ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1922/2005

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 28 mai 2004, Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 974 din 22 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, considerând-o potrivnică deciziei civile nr. 3378 din 6 mai 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea cererii se susține că ne aflăm în situația reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., deoarece decizia Tribunalului Vâlcea obligă Municipiul Râmnicu Vâlcea să înscrie în carnetul de muncă a lui T.I., majorările și indexările unui „pretins salariu”, ulterior datei pensionării sale 1 decembrie 2000, iar decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, statuează, tot irevocabil, că raportul de muncă, implicit contractul individual de muncă, între acesta și primărie, au încetat, urmare pensionării, începând cu aceeași dată de 1 decembrie 2000. Analizând hotărârile a căror revizuire se cere, se constată că cererea este nefondată. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămase definitive, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Din reglementările legale citate, rezultă deci, că cererea de revizuire este admisibilă dacă există identitate de părți, de cauză și de obiect și aceasta pentru a respecta principiul autorității lucrului judecat. Rațiunea reglementării izvorăște din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă, ca urmare a soluționării aceleiași cauze, prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorității lucrului judecat. În acest caz de revizuire, instanța sesizată, nu face o judecată propriu-zisă, ci în conformitate cu art. 328 C. proc. civ., în situația admiterii cererii de revizuire, ar trebui anulată ultima hotărâre, ceea ce în speță nu ar avantaja pe revizuient. În sensul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., pentru a exista contrarietate de hotărâre este necesar ca această contrarietate să fie între dispozitivele celor două hotărâri care dobândesc autoritate de lucru judecat, iar nu între considerentele invocate de revizuient. În cazul nostru, așa cum se arată chiar în cererea de revizuire, hotărârile pretins potrivnice sunt pronunțate în litigii cu obiecte și cauze diferite. În primul dosar, nr. 4652/2003, s-a solicitat anularea poziției nr. 90 din carnetul de muncă, întrucât se menționase încetarea raporturilor de muncă, fără să se fi emis dispoziția necesară, conform art. 134 C. muncii vechi, iar în cel de al doilea dosar cu nr. 1174/2003 s-a cerut înscrierea în carnetul de muncă a majorărilor și indexărilor salariale, până la înregistrarea cererii de demisie, ca urmare a anulării desfacerii contractului de muncă, care presupunea plata salariului de care a fost lipsit intimatul.

Efectuând analiza impusă de art. 328 C. proc. civ., se constată că ultima hotărâre pronunțată a fost sentința civilă nr. 4469 din 23 septembrie 2003, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3378 din 6 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care ar fi trebuit a fi anulată și care nu ar avantaja pe revizuient. Este indubitabil faptul că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru a fi admisă cererea de revizuire. Nu este de neglijat și faptul că prin sentința civilă nr. 5222 din 4 noiembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Vâlcea în dosarul nr. 11399/2004, a fost admisă cererea de revizuire formulată de intimatul din această cauză, iar sentința civilă nr. 4469 din 23 septembrie 2003 (ultima din cele două hotărâri pretins potrivnice) a fost schimbată în totalitate, în sensul admiterii cererii și obligării Municipiului Râmnicu Vâlcea să procedeze la anularea poziției nr. 90 din carnetul de muncă.

Față de această ultimă hotărâre, dispărând una din pretinsele hotărâri potrivnice, oricum cererea de revizuire rămăsese fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge cererea de revizuire formulată de Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar împotriva deciziei nr. 974 din 22 octombrie 2003 a Tribunalului Vâlcea ca fiind potrivnică deciziei nr. 3378 din 6 mai 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005.