ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3886/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3886/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul I.M. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor,

anularea Ordinului nr. 2841/C din 29 decembrie 2006 emis de Ministerul

Justiției prin care a fost trecut în rezervă și reîncadrarea ca funcționar

public cu statut special, pe o funcție corespunzătoare, la Penitenciarul

Focșani, echivalentă celei avute anterior desființării D.G.P.A. A solicitat, de

asemenea, obligarea pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor la plata

drepturilor salariale restante și alte drepturi bănești de care a fost lipsit

începând cu momentul punerii la dispoziție, conform Legii nr. 138/1999, art. 55

pct. 1-4, acordarea sporurilor aferente desfășurării activității în condiții

speciale și obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri pentru daune morale.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că împotriva ordinului atacat a formulat

plângere prealabilă și i s-a răspuns că „urmare a evaluării efectuate la

sfârșitul perioadei de punere la dispoziție a fost trecu în rezervă în

conformitate cu dispozițiile art. 4 lit. a), art. 43, art. 82 lit. a), art. 85

alin. (1) lit. e) și art. 109 alin. (1) și (2) din Legea nr. 80/1995 privind

statutul cadrelor militare cu modificările și completările ulterioare".

În continuare a

arătat că prin H.G. nr. 127/2006, Direcția Generală de Protecție și

Anticorupție din cadrul Ministerului Justiției (din care făcea parte) a fost

desființată, reclamantul fiind pus la dispoziția Ministerului Justiției prin

Ordinul nr. 1597/C din 29 iunie 2006. În aceste condiții a formulat cerere de

transfer la Administrația Națională a Penitenciarelor, care i-a fost respinsă.

A mai susținut

reclamantul că, la data de 30 iunie 2006 Ministerul Justiției a anunțat că s-a

încheiat procedura de desființare și că au fost transferate la Administrația

Națională a Penitenciarelor 30 de persoane, tară ca acestea să susțină vreun examen

de ocupare a respectivului post, fiind alese preferențial.

Reclamantul a

arătat că procedura de transfer și încadrare efectuată de Ministerul Justiției

a fost una discreționară și discriminatorie, dispunându-se trecerea sa în

rezervă, contrar dispozițiilor art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995,

deși în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor existau posturi

vacante corespunzătoare funcției sale.

În final s-a

menționat că printr-o adresă din luna mai 2006, reclamantul a fost anunțat că

nu este posibilă repartizarea la A.N.P. fără concurs și a fost invitat să

precizez unde ar dori să-și desfășoare activitatea, reclamantul optând pentru

unitatea penitenciară din Focșani, dar a fost repartizat la Penitenciarul

Bacău, ulterior fiind chemat la sediul ANP în data de 15 decembrie 2006, unde a

susținut un interviu la care a obținut 41,8 puncte din 65 posibile, punctaj

corespunzător calificativului „bun".

Prin sentința

civilă nr. 406 din 6 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului I.M., ca

nefondată.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cuprinsul H.G. nr.

127/2006, invocată de reclamant în motivare după cum reiese din actele dosarului,

în aplicarea acestor dispoziții legale și pentru reglementarea situației celor

care activau în cadrul D.G.P.A., Ministerul Justiției a emis mai multe ordine

succesive după cum urmează:

-    O.M.J.

nr. 1597/C din 29 iunie 2006 prin care s-a dispus că începând cu data de 30

iunie 2006 ofițerii și subofițerii din cadrul Direcției Generale de Protecție

și Anticorupție menționați în tabelul anexat (fiind cuprins și reclamantul -

poz.15) se pun la dispoziția Ministerului Justiției, pentru o perioadă de trei

luni, în vederea încadrării sau trecerii în rezervă, drepturile salariale urmând

a fi plătite de Administrația Națională a Penitenciarelor;

-

O.M.J. nr. 1627 din 30

iunie 2006 prin care s-a dispus că ofițerii și subofițerii menționați în

tabelul anexă și aflați la dispoziția Ministerului Justiției, potrivit

ordinului anterior, își desfășoară activitatea la Administrația Națională a

Penitenciarelor, urmând să îndeplinească dispozițiile directorului general al

A.N.P. și urmând a fi repartizați, prin decizia directorului general la

unitățile subordonate și

-

O.M.J. nr. 2147/C din 25

septembrie 2006 prin care s-a prelungit pentru o perioadă de 3 luni punerea la

dispoziția ministerului justiției, în vederea încadrării sau trecerii în

rezervă a ofițerilor și subofițerilor din cadrul fostei D.G.P.A., cu

desfășurarea activității la Administrația Națională a Penitenciarelor.

Din economia

dispozițiilor legale ale H.G. nr. 127/2006, rezultă că prin acest act normativ

s-a hotărât doar desființarea Direcției Generale de Protecție și Anticorupție

și preluarea bugetului acesteia și numărului de posturi aprobate, de către

Administrația Națională a Penitenciarelor, neputându-se interpreta extensiv, în

lipsa unei dispoziții exprese, că această preluare presupune transferul sau reîncadrarea

automată a tuturor cadrelor militare care activau în cadrul instituției

desființate. In sprijinul acestei aprecieri vine chiar art. 4 din H.G. nr.

127/2006 care stabilește că personalul militar și salarizații civili care sunt

disponibilizați ca urmare a desființării D.G.P.A. vor beneficia de măsurile de

protecție socială stabilite de O.G. nr. 7/1998. această normă juridică exclude

deci susținerea recurentului- reclamant în sensul că ANP trebuia să preia tot

personalul D.G.P.A.

Din conținutul

Ordinelor Ministerului Justiției, menționate anterior, și prin care s-a

stabilit modalitatea concretă de punere în executare a dispozițiilor H.G. nr.

127/2006 privind desființarea D.G.P.A. rezultă, fără putință de tăgadă, că prin

aceste acte s-au prevăzut măsuri provizorii și tranzitorii referitoare la

situația subofițerilor și ofițerilor care activaseră în cadrul D.G.P.A., urmând

ca finalizarea procedurii de desființare și preluare să aibă loc până la data

de 31 decembrie 2006, fie prin încadrarea în structurile A.N.P. fie prin

trecerea în rezervă a celor vizați prin ordinele amintite. Prin urmare, punerea

la dispoziția Ministerului Justiției și desfășurarea activității pe o perioadă

de 6 luni, în cadrul A.N.P. nu presupune automat dreptul de a fi reîncadrat definitiv

în această instituție.

Pe de altă parte,

în mod corect, a reținut instanța de fond că potrivit dispozițiilor Legii nr.

293/2004, Agenția Națională a Penitenciarelor este o structură distinctă în

subordinea Ministerului Justiției, având structură funcțională juridică

diferită de fosta D.G.A.P. în sensul că, personalul din sistemul administrației

naționale a penitenciarelor este constituit din funcționari publici civili cu

statut special și personal civil încadrat prin contract individual de muncă, și

nu din cadre militare. In acest context, este evident, că nu toate funcțiile și

gradele militare au echivalent cu un grad profesional din structura

organizatorică a unei instituții civile.

Față de acest

aspect, Înalta Curte, constată că în urma desființării D.G.A.P. ca structură

militarizată, nu se putea efectua o reîncadrare imediată și totală a ofițerilor

și subofițerilor din cadrul D.G.A.P., având în vedere specificul structurii și

activității desfășurate de Administrația Națională a Penitenciarelor, astfel

încât, în mod legal s-a procedat la o selecție, prin evaluare, a cadrelor

militare care aveau vocație la încadrarea în această instituție, potrivit

dispozițiilor Legii 293/2004.

În acest context,

Curtea retine că susținerile recurentului-reclamant în sensul că la data de 30

iunie 2006 au fost transferate prin ordin al ministrului 30 de persoane din

cadrul D.G.A.P. nu poate fi luată în considerare în soluționarea recursului, în

lipsa oricăror dovezi scriptice care să ateste această situație.

Potrivit

înscrisurilor oficiale depuse la dosarul cauzei, reiese că în ultima lună a

perioadei tranzitorii, în care reclamantul încă se acțiunii, nu se prevede

posibilitatea ca personalul fostei D.G.P.A. să fie încadrat la A.N.P., iar

criteriile privind încadrarea în structurile acestei instituții au fost

stabilite de A.N.P. și prezentate în adresa 25184/17 decembrie 2006, nici unul

dintre criterii nefacând referire la vârstă sau alte aspecte cu caracter

discriminator.

A mai reținut

instanța de fond că în urma desființării D.G.P.A. Ministerul Justiției nu are

în componență alte unități în care să funcționeze militari, deoarece potrivit

Legii nr. 293/2004 A.N.P. are în subordine funcționari publici civili cu statut

special și personal contractual, motiv pentru care și cei care au fost numiți

în cadrul A.N.P. au fost trecuți în rezervă conform Ordinului nr. 2840/C/2006

al M.J.

Prima

instanță a mai constatat că în luna februarie 2006 reclamantul a formulat o

cerere de transfer, care nu a fost avizată favorabil, acesta necontestând acest

refuz, iar prin ordinul nr. 1627/C din 30 iunie 2006 reclamantul și alte

persoane aflate în aceeași situație au fost puși la dispoziția Ministerului

Justiției, pentru o perioadă de 3 luni, urmând să-și desfășoare activitatea în

cadrul A.N.P., urmând să fie încadrați sau trecuți în rezervă în funcție de

rezultatul evaluării făcute de A.N.P.

A

concluzionat instanța de fond că față de dispozițiile art. 109 și art. 110 din

Legea nr. 80/1995 transferul se poate efectua numai cu acordul sau la cererea

instituției publice la care se transferă persoana, ori, în cauză nu s-a făcut

dovada unui acord al A.N.P. pentru transferul reclamantului, iar Ministerul

Justiției nu mai are o direcție proprie în care să fie încadrați ofițeri,

astfel încât, Ministerul Justiției a procedat, în mod legal, la trecerea în

rezervă al reclamantului, în momentul expirării celor 6 luni în care

reclamantul a fost pus la dispoziția ministerului, reîncadrarea acestuia

nefiind acceptată de A.N.P.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul I.M.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304

pct. 9 și ale art. 304 C. proc. civ.

Prin motivele de

recurs, recurentul-reclamant I.M. susține în esență următoarele:

- instanța de fond nu

a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, îmbrățișând punctul de vedere al

pârâtelor, fără a proceda la o analiză atentă a situației de fapt. Astfel, se

arată că dispozițiile H.G. nr. 127/2006 s-au aplicat abuziv și preferențial,

având în vedere că în luna iunie 2006, după ce s-a desființat D.G.P.A., au fost

transferat la A.N.P. un număr de 30 de persoane fără a susține vreun concurs

sau examen, în aceeași lună operând și alte transferuri, deși art. 3 din H.G.

nr. 127/2006 a dispus sistarea oricăror modificări a raporturilor de muncă al

personalului angajat în cadrul D.G.P.A.

- instanța de

fond a nu a analizat aspectele învederate de reclamant referitoare la

repartizarea sa abuzivă la PRMS Bacău, deși acesta optase pentru Penitenciarul

Focșani, în raza căruia domicilia și nici pe cele privind procedura de evaluare

a activității prestate, care s-a constituit într-un veritabil examen și nu

într-un „interviu" cum 1-a numit A.N.P. și în urma căruia a obținut

calificativul „bun" care îi asigura ocuparea unui post echivalent celui

avut în cadrul D.G.P.A.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurente, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 127/2006 publicată în M.Of., Partea

I,

nr.

125 din 9 februarie 2006 „ în termen de 90 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei hotărâri, Direcția Generală de Protecție și Anticorupție,

care funcționează în subordinea Ministerului Justiției (...) se

desființează", iar prin H.G. nr. 586/2006, termenul de 90 de zile prevăzut

de Hotărârea de Guvern anterioară, s-a prorogat până la de 30 iunie 2006.

Totodată, prin art. 2

din H.G. nr. 127/2006 s-a stabilit că bugetul și numărul de posturi aprobate

pentru D.G.P.A. se preiau, de la data desființării acesteia, de către

Administrația Națională a Penitenciarelor, iar potrivit art. 3 de la data

intrării în vigoare a hotărârii se sistează încadrarea posturilor vacante din

statul de funcții, precum și orice modificare a raporturilor de muncă ale

personalului angajat în cadrul D.G.P.A. afla la dispoziția Ministerului

Justiției, potrivit O.M.J. nr. 2147/C din 25 septembrie 2006, Directorul

A.N.P., prin decizia nr. 695 din 14 decembrie 2006 a procedat la numirea

Comisiei de evaluare din cadrul instituției, în scopul evaluării celor 39 de

ofițeri și subofițeri puși la dispoziția Ministerului Justiției, conform O.M.J.

nr. 2147/C din 25 septembrie 2006, printre care și reclamantul. Conform

deciziei Directorului A.N.P. evaluarea era necesară pentru repartizarea, prin

numire în sistemul administrației naționale a penitenciarelor a ofițerilor și

subofițerilor a căror grade și pregătire aveau corespondent în statul de

funcții civile ale A.N.P.

În baza procesului-verbal

din 16 decembrie 2006 întocmit de Comisia de evaluare, Directorul A.N.P. a

făcut propunerea de numire în sistemul administrației penitenciare a unor

ofițeri și subofițeri din cei 39 evaluați, Ministerul Justiției agreând

varianta a II-a propusă, în sensul încadrării primilor 19 dintre cei evaluați,

în ordinea punctajului obținut. În mod corect s-a reținut că reclamantul nu a

avut un punctaj superior celor selectați în vederea numirii și nici nu a

contestat rezultatul evaluării.

Pârâtul Ministerul

Justiției, aplicând dispozițiile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor

militare, coroborate cu cele ale Legii nr. 293/2004 privind Statutul

funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, precum și

cu respectarea Ordinelor Ministerului Justiției emise anterior (O.M.J. nr.

1597/C din 29 iunie 2006, O.M.J. nr. 1627 din 30 iunie 2006 și O.M.J. nr.

2147/C din 25 septembrie 2006 ) a procedat la numirea ca funcționari publici

civili cu statut special în cadrul A.N.P. a celor 19 foști subofițeri și

ofițeri, care au obținut punctaj mare la evaluare, prin Ordinul nr. 1840/C din 29

decembrie 2006, echivalându-le gradele militare cu cele civile.

Totodată, prin

Ordinul nr. 2841/C din 29 decembrie 2006, în conformitate cu dispozițiile art.

85 alin. (1) lit. e) din Legea 80/1995, Ministerul Justiției a dispus trecerea

în rezervă a ofițerilor și subofițerilor care nu au fost propuși la încadrare,

în urma evaluării, printre care și reclamantul I.M.

Înalta Curte

apreciază că această măsură a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale

referitoare la reorganizarea unității, în condițiile în care

recurentul-reclamant nu a dovedit prin nici o probă susținerea că exista

posibilitatea încadrării sale în altă funcție sau unitate, cu respectarea

cadrului legal, reținând și aspectul că în subordinea Ministerului Justiției nu

mai există instituții a căror activitate să necesite încadrarea de personal

militar.

Nu în ultimul

rând, Înalta Curte, constată că, în mod corect, instanța de fond, analizând

susținerile reclamantului referitoare la posibilitatea transferului, a apreciat

că acesta nu putea opera legal, în lipsa acordului Administrației Naționale a

Penitenciarelor, care nu l-a propus pe reclamant pentru numirea prin transfer,

în cadrul instituției.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că sentința Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este legală și

temeinică și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de I.M., împotriva sentinței civile nr. 406 din 6 februarie

2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 noiembrie 2008.