ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3886/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, anularea Ordinului nr. 2841/C din 29 decembrie 2006 emis de Ministerul Justiției prin care a fost trecut în rezervă și reîncadrarea ca funcționar public cu statut special, pe o funcție corespunzătoare, la Penitenciarul Focșani, echivalentă celei avute anterior desființării D.G.P.A.

A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor la plata drepturilor salariale restante și alte drepturi bănești de care a fost lipsit începând cu momentul punerii la dispoziție, conform Legii nr. 138/1999, art. 55 pct. 1-4, acordarea sporurilor aferente desfășurării activității în condiții speciale și obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri pentru daune morale. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că împotriva ordinului atacat a formulat plângere prealabilă și i s-a răspuns că „urmare a evaluării efectuate la sfârșitul perioadei de punere la dispoziție a fost trecu în rezervă în conformitate cu dispozițiile art. 4 lit. a), art. 43, art. 82 lit. a), art. 85 alin. (1) lit. e) și art. 109 alin. (1) și (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare cu modificările și completările ulterioare". În continuare a arătat că prin H.G.

nr. 127/2006, Direcția Generală de Protecție și Anticorupție din cadrul Ministerului Justiției (din care făcea parte) a fost desființată, reclamantul fiind pus la dispoziția Ministerului Justiției prin Ordinul nr. 1597/C din 29 iunie 2006. În aceste condiții a formulat cerere de transfer la Administrația Națională a Penitenciarelor, care i-a fost respinsă. A mai susținut reclamantul că, la data de 30 iunie 2006 Ministerul Justiției a anunțat că s-a încheiat procedura de desființare și că au fost transferate la Administrația Națională a Penitenciarelor 30 de persoane, tară ca acestea să susțină vreun examen de ocupare a respectivului post, fiind alese preferențial.

Reclamantul a arătat că procedura de transfer și încadrare efectuată de Ministerul Justiției a fost una discreționară și discriminatorie, dispunându-se trecerea sa în rezervă, contrar dispozițiilor art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995, deși în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor existau posturi vacante corespunzătoare funcției sale. În final s-a menționat că printr-o adresă din luna mai 2006, reclamantul a fost anunțat că nu este posibilă repartizarea la A.N.P.

fără concurs și a fost invitat să precizez unde ar dori să-și desfășoare activitatea, reclamantul optând pentru unitatea penitenciară din Focșani, dar a fost repartizat la Penitenciarul Bacău, ulterior fiind chemat la sediul ANP în data de 15 decembrie 2006, unde a susținut un interviu la care a obținut 41,8 puncte din 65 posibile, punctaj corespunzător calificativului „bun". Prin sentința civilă nr. 406 din 6 februarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului I.M., ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cuprinsul H.G. nr. 127/2006, invocată de reclamant în motivare după cum reiese din actele dosarului, în aplicarea acestor dispoziții legale și pentru reglementarea situației celor care activau în cadrul D.G.P.A., Ministerul Justiției a emis mai multe ordine succesive după cum urmează: - O.M.J.

nr. 1597/C din 29 iunie 2006 prin care s-a dispus că începând cu data de 30 iunie 2006 ofițerii și subofițerii din cadrul Direcției Generale de Protecție și Anticorupție menționați în tabelul anexat (fiind cuprins și reclamantul - poz.15) se pun la dispoziția Ministerului Justiției, pentru o perioadă de trei luni, în vederea încadrării sau trecerii în rezervă, drepturile salariale urmând a fi plătite de Administrația Națională a Penitenciarelor; - O.M.J. nr. 1627 din 30 iunie 2006 prin care s-a dispus că ofițerii și subofițerii menționați în tabelul anexă și aflați la dispoziția Ministerului Justiției, potrivit ordinului anterior, își desfășoară activitatea la Administrația Națională a Penitenciarelor, urmând să îndeplinească dispozițiile directorului general al A.N.P.

și urmând a fi repartizați, prin decizia directorului general la unitățile subordonate și - O.M.J. nr. 2147/C din 25 septembrie 2006 prin care s-a prelungit pentru o perioadă de 3 luni punerea la dispoziția ministerului justiției, în vederea încadrării sau trecerii în rezervă a ofițerilor și subofițerilor din cadrul fostei D.G.P.A., cu desfășurarea activității la Administrația Națională a Penitenciarelor. Din economia dispozițiilor legale ale H.G. nr. 127/2006, rezultă că prin acest act normativ s-a hotărât doar desființarea Direcției Generale de Protecție și Anticorupție și preluarea bugetului acesteia și numărului de posturi aprobate, de către Administrația Națională a Penitenciarelor, neputându-se interpreta extensiv, în lipsa unei dispoziții exprese, că această preluare presupune transferul sau reîncadrarea automată a tuturor cadrelor militare care activau în cadrul instituției desființate.

In sprijinul acestei aprecieri vine chiar art. 4 din H.G. nr. 127/2006 care stabilește că personalul militar și salarizații civili care sunt disponibilizați ca urmare a desființării D.G.P.A. vor beneficia de măsurile de protecție socială stabilite de O.G. nr. 7/1998. această normă juridică exclude deci susținerea recurentului- reclamant în sensul că ANP trebuia să preia tot personalul D.G.P.A. Din conținutul Ordinelor Ministerului Justiției, menționate anterior, și prin care s-a stabilit modalitatea concretă de punere în executare a dispozițiilor H.G. nr. 127/2006 privind desființarea D.G.P.A. rezultă, fără putință de tăgadă, că prin aceste acte s-au prevăzut măsuri provizorii și tranzitorii referitoare la situația subofițerilor și ofițerilor care activaseră în cadrul D.G.P.A., urmând ca finalizarea procedurii de desființare și preluare să aibă loc până la data de 31 decembrie 2006, fie prin încadrarea în structurile A.N.P.

fie prin trecerea în rezervă a celor vizați prin ordinele amintite. Prin urmare, punerea la dispoziția Ministerului Justiției și desfășurarea activității pe o perioadă de 6 luni, în cadrul A.N.P. nu presupune automat dreptul de a fi reîncadrat definitiv în această instituție. Pe de altă parte, în mod corect, a reținut instanța de fond că potrivit dispozițiilor Legii nr. 293/2004, Agenția Națională a Penitenciarelor este o structură distinctă în subordinea Ministerului Justiției, având structură funcțională juridică diferită de fosta D.G.A.P. în sensul că, personalul din sistemul administrației naționale a penitenciarelor este constituit din funcționari publici civili cu statut special și personal civil încadrat prin contract individual de muncă, și nu din cadre militare.

In acest context, este evident, că nu toate funcțiile și gradele militare au echivalent cu un grad profesional din structura organizatorică a unei instituții civile. Față de acest aspect, Înalta Curte, constată că în urma desființării D.G.A.P. ca structură militarizată, nu se putea efectua o reîncadrare imediată și totală a ofițerilor și subofițerilor din cadrul D.G.A.P., având în vedere specificul structurii și activității desfășurate de Administrația Națională a Penitenciarelor, astfel încât, în mod legal s-a procedat la o selecție, prin evaluare, a cadrelor militare care aveau vocație la încadrarea în această instituție, potrivit dispozițiilor Legii 293/2004. În acest context, Curtea retine că susținerile recurentului-reclamant în sensul că la data de 30 iunie 2006 au fost transferate prin ordin al ministrului 30 de persoane din cadrul D.G.A.P.

nu poate fi luată în considerare în soluționarea recursului, în lipsa oricăror dovezi scriptice care să ateste această situație. Potrivit înscrisurilor oficiale depuse la dosarul cauzei, reiese că în ultima lună a perioadei tranzitorii, în care reclamantul încă se acțiunii, nu se prevede posibilitatea ca personalul fostei D.G.P.A. să fie încadrat la A.N.P., iar criteriile privind încadrarea în structurile acestei instituții au fost stabilite de A.N.P. și prezentate în adresa 25184/17 decembrie 2006, nici unul dintre criterii nefacând referire la vârstă sau alte aspecte cu caracter discriminator. A mai reținut instanța de fond că în urma desființării D.G.P.A. Ministerul Justiției nu are în componență alte unități în care să funcționeze militari, deoarece potrivit Legii nr. 293/2004 A.N.P.

are în subordine funcționari publici civili cu statut special și personal contractual, motiv pentru care și cei care au fost numiți în cadrul A.N.P. au fost trecuți în rezervă conform Ordinului nr. 2840/C/2006 al M.J. Prima instanță a mai constatat că în luna februarie 2006 reclamantul a formulat o cerere de transfer, care nu a fost avizată favorabil, acesta necontestând acest refuz, iar prin ordinul nr. 1627/C din 30 iunie 2006 reclamantul și alte persoane aflate în aceeași situație au fost puși la dispoziția Ministerului Justiției, pentru o perioadă de 3 luni, urmând să-și desfășoare activitatea în cadrul A.N.P., urmând să fie încadrați sau trecuți în rezervă în funcție de rezultatul evaluării făcute de A.N.P.

A concluzionat instanța de fond că față de dispozițiile art. 109 și art. 110 din Legea nr. 80/1995 transferul se poate efectua numai cu acordul sau la cererea instituției publice la care se transferă persoana, ori, în cauză nu s-a făcut dovada unui acord al A.N.P. pentru transferul reclamantului, iar Ministerul Justiției nu mai are o direcție proprie în care să fie încadrați ofițeri, astfel încât, Ministerul Justiției a procedat, în mod legal, la trecerea în rezervă al reclamantului, în momentul expirării celor 6 luni în care reclamantul a fost pus la dispoziția ministerului, reîncadrarea acestuia nefiind acceptată de A.N.P. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul I.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 C. proc.

civ. Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant I.M. susține în esență următoarele: - instanța de fond nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, îmbrățișând punctul de vedere al pârâtelor, fără a proceda la o analiză atentă a situației de fapt. Astfel, se arată că dispozițiile H.G. nr. 127/2006 s-au aplicat abuziv și preferențial, având în vedere că în luna iunie 2006, după ce s-a desființat D.G.P.A., au fost transferat la A.N.P. un număr de 30 de persoane fără a susține vreun concurs sau examen, în aceeași lună operând și alte transferuri, deși art. 3 din H.G. nr. 127/2006 a dispus sistarea oricăror modificări a raporturilor de muncă al personalului angajat în cadrul D.G.P.A.

- instanța de fond a nu a analizat aspectele învederate de reclamant referitoare la repartizarea sa abuzivă la PRMS Bacău, deși acesta optase pentru Penitenciarul Focșani, în raza căruia domicilia și nici pe cele privind procedura de evaluare a activității prestate, care s-a constituit într-un veritabil examen și nu într-un „interviu" cum 1-a numit A.N.P. și în urma căruia a obținut calificativul „bun" care îi asigura ocuparea unui post echivalent celui avut în cadrul D.G.P.A. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurente, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 127/2006 publicată în M.Of., Partea I, nr. 125 din 9 februarie 2006 „ în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, Direcția Generală de Protecție și Anticorupție, care funcționează în subordinea Ministerului Justiției (...) se desființează", iar prin H.G. nr. 586/2006, termenul de 90 de zile prevăzut de Hotărârea de Guvern anterioară, s-a prorogat până la de 30 iunie 2006. Totodată, prin art. 2 din H.G. nr. 127/2006 s-a stabilit că bugetul și numărul de posturi aprobate pentru D.G.P.A. se preiau, de la data desființării acesteia, de către Administrația Națională a Penitenciarelor, iar potrivit art. 3 de la data intrării în vigoare a hotărârii se sistează încadrarea posturilor vacante din statul de funcții, precum și orice modificare a raporturilor de muncă ale personalului angajat în cadrul D.G.P.A.

afla la dispoziția Ministerului Justiției, potrivit O.M.J. nr. 2147/C din 25 septembrie 2006, Directorul A.N.P., prin decizia nr. 695 din 14 decembrie 2006 a procedat la numirea Comisiei de evaluare din cadrul instituției, în scopul evaluării celor 39 de ofițeri și subofițeri puși la dispoziția Ministerului Justiției, conform O.M.J. nr. 2147/C din 25 septembrie 2006, printre care și reclamantul. Conform deciziei Directorului A.N.P. evaluarea era necesară pentru repartizarea, prin numire în sistemul administrației naționale a penitenciarelor a ofițerilor și subofițerilor a căror grade și pregătire aveau corespondent în statul de funcții civile ale A.N.P. În baza procesului-verbal din 16 decembrie 2006 întocmit de Comisia de evaluare, Directorul A.N.P.

a făcut propunerea de numire în sistemul administrației penitenciare a unor ofițeri și subofițeri din cei 39 evaluați, Ministerul Justiției agreând varianta a II-a propusă, în sensul încadrării primilor 19 dintre cei evaluați, în ordinea punctajului obținut. În mod corect s-a reținut că reclamantul nu a avut un punctaj superior celor selectați în vederea numirii și nici nu a contestat rezultatul evaluării. Pârâtul Ministerul Justiției, aplicând dispozițiile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, coroborate cu cele ale Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, precum și cu respectarea Ordinelor Ministerului Justiției emise anterior (O.M.J.

nr. 1597/C din 29 iunie 2006, O.M.J. nr. 1627 din 30 iunie 2006 și O.M.J. nr. 2147/C din 25 septembrie 2006 ) a procedat la numirea ca funcționari publici civili cu statut special în cadrul A.N.P. a celor 19 foști subofițeri și ofițeri, care au obținut punctaj mare la evaluare, prin Ordinul nr. 1840/C din 29 decembrie 2006, echivalându-le gradele militare cu cele civile. Totodată, prin Ordinul nr. 2841/C din 29 decembrie 2006, în conformitate cu dispozițiile art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea 80/1995, Ministerul Justiției a dispus trecerea în rezervă a ofițerilor și subofițerilor care nu au fost propuși la încadrare, în urma evaluării, printre care și reclamantul I.M.

Înalta Curte apreciază că această măsură a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la reorganizarea unității, în condițiile în care recurentul-reclamant nu a dovedit prin nici o probă susținerea că exista posibilitatea încadrării sale în altă funcție sau unitate, cu respectarea cadrului legal, reținând și aspectul că în subordinea Ministerului Justiției nu mai există instituții a căror activitate să necesite încadrarea de personal militar. Nu în ultimul rând, Înalta Curte, constată că, în mod corect, instanța de fond, analizând susținerile reclamantului referitoare la posibilitatea transferului, a apreciat că acesta nu putea opera legal, în lipsa acordului Administrației Naționale a Penitenciarelor, care nu l-a propus pe reclamant pentru numirea prin transfer, în cadrul instituției.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că sentința Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este legală și temeinică și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de I.M., împotriva sentinței civile nr. 406 din 6 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2008.