ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5774/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrat la Tribunalul Botoșani, la data de 30 mai 2003, reclamanta SC S. SA a solicitat obligarea pârâtei SC C.T. SRL București la plata sumei de 1.269,09 dolari S.U.A. plătibile în lei la cursul de la data plății plus dobânda comercială aferentă debitului, sumă datorată în temeiul contractului de comision convenit la 17 decembrie 1996. Prin sentința nr. 286 din data de 16 martie 2004, Tribunalul Botoșani a admis acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.269,09 dolari S.U.A. în echivalent în lei în momentul efectuării plății și la 21.056.300 lei dobândă legală, reținând în considerentele hotărârii, că pârâta datorează suma urmare livrărilor făcute către firma E.G.K.G., sumă recunoscută de pârâte ca datorată.

Apărarea pârâtei în sensul stingerii datoriei urmare compensării cu suma achitată reclamantei dintr-o eroare prin O.P. din 23 noiembrie 2001 a fost înlăturată ca nedovedită. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței fondului, a fost respins de Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 172 pronunțată la 9 septembrie 2004. Confirmând ca legală și temeinică hotărârea tribunalului, instanța de apel a reținut că referitor la compensarea invocată de către pârâtă ca mod de stingere a datoriei, aceasta nu a făcut dovezi certe în sensul că și reclamanta îi datorează sumă de bani, respectiv 34.103.970 lei încasată de aceasta nedatorat și totodată nu s-a conformat dispozițiilor curții în sensul efectuării unui punctaj comun cu reclamanta referitor la datoriile reciproce dintre cele două părți.

În contra acestei din urmă decizii, pârâta a declarat, în termen legal recurs, solicitând casarea hotărârilor pronunțate și rejudecarea cauzei în fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., recurenta în dezvoltarea motivelor de recurs, a susținut că instanța de apel nu a cercetat cu atenție înscrisurile depuse la dosar referitor la datoriile reciproce dintre părți și a dispus un punctaj care nu s-a putut efectua din vina reclamantei, care, cu rea credință, a refuzat întrevederea cu reprezentanții pârâtei, invocând nerespectarea zilei stabilite inițial. Recursul este nefondat. 1. Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de textul de lege.

2. Recurenta deși invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., din dezvoltarea recursului rezultă numai critici de netemeinicie, pe aprecierea probelor cu înscrisuri depuse în dovedirea datoriilor reciproce, critici ce nu pot face obiectul controlului de legalitate în contextul legislativ actual. 3. Instanța de apel nu încălcat dispozițiile art. 1143 și urm. C. proc. civ., referitoare la compensație, ci a constatat în baza înscrisurilor de la dosar, că pârâta nu a făcut dovezi clare în sensul că reclamanta îi este la rândul său datoare, pentru a aplica compensația datoriilor, și aceasta în condițiile în care, manifestând rol activ, cu respectarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., instanța a dispus completarea probatoriului prin efectuarea unui punctaj comun, pârâta recurentă neconformându-se măsurii dispusă de instanță.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.T. SRL București, împotriva deciziei nr. 172 din 9 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de apel Suceava, secția comercială, în dosarul nr. 3424/2004, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2005.