ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 796/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 176 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.C.V. împotriva rezoluției nr. 529/P/2008 din 22septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. S-a reținut că petiționarul a formulat plângere împotriva magistratului N.M., judecător la Judecătoria Ploiești privind săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și favorizarea infractorilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen. În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că intimata, în mod abuziv, a respins excepția nelegalei compuneri a completului de judecată, excepția nelegalei timbrări a acțiunii de către reclamanți, cererile privind obligarea reclamantului M.A.

de a depune actele medicale din care să rezulte starea de sănătate, precum și cererea de recuzare a experților S.A. și I.M. Prin rezoluția nr. 529/P/2008 din 22septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și 264 C. pen., în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. Rezoluția a fost verificată de Procurorul General adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., care prin rezoluția nr. 1557/II/2/2008 din 03 octombrie 2008, a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiționarului. Plângerea formulată de petiționar împotriva celor două rezoluții s-a respins, ca neîntemeiată, prin sentința penală nr. 176/2008, reținându-se că nu sunt temeiuri a se considera că intimata a săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu și favorizarea infractorului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul M.C.V., arătând că este nemulțumit de soluția pronunțată, intimata împotriva căreia a formulat plângere fiind vinovată de infracțiunile reclamate. Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, verificând hotărârea primei instanțe, în baza motivelor de recurs, dar și potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Înalta Curte reține că, întemeiat, prin rezoluția atacată s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de intimata judecător, întrucât aceasta și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu, fără a cauza o vătămare a intereselor legale ale unei persoane, astfel că infracțiunile de abuz în serviciu și favorizarea infractorului reclamate nu există.

Fapta judecătorilor de a pronunța hotărâri în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau a procurorilor de a instrumenta un dosar nu constituie o faptă prevăzută de legea penală, iar partea nemulțumită de măsurile luate poate să le conteste folosindu-se de căile de atac, ordinare și extraordinare, prevăzute de lege. Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 176 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2009.