ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4506/2013

Deliberând, în condițiile dispozițiilor art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la data ele 18 ianuarie 2010, contestatorii D.I., S.N., P.A., V.V., C.M.C.G., Z.M., M.Z., C.F., C.M., C.A., P.M., P.E., V.G.D., V.G.A., S.I., V.C., Z.F., Ș.I., SC T. SRL Râmnicu Vâlcea, G.D.M., M.L., M.M., M.G., M.E., I.T., M.C., R.M., R.N., R.E., E.R., T.V., T.M., T.O.Ș., T.L.M., M.M.G., M.A.M., C.I., C.I.M., S.I., R.U.N., M.N.M., N.G., R.R.B.

și R.E.I.R., în contradictoriu cu intimații Consiliul local al municipiului Râmnicu Vâlcea, municipiul Râmnicu Vâlcea și primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, au solicitat anularea hotărârilor emise de Consiliul local nr. 222 din 31 iulie 2009, nr. 252/31 iulie 2009 și nr. 13 din 27 ianuarie 2010, motivat de faptul că suma stabilită cu titlul de despăgubire pentru exproprierea terenurilor aparținând acestora este modică, față de valoarea reală a acestor imobile, care sunt situate în intravilanul localității.

Prin sentința nr. 1339 din data de 25 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a fost admisă contestația, s-a dispus anularea hotărârilor Consiliului Local nr. 222 din 31 iulie 2009 și nr. 252 din 31 iulie 2009, emise de municipiul Râmnicu Vâlcea, în calitate de expropriator, iar în ceea ce îl privește pe contestatorul D.I., intimații au fost obligați la plata unei despăgubiri în cuantum de 35.250 euro, respectiv 151.575 RON, conform centralizatorului ia raportul de expertiză întocmit de experții tehnici S.G. și C.T., pentru suprafața de 282 m.p. suspusă măsurii exproprierii. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în vederea amenajării și modernizării străzilor A.S.

și I.M. din Râmnicu Vâlcea, Consiliul Local a aprobat declanșarea procedurii de expropriere a terenurilor și construcțiilor, peste care ar urma să fie realizată investiția, prin H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 propunând un preț de 50 euro/mp., în baza unei expertize efectuate din inițiativa expropriatorului. Ulterior, hotărârea mai sus menționată a fost rectificată prin H.C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009, prețul propus pentru despăgubirea persoanelor expropriate fiind stabilit la suma de 27 euro/mp de teren. Instanța de fond a avut în vedere raportul de expertiză tehnică întocmit de experții S.G. și C.T., pe care l-a omologat și prin care s-a propus ca plata pentru fiecare imobil expropriat să se facă în mod diferențiat, în funcție de mărimea suprafețelor de teren supuse acestei măsuri, pentru care au stabilit și valoarea calculată pe metrul pătrat.

Prin decizia nr. 58 din data de 26 iunie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a admis apelurile formulate de contestatorul D.I. și de intimații municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar și Consiliul local, a constatat nulitatea sentinței atacate, în ceea ce îi privește pe apeianți și a reținut cauza spre judecare pe fond, la același termen. Pentru a hotărî astfel, în prealabil, prin încheierea din data de 8 mai 2012, Curtea de Apel Pitești a constatat că se impune ca, în funcție de cererile și apărările formulate de fiecare dintre titularii dreptului de proprietate, dar mai ales în funcție de starea de fapt distinctă a fiecărei proprietăți, să fie disjunse apelurile referitoare la acestea și să se formeze câte un dosar distinct.

În cauza de față, au fost menținute în vederea soluționării apelurile formulate de contestatorul D.I. și municipiul Râmnicu Vâlcea. Instanța de apel a constatat că minuta sentinței atacate nu este semnată de judecător, fapt care atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și, față de prevederile art. 297 alin. (2) ultima teză din același act normativ a dispus anularea procedurii și a hotărârii și a reținut cauza spre a fi judecată. La solicitarea contestatorului, instanța de apel a încuviințat administrarea probelor cu înscrisuri și cu expertiză tehnică judiciară, având ca obiective determinarea suprafeței întregii proprietăți aparținând acestuia din zona afectată de expropriere, categoria de folosință a terenului și suprafața afectată prin preluarea în domeniu!

public, precum și stabilirea împrejurării dacă restul imobilului rămas în proprietatea contestatorului este supus unui spor de valoare prin lucrările de utilitate publică care au generat această măsura.

În condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, republicată, instanța a constatat că, față de dispozițiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, pricinii îi rămân aplicabile regulile privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean șl local, punându-se în vedere comisiei formate din cei trei experți să stabilească despăgubirile cuvenite contestatorilor, reprezentând valoarea reală a terenului expropriat, rezultând din prețul cu care se vând în mod obișnuit terenuri de același fel în municipiul Râmnicu Vâlcea, la data întocmirii raportului de expertiză precum și daunele aduse proprietarului, în funcție de afectarea folosinței, pentru cazul în care nu se constată un spor de valoare, ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza.

Prin decizia nr. 10 din data de 22 ianuarie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a admis contestația, a modificat, în parte, hotărârea nr. 94 din 11 august 2010, stabilind valoarea despăgubirilor la suma de 85 euro/mp, adică 24.140 euro, din care a constatat că s-a plătit deja, în contul proprietarului suma de 60.318,76 RON, obligând intimații la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON. Pentru a hotărî astfel, instanța de apei a apreciat că, în privința proprietarului expropriat, instituția beneficiară a exproprierii a întocmit și emis hotărârea nr. 94 din 11 august 2010, pe care contesîatorul, prin cererea de precizare a acțiunii, formulată inițial în Dosarul nr. 200/90/2010, a înțeles să o atace, alăturat de toate celelalte decizii și hotărâri adoptate în procesul de expropriere, atât generic pentru întreaga stradă, cât și în mod direct pentru proprietatea sa.

Analizând hotărârea mai sus menționată, instanța de apel a constatat că, după negocierile purtate cu alți proprietari de pe aceeași stradă. Consiliul local a stabilit un preț unitar de 50 de euro/m.p. al fiecărei proprietăți, iară a distinge între acestea. Experților numiți în cauză îi s-a fixat sarcina de a stabili, în concret, valoarea proprietății contestatorului, avându-se în vedere caracteristicile individuale ale acesteia, așa cum rezultă ele din mențiunile cărții funciare, categoria de folosință și utilitățile care ar fi putut provoca creșterea sau scăderea, valorii investiției, în măsura în care, prin contestație, s-a învederat faptul că proprietățile ar fi fost în mod evident depreciate de lipsa drumului asfaltat, lipsa canalizării, a rețelelor electrice, lipsuri ce urmează a fi remediate prin investiția în vederea căreia s-a luat măsura.

Inițial, contrar dispozițiilor instanței, stabilirea valorii proprietăților s-a făcut pomindu-se de la anunțuri de mică publicitate, care nu au acordat garanția unui preț real de circulație, motiv pentru care instanța a dispus refacerea raportului de expertiză, punându-se în vedere experților ca, la întocmirea lucrării, să țină seama de contracte de vânzare-cumpărare prezentate de părțile în dosar, referitoare la proprietăți situate în aceeași zonă sau în zone apropiate sau având aceleași caracteristici, iar în măsura în care nu pot fi identificate asemenea contracte, să fie luate în considerare prețurile minimal acceptate, potrivit legii, de birourile notariale pentru zona în litigiu.

Raportul de expertiză conținând concluziile comune ale celor trei experți desemnați în cauză, în funcție de criteriile fixate de instanță și ținând cont de contractele de vânzare-cumpărare prezentate de expropriator, a identificat valori de 63,09 euro, 97,81 euro și 92,64 euro pe metrul pătrat de teren, raportate ia momentul întocmirii raportului de expertiză. În aceste condiții, instanța a considerat că prețul acceptabil pe metrul pătrat de teren poate fi stabilit prin stabilirea unei medii aritmetice a celor 3 valori, care s-a calculat la 85 euro pe unitate, rezultanta fiind ușor diferită de cea propusă de către expropriator, valoarea astfel stabilită fiind cu mult mai mare decât cea minim permisă de grila birourilor notariale pentru momentul de referință, de 20 euro/mp., respectiv 90 RON/mp.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorui, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, D.I. a invocat nemulțumiri legate de valoarea despăgubirilor acordate de instanța de apel care a calculat o medie aritmetică a trei valori din contracte reținute în mod aleatoriu și apreciate ca fiind similare cu terenul expropriat. Recurentul a mai susținut că, potrivit dispozițiilor legale în materie, valoarea despăgubirilor se stabilește în raport de prețul existent la data preluării imobilului de către stat și nu la data efectuării raportului expertizei de specialitate, nefiindu-i imputabilă durata excesiv de lungă a procesului.

Pe de altă parte, nemulțumirea recurentului este legată și de faptul că, în vederea stabilirii valorii de despăgubire, instanța a aplicat metoda comparației cu terenuri din zone inferioare față de cea în care se află imobilul expropriat, fără să aibă în vedere că imobilul supus măsurii exproprierii se află în zona A de impozitare și că acesta nu necesită lucrări suplimentare de nivelare. Recurentul a mai susținut că experții au luat în considerare, la efectuarea expertizei, numai contracte cu valoare mică, acesta neavând acces la contractele de vânzare-cumpărare înregistrate la Primărie și nici la cele deținute de notariate, fiindu-i imposibilă dovedirea unei valori mai mari a metrului pătrat de teren în vederea stabilirii, în mod obiectiv, a despăgubirilor.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele argumente: Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri poate fi solicitată atunci când aceasta este pronunțată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii. Pentru a fi incident acest motiv de recurs, se cere ca prin hotărârea suspusă recursului să se fi produs o încălcare efectivă a dispozițiilor legale, astfel încât soluția pronunțată să contravină Legii nr. 33/1994. republicată, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului acesteia, experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administratia - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de acestea.

În accepțiunea dispozițiilor legale menționate mai sus, prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială înseamnă prețul de piață cu care ar trebui să se înstrăineze dreptul de proprietate asupra unui bun, la o anumită dată, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială și în cazul în care părțile contractante respectă condițiile unei vânzări corecte. În speță, nu poate fi primită susținerea recurentului legată de faptul că instanța a stabilit despăgubirea în mod aleatoriu și ținând cont doar de contracte de vânzare-curnpărare cu valoare mică.

La stabilirea despăgubirii, instanța de apel s-a raportat ia concluziile raportului de expertiză pe care le-a cenzurat, în sensul că a stabilit o medie aritmetică a valorilor indicate în contractele de vânzare-curnpărare reținute ca elemente de comparație, în condițiile în care experții nu au explicat de ce au stabilit o valoare pe metru pătrat mai mare decât cea găsită pentru o proprietate superioară. Modalitatea de evaluare a despăgubirii nu încalcă nicio dispoziție legală, fiind în acord cu prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora instanța hotărăște asupra despăgubirii pe baza rezultatului expertizei, comparându-l cu oferta și cu pretențiile formulate de părți.

Faptul că, la stabilirea valorii de circulație a terenului au fost avute în vedere numai contracte de vânzare-cumpărare depuse de intimat, nu poate fi imputabil instanței de apel, întrucât aceasta a pus în vedere tuturor părților să depună astfel de dovezi la dosar, în respectarea principiului disponibilității, obligație față de care recurentul nu s-a conformat. Impedimentul invocat de recurent, în ce privește obținerea de probe în dovedirea valorii terenului expropriat, nu poate fi primit, întrucât situația învederată putea fi soluționată de instanța de apel, în condițiile art 175 C. proc. civ., în măsura în care recurentul ar fi sesizat instanța în acest sens. Înalta Curte constată că pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanța de apel a pus în discuția părților obiectivele raportului de expertiză și a încuviințat obiecțiunile formulate, dispunând refacerea acestuia.

Acest aspect este reținut și în motivarea deciziei atacate, instanța de apel solicitând celor trei experți să stabilească valoarea despăgubirilor în funcție de prețul real al imobilului aparținând recurentului, ținând cont de caracteristicile individuale ale acestuia, prin comparație cu contractele de vânzare-cumpărare depuse de părți cu privire la imobile asemănătoare sau potrivit grilei notariale, obiective față de care recurentul nu a manifestat opoziție.

Critica recurentului referitoare la data la care trebuia raportată evaluarea (data exproprierii și nu data întocmirii raportului de expertiză) este nefondată, deoarece potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994: „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială» la data întocmirii raportului de expertiză (...)". În concluzie, Înalta Curte constată ca atât cuantumul, cât și dimensiunea și întinderea prejudiciului suferit de reclamant au fost corect stabilite de instanța de apel, prin raportare ia criteriile prevăzute de dispozițiile în materie de expropriere.

Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-contestator D.I. împotriva deciziei nr. 10 din 22 ianuarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2013.