ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 423/2015

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 1339 din 25

noiembrie 2011, Tribunalul Vâlcea a admis contestația formulată de reclamanții R.E.l.R.,

R.R.B., R.M., R.N., R.E. și R.E., decedată, prin moștenitor R.L.I., a anulat

H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 și H.C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009 date de

Municipiul Râmnicu Vâlcea, în calitate de

expropriator, fiind

obligați intimații să acorde contestatorilor, alături de alte persoane ale

căror proprietăți au suportat aceeași măsura, despăgubiri pentru terenurile

expropriate conform centralizatorului la raportul de expertiză întocmit de

expertul tehnic S.G. și C.T., pentru fiecare din contestatorii R.N., M.M., A.M.

și R.E., suma de câte 30.625 euro echivalând 131,928 lei, iar pentru contestatorii

R.E.I.R. și R.R.B., câte 15.312 euro echivalând 65.963 lei, tară a se indica

pentru ce suprafețe de teren și în considerarea căror argumente au fost astfel

stabilite.

Prin

încheierea din data de 20 ianuarie 2012, Tribunalul Vâlcea a admis cererea de

îndreptare a erorii materiale, a dispus a se menționa numele corect al

contestatorului R.M. în loc de M.M., precum și menționarea în dispozitivul

sentinței a contestatoarei R.E., eu despăgubiri în valoare de 30.625 euro.

Împotriva sentinței,

la data de 6 ianuarie 2012, au declarat ape! alți proprietari, toți reprezentați

prin, avocat M.V., precum și Municipiul Râmnicu Vâlcea.

La data la

data de 2 mai 2012, au formulat cerere de aderare la apelul contestatorilor

expropriați C., numiții R.R.B. și R.E.I.R., iar Ia data de 22 mai 2012, R.M.,

R.N., R.E. și R.E. au formulat de asemenea cerere de aderare la apelul declarat

de către contestatorii M.V. ș.a.

Apelurile

formulate împotriva sentinței și a încheierii de îndreptare a erorii materiale

și completare a acesteia au fost conexate la Dosarul nr. 200/90/2010, cele

formulate împotriva încheierii fiind înregistrate în Dosarul versionat sub nr. 200/90/2010/al.

Prin

încheierea din 8 mai 2012, Curtea de Apel Pitești a constatat că se impune ca,

în funcție de cererile și apărările formulate de către fiecare dintre titularii

dreptului de proprietate, dar mai ales în funcție de starea de fapt distinctă a

fiecărei proprietăți, să fie disjunse apelurile privind fiecare dintre aceste

proprietăți și să se formeze câte un dosar distinct.

În

dosarul pendinte au fost păstrate apelurile formulate de către contestatorul

M.V. și, respectiv, Municipiul Râmnicu Vâlcea în ceea ce privește proprietatea

acestuia, precum și cererile de aderare la apelul celorlalți contestatori,

formulate de către contestatorii N. și R.

Prin încheierea

din data de 25 mai 2012, Curtea a pus în discuție și a trecut la îndreptarea

erorii materiale strecurată cu prilejul conceptarii părților, fiind corectă în

sensul înscrierii ca parte în proces a Municipiului Râmnicu Vâlcea prin primar

și prin Consiliul Local, respectiv organele sale reprezentațiv-executiv și

deliberativ.

Prin Decizia

nr. 30 din 29 mai 2012, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile formulate de

contestatorul M.V. și intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar și prin

Consiliul Local, a fost constatată nulitatea sentinței 1339 din 25 noiembrie

2011 a Tribunalului Vâlcea și reținută cauza, spre soluționare în fond, în limita

apelanților M.V. și Municipiul Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu și cu

contestatorii R. și N. și a respins,

ca inadmisibile, cererile

de aderare la apel formulate de reclamanții N.G., R.R.B., R.E.I.R., precum și

de R.M., R.N., R.E. și R.E., iar în temeiul art. 297 alin. (2) teza ultimă C.

proc. civ., cauza a fost reținută spre rejudecare, în limita apelurilor

declarate de M.V. și Municipiul Râmnicu Vâlcea.

Întrucât împotriva

acestei decizii intermediare, contestatorîi R.M., R.N., R.E. și R.E. și N.G. au

formulat recursuri, înaintate, în vederea soluționării, Înaltei Curți de

Casație si Justiție, aceștia solicitând suspendarea judecății fondului și fața

de contestatorul M.V., prin încheierea din data de 11 septembrie 2012, a fost

disjunsă judecata contestației, după admiterea apelului Municipiului Râmnicu

Vâlcea, cât privește proprietățile N. și R., formându-se Dosarul nr. 836/46/2012,

cu termen în aceeași dată, în care s-a dispus suspendarea judecății, până la

soluționarea acestor recursuri.

În dosar,

pe parcursul judecății recursului, s-a solicitat, de către contestatorii R.R.B.,

R.E.l.R. a se îndrepta, lămuri și completa aceeași decizie atacată cu recurs,

pentru a cărei soluționare s-a luat măsura desprinderii și atașării la Dosarul

nr. 200/90/2010

s

în care decizia a fost pronunțată.

Din acel

dosar, întrucât cauza de fond se afla în stare de judecată, în ceea ce privește

proprietățile asupra cărora fondul purta, tinzându-se la întârzierea

soluționării aceleia, s-a luat măsura disjungerii și formării unui nou Dosar nr.

1016/46/2012, cu termen la data de 22 ianuarie 2013, când, constatându-se că,

pe această cale, se urmărește, în realitate, reformarea deciziei, în sensul de

a fi admis și apelul lor, cererea a fost respinsă. Soluția a fost menținută de

către instanța supremă, prin Decizia nr. 3203/2013.

De

asemenea, recursurile formulate de către reclamanții N.G., R.E., R.E., R.M. și R.N.,

împotriva Deciziei civile nr. 30 din 29 mai 2012, au fost respinse, ca

nefondate, prin Decizia nr. 898 din 21 februarie 2013, a aceleiași instanțe.

În aceste

condiții, judecata fondului, în fața instanței de apel, a fost reluată, ca

urmare a formulării, la data de 4 septembrie 2013, de către contestatorii R.R.B.,

R.E.l.R., a cererii de repunere pe rol.

Prin Decizia

nr. 767 din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, au

fost admise, în parte, contestațiile formulate de contestatorii R.E.I.R., R.R.B.,

R.M., R.N., R.E. și R.E., decedată, prin moștenitor R.L.I., împotriva

Hotărârilor nr. 76/2010, nr. 77/2010 și nr. 166/2010, privind terenurile în

suprafață de 160 mp, 294 mp și 771 mp Au fost completate hotărârile contestate

constatând calitatea de proprietar și a numitei R.E., Au fost modificate

hotărârile emise de intimat în sensul că s~a stabilit valoarea despăgubirilor

cuvenite pentru proprietatea R., alcătuită din cele trei parcele de teren de

160 mp, 294 mp și 771 mp la 68 euro/mp, în echivalent în lei la data plății,

reținând ca achitată din total suma de 61.250 euro. S-a stabilit

onorariu

definitiv pentru fiecare expert de 1.000 Iei și a fost obligat intimatul la

plata către contestatorii R.M. a cheltuielilor de judecată de 665 lei,

reprezentând onorariu de expert.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs contestatorii

R.M., R.N., R.E. și R.L.I., tară a invoca vreun motiv de

nelegaîitate din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Analizând

prioritar excepția tardivității recursului, în aplicarea dispozițiilor art 137 alin.

(1) raportat Ia art. 301 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 301 C proc. civ, termenul de recurs este de 15 zile de la

comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel

Decizia

atacată a fost comunicată recurenților la data de 30 decembrie 2014, potrivit

dovezilor aflate la filele 387-393 dosar apei.

Recursul

declarat împotriva Deciziei civile nr. 767 din 23 septembrie 2014 a fost depus

la Curtea de Apel Pitești, prin serviciul poștal, la data de 19 noiembrie 2014

(fila 13 dosar recurs).

Modul de

calcul al termenelor este reglementat de art. 101 C. proc. civ., care în alin.

(1) stabilește că termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală

nici ziua în care a început, nici ziua în care s-a sfârșit termenul.

Calculând în

acest mod termenul de 15 zile în cauza de față, rezultă că acesta s-a împlinit

la 17 noiembrie 2014. Or, recursul declarat de contestatorî a fost depus la

instanța de apel după împlinirea termenului legal, la 19 noiembrie 2014.

Potrivit

dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în

termenul legal atrage decăderea, arară de cazul când legea dispune altfel sau

când partea dovedește că a fost împiedicată de vreo împrejurare mai presus de

voința ei.

Cum recurenții

nu au invocat vreo astfel de împrejurare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte

va respinge recursul, ca tardiv.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca tardiv, recursul declarat de contestatorii R.M., R.N., R.E. și R.L.I.

împotriva Deciziei nr. 767 din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția

I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică, astăzi 12 februarie 2015.