ÎCCJ, Decizia nr. 130/2004

în compunerea prevăzută de art. 308 C.

proc. civ.

Examinând recursul sub aspectul îndeplinirii

cerințelor de formă, precum și sub cel al încadrării motivelor invocate în

cazurile de casare sau de modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., constată următoarele:

La data de 15 martie 1999,

reclamanta G.I.E. l-a chemat în judecată pe B.I., primarul comunei Golești,

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să

îl oblige pe pârât să răspundă acesteia la cererea înregistrată la Primăria

Golești, sub nr. 1973 din 23 octombrie 1997.

Cererea a fost respinsă de

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința nr. 10277 din 17 decembrie 1999.

Tribunalul Vâlcea, prin decizia 1097

din 2 mai 2000, a admis apelul declarat de reclamantul G.I.P., introdus în

cauză ca urmare a decesului reclamantei G.I.E., mama sa, și a trimis cauza,

spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin sentința nr. 9263

din 10 noiembrie 2000, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis în parte acțiunea și

a constatat nulitatea absolută a contractului de schimb nr. 537 din 1 februarie

1966.

Apelul declarat de pârâtul G.A.E.

împotriva hotărârii primei instanțe a fost respins de Tribunalul Vâlcea prin

decizia nr. 931 din 2 aprilie 2001.

Recursul declarat de același pârât

împotriva deciziei instanței de control judiciar a fost admis de Curtea de Apel

Alba Iulia, care, prin decizia nr. 230 din 6 februarie 2002, rejudecând cauza,

a respins acțiunea precizată.

La data de 19 martie 2002,

reclamantul G.I.P. a solicitat revizuirea acestei din urmă decizii, în temeiul art.

322 pct. 1, 2, 3, 7 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3801 din 3 octombrie

2003, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a respins cererea de revizuire,

ca tardiv formulată.

Împotriva acestei din urmă decizii,

reclamantul G.I.P. a declarat recurs la data de 19 decembrie 2003.

Recurentul a invocat, ca temei legal,

art. 304 pct. 11 C. proc. civ.

Examinând recursul declarat de reclamant,

în raport cu cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 308 C. proc. civ.,

se constată următoarele:

Reclamantul, declarând recurs, a

invocat, ca temei legal, dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ.

Or, acest caz de casare a fost

abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000, anterior promovării prezentului recurs.

Ca atare, recursul declarat de

reclamant nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 308 C.

proc. civ., privitoare la indicarea cel puțin a unuia dintre cele 10 motive de

casare sau modificare prevăzute de art. 304 din același cod.

Pe de altă parte, declarând recurs,

reclamantul nu a formulat critici cu referire la hotărârea atacată, susceptibile

a fi considerate, după caz, motive de casare sau modificare în sensul legi

procesuale civile.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 308 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul declarat de revizuientul G.I.P. împotriva deciziei nr. 3901 din 3

octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

revizuientul G.I.P. împotriva deciziei nr. 3801 din 3 octombrie 2003 a Curții

Supreme de Justiție, secția civilă, ca inadmisibil.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 15 martie 2004.