ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 796/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 176

din 30 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul M.C.V. împotriva rezoluției nr. 529/P/2008 din 22septembrie

2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

S-a reținut că petiționarul a

formulat plângere împotriva magistratului N.M., judecător la Judecătoria Ploiești privind săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și favorizarea

infractorilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.

În motivarea plângerii,

petiționarul a arătat că intimata, în mod abuziv, a respins excepția nelegalei

compuneri a completului de judecată, excepția nelegalei timbrări a acțiunii de

către reclamanți, cererile privind obligarea reclamantului M.A. de a depune

actele medicale din care să rezulte starea de sănătate, precum și cererea de

recuzare a experților S.A. și I.M.

Prin rezoluția nr. 529/P/2008

din 22septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată pentru infracțiunile prevăzute

de art. 246 și 264 C. pen., în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Rezoluția a fost verificată

de Procurorul General adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, potrivit

art. 278 alin. (1) C. proc. pen., care prin rezoluția nr. 1557/II/2/2008 din 03

octombrie 2008, a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului.

Plângerea formulată de

petiționar împotriva celor două rezoluții s-a respins, ca neîntemeiată, prin

sentința penală nr. 176/2008, reținându-se că nu sunt temeiuri a se considera

că intimata a săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu și favorizarea

infractorului.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs petiționarul M.C.V., arătând că este

nemulțumit de soluția pronunțată, intimata împotriva căreia a formulat plângere

fiind vinovată de infracțiunile reclamate.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, verificând

hotărârea primei instanțe, în baza motivelor de recurs, dar și potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Înalta Curte reține că,

întemeiat, prin rezoluția atacată s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi

penale față de intimata judecător, întrucât aceasta și-a îndeplinit în mod

corect atribuțiile de serviciu, fără a cauza o vătămare a intereselor legale

ale unei persoane, astfel că infracțiunile de abuz în serviciu și favorizarea

infractorului reclamate nu există.

Fapta judecătorilor de a

pronunța hotărâri în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau a procurorilor de

a instrumenta un dosar nu constituie o faptă prevăzută de legea penală, iar

partea nemulțumită de măsurile luate poate să le conteste folosindu-se de căile

de atac, ordinare și extraordinare, prevăzute de lege.

Prin urmare, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 176 din

30 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurentul

petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 martie 2009.