ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1922/2005

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Înalta

Curte de Casație și Justiție la data de 28 mai 2004, Municipiul Râmnicu Vâlcea

prin Primar a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 974 din 22

octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, considerând-o potrivnică

deciziei civile nr. 3378 din 6 mai 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție.

În motivarea cererii se susține că

ne aflăm în situația reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece

decizia Tribunalului Vâlcea obligă Municipiul Râmnicu Vâlcea să înscrie în

carnetul de muncă a lui T.I., majorările și indexările unui „pretins salariu”,

ulterior datei pensionării sale 1 decembrie 2000, iar decizia Înaltei Curți de

Casație și Justiție, statuează, tot irevocabil, că raportul de muncă, implicit

contractul individual de muncă, între acesta și primărie, au încetat, urmare

pensionării, începând cu aceeași dată de 1 decembrie 2000.

Analizând hotărârile a căror

revizuire se cere, se constată că cererea este nefondată.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămase definitive, dacă există

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade

deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Din reglementările legale citate,

rezultă deci, că cererea de revizuire este admisibilă dacă există identitate de

părți, de cauză și de obiect și aceasta pentru a respecta principiul

autorității lucrului judecat. Rațiunea reglementării izvorăște din necesitatea

de a se înlătura nelegalitatea comisă, ca urmare a soluționării aceleiași

cauze, prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorității lucrului

judecat.

În acest caz de revizuire, instanța

sesizată, nu face o judecată propriu-zisă, ci în conformitate cu art. 328 C.

proc. civ., în situația admiterii cererii de revizuire, ar trebui anulată

ultima hotărâre, ceea ce în speță nu ar avantaja pe revizuient.

În sensul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., pentru a exista contrarietate de hotărâre este necesar ca această

contrarietate să fie între dispozitivele celor două hotărâri care dobândesc

autoritate de lucru judecat, iar nu între considerentele invocate de

revizuient.

În cazul nostru, așa cum se arată

chiar în cererea de revizuire, hotărârile pretins potrivnice sunt pronunțate în

litigii cu obiecte și cauze diferite.

În primul dosar, nr. 4652/2003, s-a

solicitat anularea poziției nr. 90 din carnetul de muncă, întrucât se

menționase încetarea raporturilor de muncă, fără să se fi emis dispoziția

necesară, conform art. 134 C. muncii vechi, iar în cel de al doilea dosar cu

nr. 1174/2003 s-a cerut înscrierea în carnetul de muncă a majorărilor și

indexărilor salariale, până la înregistrarea cererii de demisie, ca urmare a

anulării desfacerii contractului de muncă, care presupunea plata salariului de

care a fost lipsit intimatul.

Efectuând analiza impusă de art. 328

C. proc. civ., se constată că ultima hotărâre pronunțată a fost sentința civilă

nr. 4469 din 23 septembrie 2003, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 3378

din 6 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care ar fi trebuit a fi

anulată și care nu ar avantaja pe revizuient.

Este indubitabil faptul că nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru a fi

admisă cererea de revizuire.

Nu este de neglijat și faptul că

prin sentința civilă nr. 5222 din 4 noiembrie 2004 pronunțată de Judecătoria

Vâlcea în dosarul nr. 11399/2004, a fost admisă cererea de revizuire formulată

de intimatul din această cauză, iar sentința civilă nr. 4469 din 23 septembrie

2003 (ultima din cele două hotărâri pretins potrivnice) a fost schimbată în

totalitate, în sensul admiterii cererii și obligării Municipiului Râmnicu

Vâlcea să procedeze la anularea poziției nr. 90 din carnetul de muncă.

Față de această ultimă hotărâre,

dispărând una din pretinsele hotărâri potrivnice, oricum cererea de revizuire

rămăsese fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire formulată

de Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar împotriva deciziei nr. 974 din 22

octombrie 2003 a Tribunalului Vâlcea ca fiind potrivnică deciziei nr. 3378 din

6 mai 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005.