ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4021/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 134 din 5 octombrie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, în Dosarul nr. 660/42/2009, s-a dispus, respingerea, ca

nefondată, a plângerii formulate de petiționarul M.C.V. împotriva Rezoluției

nr. 378/P/2009 din 3 iunie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești.

A obligat petiționarul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Prin plângerea înregistrată la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, petiționarul a solicitat

tragerea la răspundere penală a magistraților judecători R.M. și G.M. de la

Tribunalul Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece în Dosarul nr. 5572/105/2007 aflat pe

rolul acestei instanțe în care el are calitatea de mandatar al numitei M.A., la

termenul din 23 aprilie 2009, i-au fost respinse obiecțiunile pe care le-a

formulat cu privire la raportul de expertiză.

Urmare, actelor premergătoare

efectuate în cauză, procurorul a reținut că dosarul la care petiționarul a

făcut referire în plângerea sa a fost înaintat la Curtea de Apel Ploiești

pentru soluționarea recursului.

În atare condiții s-a apreciat că

aspectele de critică - dacă acestea există - pot fi invocate în control

judiciar, în fața instanței competente.

Plângerea formulată de petiționar

împotriva rezoluției adoptate de procuror a fost respinsă prin Rezoluția nr.

833/II/2/2009 din 10 iulie 2009 a Procurorului General Adjunct al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Instanța de fond învestită cu

judecarea plângerii în condițiile prevăzute de art. 278

1

C. proc.

pen. a reținut în esență că, respingerea unor cereri formulate de părți în

cadrul unui proces civil nu pot fi considerate ca indicii de natură a permite

reținerea, în sarcina judecătorilor, a vreunei fapte penale. Magistrații au

respins cererea motivat, în limitele stabilite de dispozițiile legii procesual

civile.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond,

a declarat recurs petiționarul M.C.V. fără a invoca nici în scris și nici oral

aspectele de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii recurate.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând recursul declarat de petiționarul M.C.V., în conformitate cu

dispozițiile art. 385

14

alin. (1) C. proc. pen. și art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 224

alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de

urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

Scopul actelor premergătoare este

acela de a verifica informațiile cuprinse în plângerea penală formulată și de a

stabili dacă există vreun caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii

penale.

În cauza de față, se constată că pe rolul

Tribunalului Prahova s-a aflat înregistrat Dosarul civil nr. 5572/105/2007 -

fiind înaintat la data de 7 mai 2009 la Curtea de Apel Ploiești pentru

soluționarea recursului declarat de părți - iar completul de judecată, la

termenul din 12 martie 2009, după ce a pus în discuția părților raportul de

expertiză întocmit de expertul N.C., a respins, motivat, obiecțiunile formulate

de reclamanta M.A. prin mandatar M.C.V.

Admiterea sau respingerea unei probe

de către instanța civilă se dispune în raport de utilitatea, pertinența și

concludența acesteia pentru dezlegarea pricinii deduse judecății.

În condițiile în care expertul a

răspuns la obiecțiunile stabilite de instanță, aceasta a respins, în condițiile

legii, cererea formulată de petiționar în calitatea sa de mandatar al

reclamantei M.A.

Pe de altă parte, se impune a se

reține că, la data formulării plângerii penale împotriva magistraților

judecători R.M. și G.M., cauza civilă se afla pe rolul instanței, în curs de

judecată, astfel încât, nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pot fi invocate

doar în cadrul exercitării căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, Înalta Curte de Casație

și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul

M.C.V. împotriva Sentinței penale nr. 134 din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul M.C.V., împotriva Sentinței penale nr. 134 din 05

octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

02 decembrie 2009.