ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1144/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, la data de 3 septembrie 2012, sub nr.

7011/90/2012, revizuenții O.M., O.L.N. și O.M.A. au solicitat, în

contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, revizuirea

Sentinței civile nr. 393 din 23 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea

în Dosarul nr. 3594/90/2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea

apelului și a recursului.

Prin Sentința civilă

nr. 1756 din 20 noiembrie 2012, Tribunalul Vâlcea a respins cererea de

revizuire, reținând că, deși revizuenții au invocat ipoteza prevăzută de pct. 2

din art. 322 C. proc. civ., respectiv "instanța s-a pronunțat asupra unor

lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut",

în esență, mențiunile din cererea de revizuire reprezintă critici referitoare

la modul de interpretare a materialului probator administrat în cauză.

Or, motivul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. constituie practic o

aplicare a principiului consacrat de art. 129 C. proc. civ., conform căruia în

toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse

judecății.

În acest sens, s-a

reținut că, atât considerentele instanței de fond, cât și cele ale instanței de

recurs, pe care și-au întemeiat hotărârile, sunt argumente care au determinat

convingerea instanțelor asupra adevărului și justei soluții pronunțate.

Astfel, instanțele au

reținut că dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea Sentinței civile

nr. 778 din 8 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, iar terenul în

litigiu la care se referă contestatorii-revizuenți este ocupat cu alee și

parcare betonată, amenajări care deservesc blocul de locuințe R, instanțele

făcând, deci, o aplicare corectă a prevederilor art. 11 pct. (3) și (4) din

Legea nr. 10/2001.

În consecință, tribunalul

a constatat că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322

pct. 2 C. proc. civ., dat fiind faptul că, din analiza actelor și lucrărilor

dosarului, a rezultat o corectă rezolvare a cererii formulate de

revizuenții-contestatori, în limita cadrului procesual cu care a fost învestită

instanța.

Prin Decizia civilă

nr. 113 din 23 septembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuenții O.M., O.L.N. și O.M.A.,

reținându-se că criticile formulate de apelanți nu vizează soluția pronunțată

de instanța de fond, care a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute

de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Nemulțumirile

apelanților sunt îndreptate împotriva modului de soluționare a fondului cauzei

și se întemeiază pe argumente care exced cazurilor limitativ prevăzute de lege

în care poate avea loc retractarea de către instanță a propriei hotărâri pe

calea revizuirii.

Astfel, aspectele

privind nelegalitatea unei hotărâri judecătorești se pot îndrepta numai prin

intermediul căilor ordinare de atac, iar, în ipoteza căilor extraordinare de

atac, doar pentru motivele menționate limitativ prin lege.

Nefiind incidente

dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în mod corect tribunalul a respins

cererea de revizuire.

Curtea de apel a mai

reținut că, respectând limitele învestirii, nu poate analiza decât criticile

legate de soluționarea greșită a cererii de revizuire de către prima instanță

or, din motivele de apel formulate de revizuenți nu se poate identifica vreo

critică adusă acestei sentințe.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs, în termen legal, revizuenții O.M., O.L.N. și

O.M.A., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurenții-revizuenți au arătat că Dispoziția nr.

1501/2006, contestată prin acțiunea inițială, este nelegală, pentru faptul că

nu li s-a restituit terenul liber în suprafață de 378 mp.

Recurenții au arătat

că s-au adresat cu o cerere către intimata Primăria Municipiului Râmnicu

Vâlcea, prin care au solicitat să se efectueze noi măsurători privind terenul

în suprafață de 378 mp, susținând că acesta nu este ocupat de blocul R33 din

strada R., așa cum s-a reținut prin hotărârea a cărei revizuire se cere, și

nici nu este afectat de utilități publice.

Deoarece nu s-a

procedat la măsurătorile solicitate, au formulat cererea de revizuire pendinte,

prin care au solicitat din nou, ca și în cererea formulată la instanța de fond,

să se constate că terenul este liber și poate fi restituit în natură, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Au mai arătat

recurenții-revizuenți că au solicitat instanțelor de judecată anularea

Dispoziției nr. 1501/2006, prin care le-au fost acordate despăgubiri motivat de

faptul că terenul era ocupat de blocul R33. Acest aspect a fost reținut greșit,

iar instanța nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut, cu toate că raportul de

expertiză evidenția că o parte din teren, și anume suprafața de 148,75 mp, era

liberă și restituibilă.

Recurenții au arătat

că nu le-a fost restituită nici această suprafață de teren și nici diferența de

teren până la suprafața de 378 mp, care este liberă și neocupată de blocul R33,

cum s-a reținut de către instanță.

Recurenții au

susținut că, în soluționarea cauzei, legal ar fi fost să se verifice aspectele

solicitate prin efectuarea unei expertize tehnice topo, ceea ce nu s-a făcut,

astfel că hotărârea pronunțată este nelegală.

În consecință,

recurenții-revizuenți au solicitat admiterea recursului și modificarea

hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și constatării nelegalității

Dispoziției nr. 1501/2006, cu consecința restituirii în natură a terenului în

suprafață de 378 mp.

La termenul de

judecată din data de 3 aprilie 2014, instanța a invocat, din oficiu, excepția

nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc.

civ.

Analizând recursul

declarat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute

limitativ în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine

publică.

A motiva recursul

înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia

dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă

parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la motivul

de recurs invocat.

Față de faptul că nu

constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția

pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la

decizia atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.

Or, în speță, nu

numai că recurenții-revizuenți O.M., O.L.N. și O.M.A. nu s-au conformat

exigențelor art. 302

1

alin. (3) lit. c) C. proc. civ., neindicând,

decât formal, motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ., pe care și-au întemeiat recursul, dar nu au formulat nici critici care să

poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare sau

modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul

cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici privind decizia

pronunțată în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea și indicarea

temeiului de drept, respectiv care sunt textele de lege încălcate sau aplicate

greșit, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite

de instanță, în fundamentarea acesteia.

Prin urmare, fără să

combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze astfel

critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenții au nesocotit existența

judecății anterioare.

Or, în calea

extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului - cu atât

mai mult cu cât cadrul procesual este cel al unei cereri de revizuire, ci ceea

ce constituie obiect al judecății este legalitatea hotărârii pronunțate în

apel.

Modalitatea de

motivare a recursului adoptată de către recurenții-revizuenți constă, practic,

într-o înșiruire de afirmații și susțineri referitoare la aspecte care privesc

situația de fapt și aprecierea probatoriului, fiind imposibil de încadrat în

vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Or, condiția legală a

dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate

instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Față de cele expuse

mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul

declarat de revizuenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de revizuenții O.M., O.L.N. și O.M.A. împotriva Deciziei nr. 113 din

23 septembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 3 aprilie 2014.

Procesat

de GGC - AZ