ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 906/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 906/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Examinând actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. l 1 l/ F din 6

noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C.

proc. pen., s-a admis plângerea formulată de petiționarul I.N., împotriva

rezoluției nr. 115/P/2008 din 3 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Pitești.

S-a desființat rezoluția menționată și s-a

dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

În motivarea hotărârii s-a arătat că prin

rezoluția nr. 115/P/2008 din 3 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Pitești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații I.N.

și L.A., cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută  de art. 246 C.

pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei

infracțiunii.

În motivarea rezoluției, parchetul a reținut

că la data de 10 martie 2008, petiționarul I.N. a solicitat să se efectueze

cercetări împotriva conducerii Penitenciarului Colibași, care în mod abuziv a

întocmit fișa sa de evaluare, fiindu-i acordat un punctaj modic, împrejurarea

care a determinat trecerea sa în rezervă prin Ordinul nr. 2841/ C din 29

decembrie 2006 al Ministerului Justiției.

Cu ocazia audierii sale, petiționarul a

arătat că a fost repartizat de către intimatul I.N., director adjunct al

Penitenciarului Colibași să desfășoare serviciul de pază la deținuți, deși nu

avea pregătirea necesară, el fiind cadru militar, cu gradul de plutonier adjutant.

Procurorul a stabilit, din conținutul adresei

nr4.305234/ BRUFP din 23 mai 2008 a Penitenciarului Colibași, a stabilit că

pentru anul 2006, fișa de evaluare a fost completată de către comisarul L.A.,

care i-a acordat petiționarului 43 puncte dintr-un punctaj maxim de 65 puncte.

Prin deciziile nr. 348 din 13 iulie 2006 și

626 din 2 octombrie 2006 ale directorului general al A.N.P., petiționarul a

fost repartizat să-și desfășoare activitatea în cadrul Penitenciarului

Colibași, urmând să îndeplinească atribuțiile stabilite de directorul acestei

unități.

În baza acestor decizii, petiționarul a fost

desemnat să-și desfășoare activitatea în sectorul de pază al deținuților, fiind

salariat ca funcționar public cu statut special, nefiind posibil să-și păstreze

statutul de cadru militar, întrucât întreg personalul acestui penitenciar

fusese demilitarizat.

Cu privire la drepturile salariale despre

care petiționarul susține că i-au fost încălcate, acesta avea posibilitatea să

se adreseze instanței printr-o acțiune de chemare în judecată.

Prin Ordinul nr. 284l/ C din 29 decembrie

2006 al Ministrului Justiției, începând cu data de 31 decembrie 2006, ofițerii

și subofițerii din cadrul fostei D.G.P.A. aflați la dispoziția Ministerului

Justiției au fost trecuți în rezervă, urmare a reorganizării unității și a

reducerii unor funcții din statul de organizare.

Prin urare, s-a reținut de către procuror că

punctajul care i-a fost acordat petentului în urma evaluării sale profesionale

nu are nicio influență asupra deciziei de trece în rezervă, care a fost

motivată prin reorganizarea unității sale.

Față de această situație de fapt, procurorul

a stabilit că în cauză nu sunt întrunite elemente constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen.

Plângerea formulată de petiționar împotriva

acestei rezoluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 655/II/2/2008 din 23 iulie

2008, cu motivarea că evaluarea întocmită de comisarul de penitenciare L.A., nu

a avut consecințe ulterioare.

La data de 14 august 2008, petiționarul a

formulat plângere la Curtea de Apel Pitești, arătând că încă nu primise

răspunsul la plângere și că este nemulțumit de rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale din dosarul nr. 115/P/2008.

În susținerea plângerii, petiționarul a

arătat că nu s-au administrat toate probele necesare și nu s-a început

urmărirea penală, că soluția procurorului nu s-a bazat pe o evaluare efectivă

și corectă a activității sale și există neconcordanță între înscrisurile

întocmite de comisiile de evaluare, unele purtând o dată ulterioară față de cea

menționată în acte.

În cursul judecății, petiționarul a depus la

dosar mai multe înscrisuri.

În motivarea hotărârii, instanța de fond a

reținut, pe baza întregului material probator de la dosar că evaluarea

petiționarului a fost efectuată de persoane care nu au fost desemnate conform

legii, iar persoana care a făcut efectiv evaluarea nu putea cunoaște

activitatea petiționarului întrucât acesta nu s-a aflat în subordinea sa.

Ca atare s-a arătat că procurorul trebuie să

identifice dacă există o procedură de formare a evoluatorilor în sistemul

penitenciar, dacă există o procedură de evaluare și în ce măsură ea a fost

respectată în cazul petiționarului, să se stabilească în concret care erau

atribuțiile petiționarului prin fișa postului și cum se explică faptul că

evaluarea contestată intră în contradicție flagrantă cu caracterizările pe care

petiționarul le-a depus la dosar.

Pe lângă contradicțiile existente între

caracterizările petiționarului și ultima evaluare a acestuia, instanța a

constatat nereguli și în întocmirea înscrisurilor în care s-au finalizat

evaluările petiționarului, astfel că nu întâmplător, petiționarul a depus la

dosar documente referitoare la abuzurile săvârșite de președintele comisiei de

evaluare, din care rezultă încălcări ale legii și ale regulamentelor privind

funcționarea penitenciarelor.

S-a apreciat de către instanța de fond că

este necesar ca procurorul să stabilească dacă persoanele din comisia

menționată în procesul verbal nr. 251845 au avut sau nu la dispoziție fișa de evaluare

întocmită de comisarul A.G., audierea acestuia, precum și a intimatului L.A.

S-a mai reținut că nu consecința trecerii în

rezervă a petiționarului trebuia asociată evaluării nefavorabile, deoarece

desființarea direcției în care acesta a lucrat și demilitarizarea

penitenciarelor sunt situații fără legătură cu evaluarea unei anume persoane. O

evaluare profesională are însă consecințe autonome indiferent dacă ele au fost

resimțite imediat sau dacă apar ulterior, când se pune problema promovării sau chiar

a schimbării locului de muncă.

De asemenea, că nu are relevanță faptul că

petiționarul nu a declanșat un litigiu de muncă, deoarece felul în care

superiorii se poartă cu cei din subordinea lor, nu se reflectă doar în

existența sau în multitudinea litigiilor de muncă. Eventualele abuzuri în

serviciu urmează a fi analizate pe calea unei cercetări efective în orice

plângere penală, cu atât mai mult cu cât activitatea lucrătorilor din

penitenciare nu este supusă, așa cum se întâmplă în cazul lucrătorilor de

cercetare penală, uni control al magistratului procuror, pe baza procedurii

plângerii prevăzută de art. 275 C. proc. pen., astfel încât să se prezume că

ele sunt legale, câtă vreme nu au fost infirmate.

Împotriva hotărârii instanței de fond au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și intimații L.A.

și I.N.D.A.

Parchetul a criticat hotărârea instanței de

fond prin aceea că prin admiterea plângerii s-a comis o gravă eroare de fapt,

iar judecătorul a comis un exces de putere.

S-a arătat că plângerea trebuia respinsă

întrucât petiționarul, cu ocazia plângerii la instanță a criticat actul

întocmit de procuror doar sub aspectul evaluării activității sale profesionale

pe anul 2006, în sensul că aceasta nu a fost realizată în mod corespunzător de

către conducerea penitenciarului.

S-a mai arătat că în mod greșit instanța de

fond a dispus ca procurorul să înceapă urmărirea penală față de cei doi

intimați și să aducă la îndeplinire anumite fapte sau împrejurări care exced

activității de urmărire penală, fiind de competența altor instituții.

De asemenea, instanța nu a avut în vedere

faptul că, calificativul acordat petiționarului în urma evaluării sale

profesionale, nu a avut nicio influență asupra deciziei de trecere în rezervă,

motivată prin reorganizarea activității și a reducerii unor funcții din statul

de organizare.

Totodată, instanța nu a avut în vedere și

faptul că petiționarul, nemulțumit de calificativul acordat, nu a formulat

contestație la A.N.P. și apoi, împotriva unui eventual răspuns negativ, la

instanța de contencios administrativ, potrivit prevederilor art. 16 și 17 din

Ordinul nr. 2792/ C din 6 octombrie 2004 al Ministerului Justiției.

Din actele premergătoare începerii urmăririi

penale și chiar din cele depuse la instanța de judecată nu se poate ajunge la

concluzia săvârșirii vreunei infracțiuni în legătură cu acordarea

calificativului pentru activitatea desfășurată de petiționar pe anul 2006.

Recurenții intimați I.N. și L.A. au criticat

hotărârea instanței de fond prin aceea că în mod greșit s-a dispus trimiterea

cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale, stabilind și activitățile

de urmărire penală pe care acesta ar trebui să le efectueze, fără să se aibă în

vedere comunicarea nr. 30354/ BRUFP din 23 ianuarie 2008 a Penitenciarului

Colibași din care rezultă că „evaluarea activității profesionale a fost tăcută

de conducerea Penitenciarului Colibași, în aplicarea prevederilor art. 30 –

art. 33 din Legea nr. 293/2004 cu privire la Statutul Funcționarului Public, cu

Statutul special din A.N.P. și Ordinul nr. 2793/ C din 8 octombrie 2004 al

Ministerului Justiției privind criteriile de evaluare a activității

profesionale.

S-a mai susținut că Penitenciarul Colibași a

comunicat că evaluarea a fost făcută de conducerea penitenciarului și nu a

existat o comisie desemnată în acest sens, că petiționarul putea face

contestație în termen, potrivit art. 16 din Ordinul nr. 2792/ C din 8 octombrie

2004, iar prin plângerea penală sa solicitat efectuarea urmăririi penale

împotriva celor care, în perioada 12-18 decembrie 2006, au condus Penitenciarul

Colibași și au dispus „în mod abuziv și calomnios” întocmirea fișei lui de

evaluare.

Intimatul L.A. a arătat că a acordat

calificativul intimatului pe baza unui punctaj, având la bază fișa de evaluare

întocmită de A.G., situația fiind comunicată acestuia, care nu a atacat-o în

termen, potrivit legii la A.N.'.

Intimatul I.N. a arătat că l-a avut

subordonat pe petiționar în serviciul de pază al deținuților, prin dispoziția

conducerii penitenciarului, potrivit pregătirii sale, întrucât a absolvit

cursul de pază subofițeri de penitenciar, Jilava 1993 - 1994.

A arătat că a fost demilitarizat conform

legii și nu a avut nicio contribuție la întocmirea fișei de evaluare. A semnat

doar adresa de înaintare.

Examinând actele și lucrările dosarului în

raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile parchetului

și ale intimaților sunt fondate.

Prin plângerea formulată la organele de

urmărire penală, petentul I.N. s-a plâns împotriva conducerii Penitenciarului

Colibași, din perioada 12-18 decembrie 2006, întrucât a „dispus și a acceptat

întocmirea într-un mod abuziv și calomnios a fișei sale personale de evaluare”

pe anul 2006, ceea ce a condus ulterior la trecerea sa în rezervă.

Cu ocazia audierii sale, petentul a mai

arătat că a fost repartizat de către I.N., director adjunct al Penitenciarului

Colibași să desfășoare serviciul de pază al deținuților, deși nu avea pregătire

necesară.

Din declarația dată la parchet de către

intimatul I.N. rezultă că activitatea desfășurată de petent pe perioada cât a

fost pus la dispoziția Penitenciarului Colibași a fost luată prin decizia A.N.P.

nr. 348 din 13 iulie 2006, semnată de directorului unității, că petentul avea

pregătirea necesară executării misiunilor de pază a deținuților întrucât a

absolvit cursurile de subofițer de pază din cadrul Școlii de subofițeri de

penitenciar Jilava, iar pe perioada cât a fost pus la dispoziția

Penitenciarului Colibași, petentul a avut statut de funcționar public și nu de

cadru militar întrucât unitatea în care își desfășura activitatea era

demilitarizată.

În ce privește fișa de evaluare a petentului,

intimatul I.N. a arătat că aceasta a fost întocmită de șeful direct din acea

perioadă și înaintată la A.N.P.

Cele declarate de intimatul I.N. au fost

confirmate prin deciziile nr. 348 din 13 iulie 2006 și nr. 626 din 2 octombrie 2006

ale directorului general al A.N.P., din care rezultă că petentul a fost

repartizat să-și desfășoare activitatea în cadrul Penitenciarului Colibași,

prin adresa nr. Legea nr. 305234/ BRUFP din 23 mai 2008 a Penitenciarului

Colibași din care rezultă în plus că petentul I.N. și-a desfășurat activitatea

pe tura d-lui comisar de penitenciare L.A. și a fost trecut în rezervă prin O.M.J.

nr. 2841/C/2006. Rezultă, de asemenea, că fișa de evaluare pe anul 2006 a

petentului a fost întocmită de către comisarul de penitenciare A.G., în

prezența locțiitorului directorului pentru pază și a domnului comisar de

penitenciare I.N., iar din Ordinul nr. 2841/ C din 29 decembrie 2006 al

Ministrului Justiției rezultă că începând cu data de 31 decembrie 2006,

ofițerii și subofițerii din cadrul fostei D.G.P.A. aflați la dispoziția

Ministerului Justiției au fost trecuți în rezervă ca urmare a reorganizării

unității și a reducerii unor funcții din statul de organizare.

Înalta Curte apreciază că în mod corect, prin

rezoluția nr. 115/P/2008 din 3 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Pitești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații I.N. și L.A.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen., nefiind

întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, soluție confirmată

prin rezoluția nr. 655/II/2/2008 din 23 iulie 2008, a procurorului general adjunct

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Din analiza cauzei, rezultă că în mod

judicios și motivat, parchetul a respins plângerea formulată, reținându-se că

petentul, pe perioada cât a fost repartizat să-și desfășoare activitatea în

cadrul Penitenciarului Colibași, a avut statut de funcționar public, iar cu

privire la drepturile salariale pretins a fi încălcate, sau cu privire la

evaluarea profesională, pretins a fi abuzivă și neconformă cu realitatea, avea

posibilitatea să introducă acțiune în instanță sau să formuleze plângere

conform legii, la A.N.P.

S-a mai reținut, de asemenea, că fată de O.M.J.

nr. 2841/ C din 29 decembrie 2006, prin care ofițerii și subofițerii din cadrul

D.G.P.A. aflați la dispoziția Ministerului Justiției, au fost trecuți în

rezervă, ca urmare a reorganizării unității și a reducerii unor funcții, iar

punctajul ce i-a fost acordat petentului în urma evaluării sale profesionale,

nu a avut influență asupra deciziei de trecere în rezervă.

Așa cum rezultă din actele premergătoare

efectuate în cauză, intimații și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în

conformitate cu dispozițiile legale, fără a cauza vreo vătămare intereselor

legale ale petentului. Nu s-a făcut dovada că evaluarea profesională a

petentului s-a făcut în mod abuziv, iar împrejurarea că există contradicție

între această evaluare și caracterizările depuse de petent la dosar sau dacă

persoanele care au făcut parte din comisia de evaluare au parcurs sau nu

cursuri de evaluatori în sistemul penitenciar, nu au legătură cu trecerea în

rezervă a petentului și nici cu săvârșirea unor fapte de abuz în serviciu de

către intimați.

În situația în care petentul era nemulțumit

de punctajul acordat în urma evaluării profesionale, avea posibilitatea să

formuleze contestație, potrivit legii.

Pe de altă parte nu s-a făcut dovada că

trecerea în rezervă a petentului a avut la bază evaluarea sa profesională.

Întrucât activitatea desfășurată de intimai

nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a acestora, iar

din verificările efectuate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu

exercitarea abuzivă a atribuțiilor lor de serviciu, cu consecința prejudicierii

intereselor legale ale petentului, hotărârea instanței de fond prin care a

dispus desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror pentru

începerea urmăririi penale, este nelegală și netemeinică.

Ca atare, Înalta Curte constată că

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și

intimații L.A. și I.N. sunt fondate și urmează a fi admise și rejudecând, va

respinge plângerea petentului I.N., ca nefondată.

Ca o consecință, petentul I.N. va fi obligat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Pitești și recurenții intimați L.A. și I.N.

Împotriva sentinței penale nr. 11 l/ F din 6

noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie și rejudecând, respinge plângerea ca nefondată.

Obligă intimatul petent la plata sumei de 50

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 13 martie

2009.