ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 695/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 11596 din 12 octombrie 2004 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea reclamantei SC C.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC I. SA care a fost obligată la plata sumei de 21.000 dolari S.U.A. echivalent în lei precum și 485.075.500 lei dobândă aferentă acestei sume. În motivarea soluției instanța de fond a reținut că pretenția reclamantei izvorăște din contractul de intermediere din 5 octombrie 2000, prin care pârâta s-a obligat să-i plătească un comision de 21.000 dolari S.U.A. în termen de 5 zile de la semnarea contractului de cumpărare a instalației de gazeificare.

Reclamanta și-a îndeplinit obligația însă pârâta nu i-a achitat comisionul, așa încât datorează această sumă cât și dobânda legală pretinsă. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta criticile vizând faptul că pentru cererea completatoare privind dobânda legală nu s-a efectuat procedura de conciliere, încălcând dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., și că s-au apreciat greșit dovezile administrate. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 486 din 2 iunie 2005, a admis apelul și a schimbat în parte sentința criticată numai sub aspectul obligării pârâtei la plata dobânzii care urmează să fie cea legală ce se va calcula în conformitate cu O.G. nr. 9/2000 cu ocazia procedurii de executare silită în caz că debitoarea nu înțelege să-și execute de bună voie obligația.

Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a reținut că sub aspectul sumei de 21.000 dolari S.U.A. dovada obligației pârâtei față de reclamantă a fost realizată după cum atestă mențiunea după factura fiscală din 17 octombrie 2001. S-a reținut totodată că cererea completatoare privind dobânda este o cerere accesorie ce nu necesită procedură prealabilă, dar că nu există dovezi privind calculul corect al sumei de 485.075.550 lei, astfel că s-a reținut că potrivit art. 43 C. com., pârâta datorează dobânda legală aferentă sumei de 21.000 dolari S.U.A. începând cu data de 23 octombrie 2001 când creanța este certă lichidă și exigibilă și până achitarea debitului, urmând a fi calculată cu ocazia executării judecătorești în conformitate cu O.G.

nr. 9/2000. După pronunțarea soluției în apel, SC I. SA a formulat o cerere prin care solicita lămurirea dispozitivului deciziei și aplicarea acestuia în raport de dispozițiile stipulate de instanță în baza O.G. nr. 9/2000, respectiv indicarea articolului aplicabil în cazul în speță. Se mai arată că prin soluția dată instanța de apel i-a creat în propria cale de atac o soluție mai grea. Prin încheierea Camerei de Consiliu din 13 septembrie 2005 instanța de apel a respins cererea ca nefondată. În motivarea soluției s-a reținut că cererea nu îndeplinește condițiile legii respectiv a art. 281 1 C. proc. civ., întrucât în considerentele deciziei se stabilește clar modul de calcul al dobânzii ne mai fiind necesare alte lămuriri.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs apelanta, petentă criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că impunerea lămuririi cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea obligațiilor admise în baza O.G. nr. 9/2000, întrucât potrivit acestui act normativ dobânda legală se stabilește în funcție de natura relațiilor economice dintre părți astfel că se impunea precizarea exactă a articolului la care se face referire. Recursul este nefondat. Susținerile recurentei din cadrul cererii de lămurire a dispozitivului deciziei date în apel sunt în realitate critici aduse acesteia care ar fi putut fi valorificate numai în calea de atac a recursului.

Aceasta cu atât mai mult cu cât se solicită menționarea în dispozitivul hotărârii a prevederilor art. 4 din O.G. nr. 9/2000 potrivit cărora „în relațiile de comerț exterior sau în alte relații economice internaționale, atunci când legea română este aplicabilă și când s-a stipulat plata în monedă străină, dobânda legală este de 6 % pe an”. Ori, în speță nu au fost relații economice internaționale, actul dedus judecății fiind un contract de comision încheiat între două persoane juridice române situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 9/2000, potrivit cărora „dobânda legală se stabilește, în materie comercială, când debitorul este comerciant la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de B.N.R.”.

Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 și art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC I. SA Oradea împotriva încheierii de la 13 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 2587/2004, ca nefondat. Obligă recurenta la 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimata SC C.P. SRL București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2006.