ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 898/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 898/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în condițiile art. 256 alin.

(1) C. proc. civ., asupra recursului de față:

Prin

contestația înregistrată la data de 18 ianuarie 2010 pe

rolul Tribunalului Vâlcea - secția I civilă,

reclamanții M.V.,

S.N., P.A., V.V., C.M.C.

G., Z.M., Z.M., C.

F., C.M., C.A., P.M., P.E.,

V.G.D., V.G.A., S.I., V.C., Z.F., Ș.I. și SC T. SRL Râmnicu Vâlcea au solicitat

în contradictoriu cu Municipiul Râmnicu Vâlcea, Consiliul local al municipiului

Râmnicu Vâlcea și Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, anularea H.C.L. nr. 222

din 31 iulie 2009 și H.C.L. 252 din 31 iulie 2009 privind stabilirea

cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenurilor care fac obiectul

exproprierii pe strada A.S. și str. Iustinian Marina din Râmnicu Vâlcea și

obligarea intimaților la plata unui preț real și legal ce urmează a fi stabilit

printr-o expertiză neutră.

În motivarea

contestației s-a arătat că în conformitate cu HCL nr. 222 din 31 iulie 2009 a

Consiliului local al municipiului Râmnicu Vâlcea,

s-a aprobat declanșarea procedurii de

expropriere a imobilelor, terenuri și construcții, afectate de obiectul de

investiții „amenajarea și modernizarea str. Aurelian Sacerdoțeanu și str.

Iustinian Marina", iar în vederea despăgubirii proprietarilor deținători

ai imobilelor expropriate, s-a stabilit, pe bază de expertiză, un preț de 50

euro/m.p.

Ulterior, prin HCL nr. 252 din 31

iulie 2009 a fost rectificată hotărârea inițială și redus prețul la 27 euro

/m.p., cu motivarea că a fost corectată o greșeală de tehnoredactare a

hotărârii anterioare.

Contestatorii au motivat că sumele

acordate cu titlu de despăgubiri sunt modice și nu reflectă valoarea reală a

terenurilor expropriate în raport de zona in care se află, respectiv centrul

orașului, zona I de impozitare, precum și de faptul că tot terenul este

intravilan și afectat numai de construcții.

Prin cererea precizatoare, aflată la

filele 50 și 67

în

dosarul instanței de fond, reclamanții au arătat expres că înțeleg să conteste

ambele hotărâri ale Consiliului local.

Prin încheierea de ședință din 30

aprilie 2010, instanța de fond a dispus conexarea

dosarelor nr. 929/90/2010, nr. 1107/90/2010,

nr. 821/90/2010, nr. 1359/90/2010, nr. 1108/90/2010, nr. 1422/90/2010 și nr. 394/90/2010

la dosarul nr. 200/90/2010 și s-a luat act de renunțarea la acțiune a

reclamanților C.M., C.G., C.F., C.M. și Z.F.

Ulterior, la dosarul nr. 20019012010

au fost conexate dosarele

nr.

3567/90/2010, 1468/90/2010, 3059/90/2010,3521/90/2010, 4134/90/2010,

2986/90/2010, 1439/90/2010 și 1438/90/2010, deoarece reclamanții din dosarele

menționate au contestat aceleași hotărâri.

Consiliul local, Primarul și

Municipiul Râmnicu Vâlcea au formulat întâmpinare prin care au solicitat

respingerea contestației ca neîntemeiată întrucât hotărârile atacate sunt

legale și temeinice.

Prin sentința civilă nr. 1339 din 25

noiembrie 2011, Tribunalul Vâlcea - secția I civilă a admis

acțiunea formulată de reclamanții

M.V., S.N., P.A., V.V.,

C.M.C.G., Z.M.Z.M.,

C.F., C.M., C.A., P.M., P.E., V.G.D., V.G.A., S.I., V.C., Z.F., Ș.I., SC T. SRL

Râmnicu Vâlcea, G.D.M., M.

L., M.M., M.G. și

M.E., D.

I., I.T., C.M., R.M., R.N., R.E., R.E., T.V., T.M., T.O.Ș., T.L.M.,

M.M.G., M.

M., C.I., C.I.M., S.I., R.N.,

M.N.M.,

N.G., R.R.B., R.E.I.R. și a dispus anularea H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 și

nr. 252 din 31 iulie 2009 și au fost obligați intimații să acorde

contestatorilor despăgubiri pentru terenurile expropriate conform

centralizatorului la raportul de expertiză omologat, întocmit de experții

tehnici S.G. și C.T., în baza căruia despăgubirile au fost stabilite astfel:

pentru suprafețele de teren expropriate și cuprinse între 1-50 m.p. =108

euro/m.p.; pentru suprafețele de teren expropriate și cuprinse între 50-100

m.p.=110 euro/m.p.; pentru suprafețele de teren expropriate și cuprinse între

100-150 m.p.= 115 euro/m.p. iar pentru suprafețele de teren expropriate și care

sunt mai mari de 150 m.p.= 125 euro/m.p. Instanța de fond a respins cererea

privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât contravaloarea acestora

trebuie suportată atât de expropriator cât și de expropriați în vederea

stabilirii prețului real al cuantumului despăgubirilor.

Instanța de fond a reținut faptul că

reclamanții sunt proprietarii terenurilor expropriate de pe străzile Aurelian

Sacerdoțeanu și Iustinian Marina în baza H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 și H.C.L.

nr. 252 din 31 iulie 2009, iar prin contestația formulată că au solicitat obligarea

intimaților la plata unui preț real și legal ce urmează a fi stabilit printr-o

expertiză în instanță fiind nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor stabilite

prin respectivele hotărâri, respectiv de 50 euro/mp stabilit inițial prin

H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009, rectificat prin H.C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009

la 27 euro/m.p.

În temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr.

33/1994, Tribunalul a luat act de acordul de voință al părților în privința

modalității de transfer al dreptului de proprietate și dat fiind dezacordul

asupra cuantumului despăgubirii, în temeiul și cu respectarea prevederilor art.

25 din Legea nr. 33/1994, prin încheierea de ședință din 14 mai 2010, a fost

numită o comisie de experți formată din S.G. numit de instanță, L.I. numit de

contestatorii expropriați și C.T. din partea expropriatorului, cu obiectivul de

a stabili cuantumul despăgubirilor ce li se cuvine expropriaților pentru

imobilele expropriate.

Tribunalul a omologat raportul de

expertiză întocmit de experții S.G. și C.T., instanța de fond apreciind că în

această variantă de evaluare a terenurilor, prețurile corespund valorii pieții.

Prin cererea formulată la data de 4

ianuarie 2012, M.L., M.M., I.T. și I.M. au solicitat instanței să îndrepte și

să completeze sentința,

arătând

că,

pentru primii doi, instanța a stabilit,

ca urmare a unei greșeli de calcul,

valoarea totală a despăgubirii la

1.430 euro, în loc de 8.030 euro, cât corect era dacă se aplicau criteriile

indicate de instanță, chiar oferta primăriei fiind mai mare, respectiv 3.650

euro.

La rândul lor, I.T. și I.M. au

solicitat corectarea sumei calculată ca despăgubire

ca fiind cea de 64.850 euro, din care

38.500 euro valoarea terenului expropriat, iar

26.375 euro suprafață rămasă în afara exproprierii, care însă a devenit

inutilizabilă cu motivarea că deși prin contestație au solicitat a fi

expropriată și suprafața de 211 mp., cu o lățime de numai 5 mp. la stradă,

devenită inutilizabilă, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii.

Petenții au mai susținut că exisă

erori în privința soluției dată contestației formulată de V.C. și S.I.,

suprafața expropriată de la aceștia fiind de 115,54 mp. cu o valoare de 13.287

euro, expertiza ajungând la o valoare mai mică decât cea oferită de

expropriator, respectiv 4.968 euro față de 5.777 euro, iar în ce privește SC T.

SRL instanța nu a acordat suma percepută cu titlu de TVA potrivit normelor

dreptului financiar.

La data de 6 ianuarie 2012, reclamanta

C.A.

a

solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată

în sentință, în sensul ca

numele său să fie trecut C. în loc de C., cum

din eroare s-a

scris.

Prin cererea din 3 ianuarie 2012,

reclamantul R.M. a solicitat îndreptarea erorii materiale în sensul ca numele

său corect să fie trecut R.M., iar nu M.,

cum

din eroare s-a scris, precum și să fie menționată ca și reclamantă sora sa R.E.,

al cărui nume a fost omisă, deși a formulat contestație.

Prin încheierea din 20 ianuarie 2012,

Tribunalul Vâlcea a admis în parte cererile de îndreptare a erorii materiale,

considerând

că cea

formulată de către avocat M.V., chiar dacă are în preambulul său pe M.L., M.M.,

I.T.

și I.M., este făcută în numele

celorlalte persoane trecute

în considerentele acestei cereri, a fost

menționat drept cuantum al despăgubirilor pentru reclamanții M.L. și M.M., suma

de 8.030 euro iar 1.430 euro, iar pentru contestatorii V.C. și S.I. suma de

13.287 euro iar nu 4.968 euro.

Instanța a respins cererea de

îndreptare a erorii materiale pentru contestatoarea SC T. SRL, precum și

cererea de completare formulată pentru I.T. și I.M., privind declararea ca

expropriată și a suprafeței inutilizabile.

Au fost îndreptate erorile materiale

sub aspectul scrierii numelor

de C. în loc

de C. și R. în loc de M. și a fost adăugată,

în dispozitivul sentinței,

și contestatoarea R.E. cu despăgubiri în valoare de 30.625 euro.

Împotriva sentinței pronunțate de

instanța de fond, la data de 6 ianuarie 2012, au formulat apel contestatorii

M.V., S.R., P.A., V.V., C.M.C.G., Z.M.,

Z.M., C.F., C.M., C.A., P.M., P.E., V.G.D., V.G.A., S.I., V.C., Z.F., Ș.I., SC

T. SRL Râmnicu Vâlcea, G.D.M., M.L., M.M., M.G. și M.E., D.I., I.T., C.M., T.V.,

T.M., T.O.Ș., T.L.M., toți prin avocat M.V., precum și M.M.G., M.M., C.I. și C.I.,

și Municipiului Rm. Vâlcea, la data de 9 ianuarie 2012 M.N.M. iar la data de 11

ianuarie 2012, contestatorul S.I.

La 19 martie 2012, N.G. a solicitat

instanței să îi încuviințeze cererea de aderare la apelul formulat de ceilalți

reclamanți, iar data de 2 mai 2012

au

formulat cerere de aderare la

apelul

reclamanților C.I. și C.I.M., numiții R.

R.B. și R.E.I.R. La data de 22

mai 2012, R.M., R.N., R.E. și R.E. au formulat de asemenea cerere de aderare la

apelul declarat de către contestatorii reprezentați de avocat M.V.

Separat, la data de 8 februarie 2012,

I.T. și I.M. au formulat apel împotriva încheierii dată de către Tribunal la 20

ianuarie 2012,

prin care

a fost respinsă cererea lor de aplicare a măsurii exproprierii și asupra

terenului de 211 mp., iar la data de 13 februarie 2012, împotriva aceleiași

încheieri a formulat apel Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar criticând-o în

privința soluției privind introducere alături de ceilalți beneficiari R. și a

numitei R.E.

Apelurile formulate împotriva

sentinței și a încheierii de îndreptare a erorii materiale și completare

sentinței au fost conexate

la dosarul nr. 200/90/2010,

cele formulate împotriva încheierii fiind

înregistrate în dosarul versionat sub nr. 200190120101 al.

Prin încheierea din 8 mai 2012, Curte

de Apel a disjuns

apelurile privind fiecare

dintre proprietățile expropriate,

urmând a se

forma

un dosar distinct pentru fiecare dintre ele, în apel, și să se formeze câte un

dosar distinct, în dosarul inițial fiind păstrate apelurile formulate de către

contestatorul M.V. și,

respectiv,

Municipiul Râmnicu Vâlcea în ceea ce privește proprietatea

acestuia,

precum și cererile de aderare la apelul celorlalți contestatori formulate de

către reclamanții N.G.R.R.B., R.E.I.R., precum și de R.M.

, R.N., R.E. și R.E.

Prin decizia civilă nr. 30 din data de

29 mai 2012, pronunțată în dosarul nr. 200/90/2010, Curtea de Apel Pitești -

secția I civilă,

a admis

ca fondat apelul formulat de reclamanții M.V.,

precum și de intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar, prin

Consiliul

Local, constatând nulitatea sentinței civile nr. 1339 din data de 25 noiembrie

2011, a respins ca inadmisibile cererile de aderare la apel formulate de

reclamanții N.G.R.R.B., R.E.I.R., precum și de R.M., R.N.,

R.E. și R.E., iar în temeiul art. 297 alin. (2)

teza ultimă

C. proc. civ., urmare a anulării întregii hotărâri ca și a

hotărârii atacate, cauza a fost reținută spre rejudecare, în limita apelurilor

declarate de apelanții M.V. și Municipiul Râmnicu Vâlcea.

În privința respingerii cererilor de

aderare la apel ca inadmisibile, Curtea de Apel a reținut că în cauză nu sunt

aplicabile prevederile art. 293 C. proc. civ. deoarece cererea de aderare la

apel a fost făcută față de apelul coparticipanților procesuali, ceilalți

contestatori, iar nu față de apelul adversarului contestatorilor, iar potrivit

textului de lege, intimatul poate să adere, chiar după împlinirea termenului de

apel, la apelul făcut de partea potrivnică.

Pe de altă parte, instanța de apel a

apreciat că cererile de aderare

la apel

formulate nu pot fi considerate nici apeluri principale deoarece

aderarea

nu a fost făcută înăuntrul termenului de declarare a apelului, în condițiile art.

293 alin. (2) C. proc. civ. de apel.

În privința

apelurilor principale, declarate de către contestatorul

M.V. și intimatul Municipiul Râmnicu

Vâlcea prin Primar, instanța de apel admis excepția invocată din oficiu, a

nulității hotărârii în temeiul art. 258 alin. (1) C. proc. civ., urmare a

lipsei semnăturii judecătorului și a mențiunii privind pronunțarea hotărârii

primei instanțe în ședință publică.

Curtea de apel a apreciat că faptul nesemnarea minutei împiedică

realizarea controlului judiciar în

sensul verificării respectării dispozițiilor imperative referitoare la

pronunțarea hotărârii de către judecătorul cauzei, nulitatea fiind una din cele

prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., cuprinsă în mod expres în lege

iar vătămarea se presupune, până la proba contrarie.

Prin recursul

declarat la data de 18 iulie 2012 împotriva deciziei

civile nr. 30 din data de 29 mai 2012

pronunțate de Curtea de Apel Pitești,

reclamanții

R.E., R.E., R.M. și R.N. au solicitat, în principal, admiterea recursului,

modificarea deciziei recurate în sensul admiterii

cererilor de aderare la

apel, desființarea sentinței apelate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar reținerea

cauzei spre soluționare în fond cu privire la toate părțile participante la

proces și pentru toate motivele de apel invocate în cererile respective.

În privința criticilor aduse hotărârii

din perspectiva art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.,

recurenții arată următoarele:

- urmare a admiterii nulității

sentinței civile nr. 1339/2011 pronunțată de Tribunalul Vâlcea urmare a

faptului nesemnării minutei și dispozitivului de judecător, instanța trebui să

aplice în cauză dispozițiile art. 48 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora

dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii,

efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților sau pârâților, actele

de

procedură îndeplinite numai de unul

dintre ei folosesc și celorlalți, iar

când actele de procedură ale unora

sunt potrivnice celor făcute de ceilalți se va ține seama de actele mai

favorabile;

- chiar dacă nu ar fi declarat apel,

în temeiul dispozițiilor legale

mai

sus-citate, având în vedere și efectul devolutiv al apelului, precum

și

faptul nu s-a stabilit culpa acestora la aplicarea sancțiunii nulității,

efectele apelurilor declarate de celelalte părți cu privire la rejudecarea

cauzei în fond trebuie extinse la toate părțile, fără a putea limita admiterea

apelului numai la unele dintre părți și a înlătura astfel toate drepturile

câștigate în prima fază procesuală.

- prin reținerea cauzei spre

rejudecare, în fond, numai în limita apelurilor declarate de cei doi apelanți

sunt încălcat dreptul părților de

a mai

continua procesul, accesul la justiție și sunt restrânse drepturilor

procesuale

în contra art. 292 C. proc. civ. și art. 21, 24, 49 și 53 din Constituție.

- se impune modificarea deciziei și

trimiterea cauzei la instanța

de fond

pentru ca instanța să se pronunțe asupra cererilor formulate de

toți

contestatorii privind diminuarea despăgubirilor de la suma de 52.675 euro la

suma de 30.625 euro, cât a fost acordat în apel pentru fiecare contestator,

precum și cu privire la suprafețele de teren expropriate, urmând a avea în

vedere și expertiza efectuată de expert F.O. ce corespunde întinderii

suprafețelor expropriate și valorii reale a despăgubirilor, dar și toate

apărările, susținerile și motivele invocate în cererea de aderare la apel

precum și de probele administrate în cauză.

- dacă se menține soluția de reținere

spre rejudecare, să fie înlăturate dispoziția de limitare a rejudecării numai

la apelurile M.V. și Municipiul Râmnicu Vâlcea și să se facă rejudecarea cu

privire la toate părțile și la întreaga cauză.

Prin recursul declarat de N.G. la data

de 25 iunie 2012 solicită admiterea recursului în sensul

modificării deciziei recurate și

admiterea cererii de aderare la apel, desființarea sentinței apelate și

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea rejudecării de

la ultimul act de procedură.

Prin motivele de recurs subsumate

dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., recurentul arată că:

-

deoarece

sentința civilă pronunțată de Tribunalul Vâlcea este

nulă, în temeiul

dispozițiilor art. 48 C. proc. civ., nulitatea urmează să producă efecte asupra

tuturor părților din dosar, fiind nelegală reținerea spre rejudecare numai în

limita apelului declarat doar de anumiți apelanți-pârâți.

- este nelegală soluția instanței de

reținere spre rejudecare, iar nu de casare cu trimitere, dat fiind faptul că

sentința este nulă.

Prin note scrise depuse în cauză la

data de 13 februarie 2013,

intimații R.R.B.,

R.E.I.R. au solicitat

admiterea recursurilor astfel cum au fost

formulate.

Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, înalta Curte a

constatat că nu sunt fondate, urmând să le respingă, pentru

următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prin motivele

recursului declarat

împotriva deciziei

civile nr. 30 din data de 29 mai 2012, pronunțată de

Curtea de Apel

Pitești - secția I-civilă, recurenții R., cât și recurentul N.G., invocă motive

similare de nelegalitate ale hotărârii pronunțate, motiv pentru care urmează să

răspundă prin argumente comune în cele ce urmează.

Este nefondată critica recurenților în

sensul că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art.

48 C. proc. civ.

Ambii recurenții au solicitat

admiterea recursului cu consecința

modificării

hotărârii pronunțate de instanța de apel și admiterea cererii

de aderare

la apel formulată, invocând faptul că instanța de apel trebuia să facă

aplicarea dispozițiilor art. 48 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că dezlegarea

dată de instanța de apel în legătură prin respingerea ca inadmisibilă a

hotărârii pronunțate de instanța de apel este legală, fiind conformă

dispozițiilor art. 293

C. proc. civ.,

potrivit cărora cererea de aderare la apel nu poate fi făcută

decât în

legătură cu apelul declarat de partea potrivnică și tinzând la schimbarea

hotărârii pronunțate de prima instanță în interesul propriu al părții care

aderă la apel.

Niciuna dintre

cele două părți recurente nu a criticat însă soluția ce a fost dată asupra

cererilor de aderare la apel pornind de la eventuala încălcare a art. 293 C.

proc. civ., ambele părți recurente susținând că soluția admiterii cererii de

aderare la apel se impune în

lumina art. 48 C.

proc. civ. care extinde efectele actelor de procedură la

toate părțile

aflate în situația de coparticipare procesuală.

Înalta Curte reține însă că instituția

aderării la apel este reglementată prin norme de procedură de strictă

interpretare care nu pot să fie extinse, prin argumente de interpretare

teleologică, la alte situații care nu se înscriu strict în limita textului de

lege. Așa încât, în

lumina art. 48 C. proc.

civ. nu se poate realiza o extindere a ipotezei de

aplicare a textului art.

293 C. proc. civ. la o situație de fapt pe care legiuitorul nu a avut-o în

vedere.

Prin urmare, prin respingerea cererii

de aderare la apel, instanța de apel nu a încălcat prevederile art. 48 C. proc.

civ. deoarece textul de lege are în vedere o altă ipoteză de reglementare,

respectiv cea a extinderii efectelor actelor de procedură la părțile aflate în

situația de coparticipare procesuală și a condițiilor în care se realizează o

atare extindere.

De altfel, înalta Curte constată că

prin dezlegarea dată, instanța de apel a dat mai degrabă eficiență prevederilor

art. 48 C. proc. civ. în sensul că prevederile legale au produs efecte nefiind

înlăturate de la aplicare.

Instanța de apel a anulat în tot atât

hotărârea pronunțată de instanța de fond și întreaga procedură anterioară și a reținut

cauza spre rejudecare în ceea ce privește toate părțile contestatoare din

dosarul inițial al instanței de fond care au rămas după disjungerea realizată

în dosarul nr. 200/90/2010 de către instanța de apel la data de 8 mai 2012. în

consecință, actul de procedură, în speță declararea apelului, realizată numai

de o parte sau de unele dintre părțile din cauză, aflate în coparticipare

procesuală cu recurenții, profitând tuturor celorlalte părți.

Cercetând actele și lucrările

dosarului, ulterioare pronunțării deciziei civile recurate, nr. 30 din data de

29 mai 2012, înalta Curte constată că prin încheiere de ședință din data de 11

septembrie 2012,

pronunțată în dosarul nr. 200/90/2010,

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a dispus disjungerea cauzei în ceea ce

îi privește pe contestatorii

N.G., R.M., R.E., R.N., R.E., R.E.l.R. și R.R.B.

și a format un nou dosar cu nr. 836/46/2012, ce are ca obiect soluționarea

pe fond a contestației formulată de către contestatori

împotriva H.C.L.

nr. 222 din 31 iulie 2009 și H.C.L. 252 din 31 iulie 2009,

cauză ce a fost suspendată la aceeași dată, până la soluționarea recursului de

față.

În consecință, instanța de apel a

realizat extinderea efectelor anulării hotărârii instanței de fond și a

întregii proceduri premergătoare la toate părțile din cauză, cu consecința

reluării judecății pe fond a tuturor contestațiilor, astfel cum au fost

formulate, împotriva H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 și H.C.L. nr. 252 din 31

iulie 2009, în condițiile reținerii cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 297

alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

Este nefondată și critica privind

greșita aplicare a speță a dispozițiilor art. art. 297 alin. (2) teza a Ii-a C.

proc. civ.

Instanța de apel a interpretat și

aplicat corect prevederile legale

deoarece

în cauză hotărârea pronunțată a fost afectată de „un alt motiv

de

nulitate", întemeiat de art. 258 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art.

105 alin. (2) C. proc. civ., motiv de nulitate necontestat de altfel de

niciunul dintre cei doi recurenți, în urma căruia instanța de apel trebuie să

rețină cauza în vederea rejudecării având în vedere modul indicativ al timpului

viitor al verbului „va reține".

În consecință nu este întemeiată nici

critica, subsumată, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit au fost încălcate

accesul la justiție și dreptul la a mai continua procesul în contra art. 292 C.

proc. civ. și art. 21, 24, 49 și 53 din Constituție.

Recurenților nu le-a fost luată

posibilitatea de a relua

soluționarea pe

fond a propriei contestații, în fața instanței de apel, cu

toate

motivele prezentate în fața instanței de fond, urmare a efectelor nulității

hotărârii pronunțate de instanța de fond.

De altfel, în lumina art. 48 C. proc.

civ., precum și a art. 292 C. proc. civ., sintagma „reține cauza spre

soluționare în fond, în limita apelanților M.V. și Municipiul Râmnicu

Vâlcea" ar putea avea eventual efect numai față de această parte, în sensul

limitării

rejudecării la motivele apelului

declarat de parte, efectele nefavorabile ale actului de procedură neputând fi

extinse însă asupra celorlalte părți

aflate în situația de coparticipare

procesuală.

Având în vedere toate aceste

considerente, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondate recursurile declarate de reclamanții N.

G., R.E., R.E., R.M. și R.

N. împotriva deciziei civile nr. 30 din 29 mai 2012 a Curții de

Apel

Pitești - Secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.