ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 695/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 11596 din 12

octombrie 2004 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea

reclamantei SC C.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC I. SA care a fost

obligată la plata sumei de 21.000 dolari S.U.A. echivalent în lei precum și

485.075.500 lei dobândă aferentă acestei sume.

În motivarea soluției instanța de

fond a reținut că pretenția reclamantei izvorăște din contractul de

intermediere din 5 octombrie 2000, prin care pârâta s-a obligat să-i plătească

un comision de 21.000 dolari S.U.A. în termen de 5 zile de la semnarea

contractului de cumpărare a instalației de gazeificare. Reclamanta și-a

îndeplinit obligația însă pârâta nu i-a achitat comisionul, așa încât datorează

această sumă cât și dobânda legală pretinsă.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat apel pârâta criticile vizând faptul că pentru cererea completatoare

privind dobânda legală nu s-a efectuat procedura de conciliere, încălcând

dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ., și că s-au apreciat greșit

dovezile administrate.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 486 din 2 iunie 2005, a admis apelul și a

schimbat în parte sentința criticată numai sub aspectul obligării pârâtei la

plata dobânzii care urmează să fie cea legală ce se va calcula în conformitate

cu O.G. nr. 9/2000 cu ocazia procedurii de executare silită în caz că

debitoarea nu înțelege să-și execute de bună voie obligația.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de control judiciar a reținut că sub aspectul sumei de 21.000 dolari S.U.A.

dovada obligației pârâtei față de reclamantă a fost realizată după cum atestă

mențiunea după factura fiscală din 17 octombrie 2001.

S-a reținut totodată că cererea

completatoare privind dobânda este o cerere accesorie ce nu necesită procedură

prealabilă, dar că nu există dovezi privind calculul corect al sumei de

485.075.550 lei, astfel că s-a reținut că potrivit art. 43 C. com., pârâta

datorează dobânda legală aferentă sumei de 21.000 dolari S.U.A. începând cu

data de 23 octombrie 2001 când creanța este certă lichidă și exigibilă și până

achitarea debitului, urmând a fi calculată cu ocazia executării judecătorești

în conformitate cu O.G. nr. 9/2000.

După pronunțarea soluției în apel,

SC I. SA a formulat o cerere prin care solicita lămurirea dispozitivului

deciziei și aplicarea acestuia în raport de dispozițiile stipulate de instanță

în baza O.G. nr. 9/2000, respectiv indicarea articolului aplicabil în cazul în

speță.

Se mai arată că prin soluția dată

instanța de apel i-a creat în propria cale de atac o soluție mai grea.

Prin încheierea Camerei de Consiliu

din 13 septembrie 2005 instanța de apel a respins cererea ca nefondată.

În motivarea soluției s-a reținut că

cererea nu îndeplinește condițiile legii respectiv a art. 281

1

C.

proc. civ., întrucât în considerentele deciziei se stabilește clar modul de

calcul al dobânzii ne mai fiind necesare alte lămuriri.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs apelanta, petentă criticile vizând aspecte de nelegalitate

fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că impunerea lămuririi cu

privire la înțelesul, întinderea și aplicarea obligațiilor admise în baza O.G. nr.

9/2000, întrucât potrivit acestui act normativ dobânda legală se stabilește în

funcție de natura relațiilor economice dintre părți astfel că se impunea

precizarea exactă a articolului la care se face referire.

Recursul este nefondat.

Susținerile recurentei din cadrul

cererii de lămurire a dispozitivului deciziei date în apel sunt în realitate

critici aduse acesteia care ar fi putut fi valorificate numai în calea de atac

a recursului.

Aceasta cu atât mai mult cu cât se

solicită menționarea în dispozitivul hotărârii a prevederilor art. 4 din O.G. nr.

9/2000 potrivit cărora „în relațiile de comerț exterior sau în alte relații

economice internaționale, atunci când legea română este aplicabilă și când s-a

stipulat plata în monedă străină, dobânda legală este de 6 % pe an”.

Ori, în speță nu au fost relații

economice internaționale, actul dedus judecății fiind un contract de comision

încheiat între două persoane juridice române situație în care sunt aplicabile

dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 9/2000, potrivit cărora „dobânda legală se

stabilește, în materie comercială, când debitorul este comerciant la nivelul

taxei oficiale a scontului stabilit de B.N.R.”.

Față de cele arătate văzând

dispozițiile art. 312 și art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC I. SA Oradea împotriva încheierii de la 13 septembrie 2005, pronunțată de

Curtea de Apel București în dosarul nr. 2587/2004, ca nefondat.

Obligă recurenta la 1.000 RON

cheltuieli de judecată către intimata SC C.P. SRL București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 februarie 2006.