ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 898/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față: Prin contestația înregistrată la data de 18 ianuarie 2010 pe rolul Tribunalului Vâlcea - secția I civilă, reclamanții M.V., S.N., P.A., V.V., C.M.C. G., Z.M., Z.M., C. F., C.M., C.A., P.M., P.E., V.G.D., V.G.A., S.I., V.C., Z.F., Ș.I. și SC T. SRL Râmnicu Vâlcea au solicitat în contradictoriu cu Municipiul Râmnicu Vâlcea, Consiliul local al municipiului Râmnicu Vâlcea și Primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, anularea H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 și H.C.L. 252 din 31 iulie 2009 privind stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenurilor care fac obiectul exproprierii pe strada A.S. și str. Iustinian Marina din Râmnicu Vâlcea și obligarea intimaților la plata unui preț real și legal ce urmează a fi stabilit printr-o expertiză neutră.

În motivarea contestației s-a arătat că în conformitate cu HCL nr. 222 din 31 iulie 2009 a Consiliului local al municipiului Râmnicu Vâlcea, s-a aprobat declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor, terenuri și construcții, afectate de obiectul de investiții „amenajarea și modernizarea str. Aurelian Sacerdoțeanu și str. Iustinian Marina", iar în vederea despăgubirii proprietarilor deținători ai imobilelor expropriate, s-a stabilit, pe bază de expertiză, un preț de 50 euro/m.p. Ulterior, prin HCL nr. 252 din 31 iulie 2009 a fost rectificată hotărârea inițială și redus prețul la 27 euro /m.p., cu motivarea că a fost corectată o greșeală de tehnoredactare a hotărârii anterioare.

Contestatorii au motivat că sumele acordate cu titlu de despăgubiri sunt modice și nu reflectă valoarea reală a terenurilor expropriate în raport de zona in care se află, respectiv centrul orașului, zona I de impozitare, precum și de faptul că tot terenul este intravilan și afectat numai de construcții. Prin cererea precizatoare, aflată la filele 50 și 67 în dosarul instanței de fond, reclamanții au arătat expres că înțeleg să conteste ambele hotărâri ale Consiliului local. Prin încheierea de ședință din 30 aprilie 2010, instanța de fond a dispus conexarea dosarelor nr. 929/90/2010, nr. 1107/90/2010, nr. 821/90/2010, nr. 1359/90/2010, nr. 1108/90/2010, nr. 1422/90/2010 și nr. 394/90/2010 la dosarul nr. 200/90/2010 și s-a luat act de renunțarea la acțiune a reclamanților C.M., C.G., C.F., C.M.

și Z.F. Ulterior, la dosarul nr. 20019012010 au fost conexate dosarele nr. 3567/90/2010, 1468/90/2010, 3059/90/2010,3521/90/2010, 4134/90/2010, 2986/90/2010, 1439/90/2010 și 1438/90/2010, deoarece reclamanții din dosarele menționate au contestat aceleași hotărâri. Consiliul local, Primarul și Municipiul Râmnicu Vâlcea au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată întrucât hotărârile atacate sunt legale și temeinice. Prin sentința civilă nr. 1339 din 25 noiembrie 2011, Tribunalul Vâlcea - secția I civilă a admis acțiunea formulată de reclamanții M.V., S.N., P.A., V.V., C.M.C.G., Z.M.Z.M., C.F., C.M., C.A., P.M., P.E., V.G.D., V.G.A., S.I., V.C., Z.F., Ș.I., SC T. SRL Râmnicu Vâlcea, G.D.M., M. L., M.M., M.G.

și M.E., D. I., I.T., C.M., R.M., R.N., R.E., R.E., T.V., T.M., T.O.Ș., T.L.M., M.M.G., M. M., C.I., C.I.M., S.I., R.N., M.N.M., N.G., R.R.B., R.E.I.R. și a dispus anularea H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 și nr. 252 din 31 iulie 2009 și au fost obligați intimații să acorde contestatorilor despăgubiri pentru terenurile expropriate conform centralizatorului la raportul de expertiză omologat, întocmit de experții tehnici S.G. și C.T., în baza căruia despăgubirile au fost stabilite astfel: pentru suprafețele de teren expropriate și cuprinse între 1-50 m.p. =108 euro/m.p.; pentru suprafețele de teren expropriate și cuprinse între 50-100 m.p.=110 euro/m.p.; pentru suprafețele de teren expropriate și cuprinse între 100-150 m.p.= 115 euro/m.p.

iar pentru suprafețele de teren expropriate și care sunt mai mari de 150 m.p.= 125 euro/m.p. Instanța de fond a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât contravaloarea acestora trebuie suportată atât de expropriator cât și de expropriați în vederea stabilirii prețului real al cuantumului despăgubirilor. Instanța de fond a reținut faptul că reclamanții sunt proprietarii terenurilor expropriate de pe străzile Aurelian Sacerdoțeanu și Iustinian Marina în baza H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 și H.C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009, iar prin contestația formulată că au solicitat obligarea intimaților la plata unui preț real și legal ce urmează a fi stabilit printr-o expertiză în instanță fiind nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor stabilite prin respectivele hotărâri, respectiv de 50 euro/mp stabilit inițial prin H.C.L.

nr. 222 din 31 iulie 2009, rectificat prin H.C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009 la 27 euro/m.p. În temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, Tribunalul a luat act de acordul de voință al părților în privința modalității de transfer al dreptului de proprietate și dat fiind dezacordul asupra cuantumului despăgubirii, în temeiul și cu respectarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, prin încheierea de ședință din 14 mai 2010, a fost numită o comisie de experți formată din S.G. numit de instanță, L.I. numit de contestatorii expropriați și C.T. din partea expropriatorului, cu obiectivul de a stabili cuantumul despăgubirilor ce li se cuvine expropriaților pentru imobilele expropriate. Tribunalul a omologat raportul de expertiză întocmit de experții S.G.

și C.T., instanța de fond apreciind că în această variantă de evaluare a terenurilor, prețurile corespund valorii pieții. Prin cererea formulată la data de 4 ianuarie 2012, M.L., M.M., I.T. și I.M. au solicitat instanței să îndrepte și să completeze sentința, arătând că, pentru primii doi, instanța a stabilit, ca urmare a unei greșeli de calcul, valoarea totală a despăgubirii la 1.430 euro, în loc de 8.030 euro, cât corect era dacă se aplicau criteriile indicate de instanță, chiar oferta primăriei fiind mai mare, respectiv 3.650 euro. La rândul lor, I.T. și I.M. au solicitat corectarea sumei calculată ca despăgubire ca fiind cea de 64.850 euro, din care 38.500 euro valoarea terenului expropriat, iar 26.375 euro suprafață rămasă în afara exproprierii, care însă a devenit inutilizabilă cu motivarea că deși prin contestație au solicitat a fi expropriată și suprafața de 211 mp., cu o lățime de numai 5 mp.

la stradă, devenită inutilizabilă, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii. Petenții au mai susținut că exisă erori în privința soluției dată contestației formulată de V.C. și S.I., suprafața expropriată de la aceștia fiind de 115,54 mp. cu o valoare de 13.287 euro, expertiza ajungând la o valoare mai mică decât cea oferită de expropriator, respectiv 4.968 euro față de 5.777 euro, iar în ce privește SC T. SRL instanța nu a acordat suma percepută cu titlu de TVA potrivit normelor dreptului financiar. La data de 6 ianuarie 2012, reclamanta C.A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în sentință, în sensul ca numele său să fie trecut C. în loc de C., cum din eroare s-a scris. Prin cererea din 3 ianuarie 2012, reclamantul R.M.

a solicitat îndreptarea erorii materiale în sensul ca numele său corect să fie trecut R.M., iar nu M., cum din eroare s-a scris, precum și să fie menționată ca și reclamantă sora sa R.E., al cărui nume a fost omisă, deși a formulat contestație. Prin încheierea din 20 ianuarie 2012, Tribunalul Vâlcea a admis în parte cererile de îndreptare a erorii materiale, considerând că cea formulată de către avocat M.V., chiar dacă are în preambulul său pe M.L., M.M., I.T. și I.M., este făcută în numele celorlalte persoane trecute în considerentele acestei cereri, a fost menționat drept cuantum al despăgubirilor pentru reclamanții M.L. și M.M., suma de 8.030 euro iar 1.430 euro, iar pentru contestatorii V.C.

și S.I. suma de 13.287 euro iar nu 4.968 euro. Instanța a respins cererea de îndreptare a erorii materiale pentru contestatoarea SC T. SRL, precum și cererea de completare formulată pentru I.T. și I.M., privind declararea ca expropriată și a suprafeței inutilizabile. Au fost îndreptate erorile materiale sub aspectul scrierii numelor de C. în loc de C. și R. în loc de M. și a fost adăugată, în dispozitivul sentinței, și contestatoarea R.E. cu despăgubiri în valoare de 30.625 euro. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, la data de 6 ianuarie 2012, au formulat apel contestatorii M.V., S.R., P.A., V.V., C.M.C.G., Z.M., Z.M., C.F., C.M., C.A., P.M., P.E., V.G.D., V.G.A., S.I., V.C., Z.F., Ș.I., SC T. SRL Râmnicu Vâlcea, G.D.M., M.L., M.M., M.G.

și M.E., D.I., I.T., C.M., T.V., T.M., T.O.Ș., T.L.M., toți prin avocat M.V., precum și M.M.G., M.M., C.I. și C.I., și Municipiului Rm. Vâlcea, la data de 9 ianuarie 2012 M.N.M. iar la data de 11 ianuarie 2012, contestatorul S.I. La 19 martie 2012, N.G. a solicitat instanței să îi încuviințeze cererea de aderare la apelul formulat de ceilalți reclamanți, iar data de 2 mai 2012 au formulat cerere de aderare la apelul reclamanților C.I. și C.I.M., numiții R. R.B. și R.E.I.R. La data de 22 mai 2012, R.M., R.N., R.E. și R.E. au formulat de asemenea cerere de aderare la apelul declarat de către contestatorii reprezentați de avocat M.V. Separat, la data de 8 februarie 2012, I.T. și I.M.

au formulat apel împotriva încheierii dată de către Tribunal la 20 ianuarie 2012, prin care a fost respinsă cererea lor de aplicare a măsurii exproprierii și asupra terenului de 211 mp., iar la data de 13 februarie 2012, împotriva aceleiași încheieri a formulat apel Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar criticând-o în privința soluției privind introducere alături de ceilalți beneficiari R. și a numitei R.E. Apelurile formulate împotriva sentinței și a încheierii de îndreptare a erorii materiale și completare sentinței au fost conexate la dosarul nr. 200/90/2010, cele formulate împotriva încheierii fiind înregistrate în dosarul versionat sub nr. 200190120101 al. Prin încheierea din 8 mai 2012, Curte de Apel a disjuns apelurile privind fiecare dintre proprietățile expropriate, urmând a se forma un dosar distinct pentru fiecare dintre ele, în apel, și să se formeze câte un dosar distinct, în dosarul inițial fiind păstrate apelurile formulate de către contestatorul M.V.

și, respectiv, Municipiul Râmnicu Vâlcea în ceea ce privește proprietatea acestuia, precum și cererile de aderare la apelul celorlalți contestatori formulate de către reclamanții N.G.R.R.B., R.E.I.R., precum și de R.M. , R.N., R.E. și R.E. Prin decizia civilă nr. 30 din data de 29 mai 2012, pronunțată în dosarul nr. 200/90/2010, Curtea de Apel Pitești - secția I civilă, a admis ca fondat apelul formulat de reclamanții M.V., precum și de intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar, prin Consiliul Local, constatând nulitatea sentinței civile nr. 1339 din data de 25 noiembrie 2011, a respins ca inadmisibile cererile de aderare la apel formulate de reclamanții N.G.R.R.B., R.E.I.R., precum și de R.M., R.N., R.E.

și R.E., iar în temeiul art. 297 alin. (2) teza ultimă C. proc. civ., urmare a anulării întregii hotărâri ca și a hotărârii atacate, cauza a fost reținută spre rejudecare, în limita apelurilor declarate de apelanții M.V. și Municipiul Râmnicu Vâlcea. În privința respingerii cererilor de aderare la apel ca inadmisibile, Curtea de Apel a reținut că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 293 C. proc. civ. deoarece cererea de aderare la apel a fost făcută față de apelul coparticipanților procesuali, ceilalți contestatori, iar nu față de apelul adversarului contestatorilor, iar potrivit textului de lege, intimatul poate să adere, chiar după împlinirea termenului de apel, la apelul făcut de partea potrivnică.

Pe de altă parte, instanța de apel a apreciat că cererile de aderare la apel formulate nu pot fi considerate nici apeluri principale deoarece aderarea nu a fost făcută înăuntrul termenului de declarare a apelului, în condițiile art. 293 alin. (2) C. proc. civ. de apel. În privința apelurilor principale, declarate de către contestatorul M.V. și intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar, instanța de apel admis excepția invocată din oficiu, a nulității hotărârii în temeiul art. 258 alin. (1) C. proc. civ., urmare a lipsei semnăturii judecătorului și a mențiunii privind pronunțarea hotărârii primei instanțe în ședință publică. Curtea de apel a apreciat că faptul nesemnarea minutei împiedică realizarea controlului judiciar în sensul verificării respectării dispozițiilor imperative referitoare la pronunțarea hotărârii de către judecătorul cauzei, nulitatea fiind una din cele prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., cuprinsă în mod expres în lege iar vătămarea se presupune, până la proba contrarie. Prin recursul declarat la data de 18 iulie 2012 împotriva deciziei civile nr. 30 din data de 29 mai 2012 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, reclamanții R.E., R.E., R.M. și R.N. au solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii cererilor de aderare la apel, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar reținerea cauzei spre soluționare în fond cu privire la toate părțile participante la proces și pentru toate motivele de apel invocate în cererile respective. În privința criticilor aduse hotărârii din perspectiva art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., recurenții arată următoarele: - urmare a admiterii nulității sentinței civile nr. 1339/2011 pronunțată de Tribunalul Vâlcea urmare a faptului nesemnării minutei și dispozitivului de judecător, instanța trebui să aplice în cauză dispozițiile art. 48 alin. (2) C. proc.

civ., potrivit cărora dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților sau pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unul dintre ei folosesc și celorlalți, iar când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalți se va ține seama de actele mai favorabile; - chiar dacă nu ar fi declarat apel, în temeiul dispozițiilor legale mai sus-citate, având în vedere și efectul devolutiv al apelului, precum și faptul nu s-a stabilit culpa acestora la aplicarea sancțiunii nulității, efectele apelurilor declarate de celelalte părți cu privire la rejudecarea cauzei în fond trebuie extinse la toate părțile, fără a putea limita admiterea apelului numai la unele dintre părți și a înlătura astfel toate drepturile câștigate în prima fază procesuală.

- prin reținerea cauzei spre rejudecare, în fond, numai în limita apelurilor declarate de cei doi apelanți sunt încălcat dreptul părților de a mai continua procesul, accesul la justiție și sunt restrânse drepturilor procesuale în contra art. 292 C. proc. civ. și art. 21, 24, 49 și 53 din Constituție. - se impune modificarea deciziei și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru ca instanța să se pronunțe asupra cererilor formulate de toți contestatorii privind diminuarea despăgubirilor de la suma de 52.675 euro la suma de 30.625 euro, cât a fost acordat în apel pentru fiecare contestator, precum și cu privire la suprafețele de teren expropriate, urmând a avea în vedere și expertiza efectuată de expert F.O.

ce corespunde întinderii suprafețelor expropriate și valorii reale a despăgubirilor, dar și toate apărările, susținerile și motivele invocate în cererea de aderare la apel precum și de probele administrate în cauză. - dacă se menține soluția de reținere spre rejudecare, să fie înlăturate dispoziția de limitare a rejudecării numai la apelurile M.V. și Municipiul Râmnicu Vâlcea și să se facă rejudecarea cu privire la toate părțile și la întreaga cauză. Prin recursul declarat de N.G. la data de 25 iunie 2012 solicită admiterea recursului în sensul modificării deciziei recurate și admiterea cererii de aderare la apel, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea rejudecării de la ultimul act de procedură.

Prin motivele de recurs subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., recurentul arată că: - deoarece sentința civilă pronunțată de Tribunalul Vâlcea este nulă, în temeiul dispozițiilor art. 48 C. proc. civ., nulitatea urmează să producă efecte asupra tuturor părților din dosar, fiind nelegală reținerea spre rejudecare numai în limita apelului declarat doar de anumiți apelanți-pârâți. - este nelegală soluția instanței de reținere spre rejudecare, iar nu de casare cu trimitere, dat fiind faptul că sentința este nulă. Prin note scrise depuse în cauză la data de 13 februarie 2013, intimații R.R.B., R.E.I.R. au solicitat admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate.

Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate, înalta Curte a constatat că nu sunt fondate, urmând să le respingă, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că prin motivele recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 30 din data de 29 mai 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția I-civilă, recurenții R., cât și recurentul N.G., invocă motive similare de nelegalitate ale hotărârii pronunțate, motiv pentru care urmează să răspundă prin argumente comune în cele ce urmează. Este nefondată critica recurenților în sensul că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 48 C. proc. civ. Ambii recurenții au solicitat admiterea recursului cu consecința modificării hotărârii pronunțate de instanța de apel și admiterea cererii de aderare la apel formulată, invocând faptul că instanța de apel trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 48 C. proc.

civ. Înalta Curte constată că dezlegarea dată de instanța de apel în legătură prin respingerea ca inadmisibilă a hotărârii pronunțate de instanța de apel este legală, fiind conformă dispozițiilor art. 293 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de aderare la apel nu poate fi făcută decât în legătură cu apelul declarat de partea potrivnică și tinzând la schimbarea hotărârii pronunțate de prima instanță în interesul propriu al părții care aderă la apel. Niciuna dintre cele două părți recurente nu a criticat însă soluția ce a fost dată asupra cererilor de aderare la apel pornind de la eventuala încălcare a art. 293 C. proc. civ., ambele părți recurente susținând că soluția admiterii cererii de aderare la apel se impune în lumina art. 48 C. proc.

civ. care extinde efectele actelor de procedură la toate părțile aflate în situația de coparticipare procesuală. Înalta Curte reține însă că instituția aderării la apel este reglementată prin norme de procedură de strictă interpretare care nu pot să fie extinse, prin argumente de interpretare teleologică, la alte situații care nu se înscriu strict în limita textului de lege. Așa încât, în lumina art. 48 C. proc. civ. nu se poate realiza o extindere a ipotezei de aplicare a textului art. 293 C. proc. civ. la o situație de fapt pe care legiuitorul nu a avut-o în vedere. Prin urmare, prin respingerea cererii de aderare la apel, instanța de apel nu a încălcat prevederile art. 48 C. proc. civ. deoarece textul de lege are în vedere o altă ipoteză de reglementare, respectiv cea a extinderii efectelor actelor de procedură la părțile aflate în situația de coparticipare procesuală și a condițiilor în care se realizează o atare extindere.

De altfel, înalta Curte constată că prin dezlegarea dată, instanța de apel a dat mai degrabă eficiență prevederilor art. 48 C. proc. civ. în sensul că prevederile legale au produs efecte nefiind înlăturate de la aplicare. Instanța de apel a anulat în tot atât hotărârea pronunțată de instanța de fond și întreaga procedură anterioară și a reținut cauza spre rejudecare în ceea ce privește toate părțile contestatoare din dosarul inițial al instanței de fond care au rămas după disjungerea realizată în dosarul nr. 200/90/2010 de către instanța de apel la data de 8 mai 2012. în consecință, actul de procedură, în speță declararea apelului, realizată numai de o parte sau de unele dintre părțile din cauză, aflate în coparticipare procesuală cu recurenții, profitând tuturor celorlalte părți.

Cercetând actele și lucrările dosarului, ulterioare pronunțării deciziei civile recurate, nr. 30 din data de 29 mai 2012, înalta Curte constată că prin încheiere de ședință din data de 11 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr. 200/90/2010, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îi privește pe contestatorii N.G., R.M., R.E., R.N., R.E., R.E.l.R. și R.R.B. și a format un nou dosar cu nr. 836/46/2012, ce are ca obiect soluționarea pe fond a contestației formulată de către contestatori împotriva H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 și H.C.L. 252 din 31 iulie 2009, cauză ce a fost suspendată la aceeași dată, până la soluționarea recursului de față. În consecință, instanța de apel a realizat extinderea efectelor anulării hotărârii instanței de fond și a întregii proceduri premergătoare la toate părțile din cauză, cu consecința reluării judecății pe fond a tuturor contestațiilor, astfel cum au fost formulate, împotriva H.C.L.

nr. 222 din 31 iulie 2009 și H.C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009, în condițiile reținerii cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 297 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. Este nefondată și critica privind greșita aplicare a speță a dispozițiilor art. art. 297 alin. (2) teza a Ii-a C. proc. civ. Instanța de apel a interpretat și aplicat corect prevederile legale deoarece în cauză hotărârea pronunțată a fost afectată de „un alt motiv de nulitate", întemeiat de art. 258 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv de nulitate necontestat de altfel de niciunul dintre cei doi recurenți, în urma căruia instanța de apel trebuie să rețină cauza în vederea rejudecării având în vedere modul indicativ al timpului viitor al verbului „va reține". În consecință nu este întemeiată nici critica, subsumată, art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., potrivit au fost încălcate accesul la justiție și dreptul la a mai continua procesul în contra art. 292 C. proc. civ. și art. 21, 24, 49 și 53 din Constituție. Recurenților nu le-a fost luată posibilitatea de a relua soluționarea pe fond a propriei contestații, în fața instanței de apel, cu toate motivele prezentate în fața instanței de fond, urmare a efectelor nulității hotărârii pronunțate de instanța de fond. De altfel, în lumina art. 48 C. proc. civ., precum și a art. 292 C. proc. civ., sintagma „reține cauza spre soluționare în fond, în limita apelanților M.V. și Municipiul Râmnicu Vâlcea" ar putea avea eventual efect numai față de această parte, în sensul limitării rejudecării la motivele apelului declarat de parte, efectele nefavorabile ale actului de procedură neputând fi extinse însă asupra celorlalte părți aflate în situația de coparticipare procesuală.

Având în vedere toate aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții N. G., R.E., R.E., R.M. și R. N. împotriva deciziei civile nr. 30 din 29 mai 2012 a Curții de Apel Pitești - Secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.