ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4021/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 134 din 5 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 660/42/2009, s-a dispus, respingerea, ca nefondată, a plângerii formulate de petiționarul M.C.V. împotriva Rezoluției nr. 378/P/2009 din 3 iunie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. A obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, petiționarul a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraților judecători R.M.

și G.M. de la Tribunalul Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece în Dosarul nr. 5572/105/2007 aflat pe rolul acestei instanțe în care el are calitatea de mandatar al numitei M.A., la termenul din 23 aprilie 2009, i-au fost respinse obiecțiunile pe care le-a formulat cu privire la raportul de expertiză. Urmare, actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut că dosarul la care petiționarul a făcut referire în plângerea sa a fost înaintat la Curtea de Apel Ploiești pentru soluționarea recursului. În atare condiții s-a apreciat că aspectele de critică - dacă acestea există - pot fi invocate în control judiciar, în fața instanței competente.

Plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției adoptate de procuror a fost respinsă prin Rezoluția nr. 833/II/2/2009 din 10 iulie 2009 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Instanța de fond învestită cu judecarea plângerii în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. a reținut în esență că, respingerea unor cereri formulate de părți în cadrul unui proces civil nu pot fi considerate ca indicii de natură a permite reținerea, în sarcina judecătorilor, a vreunei fapte penale. Magistrații au respins cererea motivat, în limitele stabilite de dispozițiile legii procesual civile. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a declarat recurs petiționarul M.C.V.

fără a invoca nici în scris și nici oral aspectele de nelegalitate sau netemeinicie ale hotărârii recurate. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat de petiționarul M.C.V., în conformitate cu dispozițiile art. 385 14 alin. (1) C. proc. pen. și art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. Scopul actelor premergătoare este acela de a verifica informațiile cuprinse în plângerea penală formulată și de a stabili dacă există vreun caz care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.

În cauza de față, se constată că pe rolul Tribunalului Prahova s-a aflat înregistrat Dosarul civil nr. 5572/105/2007 - fiind înaintat la data de 7 mai 2009 la Curtea de Apel Ploiești pentru soluționarea recursului declarat de părți - iar completul de judecată, la termenul din 12 martie 2009, după ce a pus în discuția părților raportul de expertiză întocmit de expertul N.C., a respins, motivat, obiecțiunile formulate de reclamanta M.A. prin mandatar M.C.V. Admiterea sau respingerea unei probe de către instanța civilă se dispune în raport de utilitatea, pertinența și concludența acesteia pentru dezlegarea pricinii deduse judecății. În condițiile în care expertul a răspuns la obiecțiunile stabilite de instanță, aceasta a respins, în condițiile legii, cererea formulată de petiționar în calitatea sa de mandatar al reclamantei M.A.

Pe de altă parte, se impune a se reține că, la data formulării plângerii penale împotriva magistraților judecători R.M. și G.M., cauza civilă se afla pe rolul instanței, în curs de judecată, astfel încât, nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pot fi invocate doar în cadrul exercitării căilor de atac prevăzute de lege. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C.V. împotriva Sentinței penale nr. 134 din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C.V., împotriva Sentinței penale nr. 134 din 05 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 decembrie 2009.