ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1144/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, la data de 3 septembrie 2012, sub nr. 7011/90/2012, revizuenții O.M., O.L.N. și O.M.A. au solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, revizuirea Sentinței civile nr. 393 din 23 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 3594/90/2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului. Prin Sentința civilă nr. 1756 din 20 noiembrie 2012, Tribunalul Vâlcea a respins cererea de revizuire, reținând că, deși revizuenții au invocat ipoteza prevăzută de pct. 2 din art. 322 C. proc. civ., respectiv "instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut", în esență, mențiunile din cererea de revizuire reprezintă critici referitoare la modul de interpretare a materialului probator administrat în cauză.

Or, motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. constituie practic o aplicare a principiului consacrat de art. 129 C. proc. civ., conform căruia în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. În acest sens, s-a reținut că, atât considerentele instanței de fond, cât și cele ale instanței de recurs, pe care și-au întemeiat hotărârile, sunt argumente care au determinat convingerea instanțelor asupra adevărului și justei soluții pronunțate. Astfel, instanțele au reținut că dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea Sentinței civile nr. 778 din 8 decembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, iar terenul în litigiu la care se referă contestatorii-revizuenți este ocupat cu alee și parcare betonată, amenajări care deservesc blocul de locuințe R, instanțele făcând, deci, o aplicare corectă a prevederilor art. 11 pct. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001.

În consecință, tribunalul a constatat că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., dat fiind faptul că, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a rezultat o corectă rezolvare a cererii formulate de revizuenții-contestatori, în limita cadrului procesual cu care a fost învestită instanța. Prin Decizia civilă nr. 113 din 23 septembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuenții O.M., O.L.N. și O.M.A., reținându-se că criticile formulate de apelanți nu vizează soluția pronunțată de instanța de fond, care a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Nemulțumirile apelanților sunt îndreptate împotriva modului de soluționare a fondului cauzei și se întemeiază pe argumente care exced cazurilor limitativ prevăzute de lege în care poate avea loc retractarea de către instanță a propriei hotărâri pe calea revizuirii. Astfel, aspectele privind nelegalitatea unei hotărâri judecătorești se pot îndrepta numai prin intermediul căilor ordinare de atac, iar, în ipoteza căilor extraordinare de atac, doar pentru motivele menționate limitativ prin lege. Nefiind incidente dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în mod corect tribunalul a respins cererea de revizuire. Curtea de apel a mai reținut că, respectând limitele învestirii, nu poate analiza decât criticile legate de soluționarea greșită a cererii de revizuire de către prima instanță or, din motivele de apel formulate de revizuenți nu se poate identifica vreo critică adusă acestei sentințe.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, revizuenții O.M., O.L.N. și O.M.A., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții-revizuenți au arătat că Dispoziția nr. 1501/2006, contestată prin acțiunea inițială, este nelegală, pentru faptul că nu li s-a restituit terenul liber în suprafață de 378 mp. Recurenții au arătat că s-au adresat cu o cerere către intimata Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, prin care au solicitat să se efectueze noi măsurători privind terenul în suprafață de 378 mp, susținând că acesta nu este ocupat de blocul R33 din strada R., așa cum s-a reținut prin hotărârea a cărei revizuire se cere, și nici nu este afectat de utilități publice.

Deoarece nu s-a procedat la măsurătorile solicitate, au formulat cererea de revizuire pendinte, prin care au solicitat din nou, ca și în cererea formulată la instanța de fond, să se constate că terenul este liber și poate fi restituit în natură, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Au mai arătat recurenții-revizuenți că au solicitat instanțelor de judecată anularea Dispoziției nr. 1501/2006, prin care le-au fost acordate despăgubiri motivat de faptul că terenul era ocupat de blocul R33. Acest aspect a fost reținut greșit, iar instanța nu s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut, cu toate că raportul de expertiză evidenția că o parte din teren, și anume suprafața de 148,75 mp, era liberă și restituibilă.

Recurenții au arătat că nu le-a fost restituită nici această suprafață de teren și nici diferența de teren până la suprafața de 378 mp, care este liberă și neocupată de blocul R33, cum s-a reținut de către instanță. Recurenții au susținut că, în soluționarea cauzei, legal ar fi fost să se verifice aspectele solicitate prin efectuarea unei expertize tehnice topo, ceea ce nu s-a făcut, astfel că hotărârea pronunțată este nelegală. În consecință, recurenții-revizuenți au solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și constatării nelegalității Dispoziției nr. 1501/2006, cu consecința restituirii în natură a terenului în suprafață de 378 mp. La termenul de judecată din data de 3 aprilie 2014, instanța a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Conform art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs invocat. Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ. Or, în speță, nu numai că recurenții-revizuenți O.M., O.L.N. și O.M.A. nu s-au conformat exigențelor art. 302 1 alin. (3) lit. c) C. proc.

civ., neindicând, decât formal, motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., pe care și-au întemeiat recursul, dar nu au formulat nici critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici privind decizia pronunțată în apel și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea și indicarea temeiului de drept, respectiv care sunt textele de lege încălcate sau aplicate greșit, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță, în fundamentarea acesteia. Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenții au nesocotit existența judecății anterioare.

Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului - cu atât mai mult cu cât cadrul procesual este cel al unei cereri de revizuire, ci ceea ce constituie obiect al judecății este legalitatea hotărârii pronunțate în apel. Modalitatea de motivare a recursului adoptată de către recurenții-revizuenți constă, practic, într-o înșiruire de afirmații și susțineri referitoare la aspecte care privesc situația de fapt și aprecierea probatoriului, fiind imposibil de încadrat în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Față de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de revizuenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de revizuenții O.M., O.L.N. și O.M.A. împotriva Deciziei nr. 113 din 23 septembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2014. Procesat de GGC - AZ