ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4506/2013

Deliberând, în condițiile

dispozițiilor art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea,

la data ele 18 ianuarie 2010, contestatorii

D.I., S.N., P.A., V.V., C.M.C.G., Z.M., M.Z., C.F., C.M., C.A., P.M., P.E., V.G.D.,

V.G.A., S.I., V.C., Z.F., Ș.I., SC T. SRL Râmnicu Vâlcea, G.D.M., M.L., M.M., M.G.,

M.E., I.T., M.C., R.M., R.N., R.E., E.R., T.V., T.M., T.O.Ș., T.L.M., M.M.G., M.A.M.,

C.I., C.I.M., S.I., R.U.N., M.N.M., N.G., R.R.B. și R.E.I.R., în contradictoriu

cu intimații Consiliul local al municipiului Râmnicu Vâlcea, municipiul Râmnicu

Vâlcea și primarul municipiului Râmnicu Vâlcea, au solicitat anularea

hotărârilor emise de Consiliul local nr. 222 din 31 iulie 2009, nr. 252/31

iulie 2009 și nr. 13 din 27 ianuarie 2010, motivat de faptul că suma stabilită

cu titlul de despăgubire pentru exproprierea terenurilor aparținând acestora

este modică, față de valoarea reală a acestor imobile, care sunt situate în

intravilanul localității.

Prin sentința nr. 1339 din data de 25

noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă,

a fost admisă contestația, s-a dispus

anularea hotărârilor Consiliului Local nr. 222 din 31 iulie 2009 și nr. 252 din

31 iulie 2009, emise de municipiul Râmnicu Vâlcea, în calitate de expropriator,

iar în ceea ce îl privește pe contestatorul D.I., intimații au fost obligați la

plata unei despăgubiri în cuantum de 35.250 euro, respectiv 151.575 RON,

conform centralizatorului ia raportul de expertiză întocmit de experții tehnici

S.G. și C.T., pentru suprafața de 282 m.p. suspusă măsurii exproprierii.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

că, în vederea amenajării și modernizării străzilor A.S. și I.M. din Râmnicu Vâlcea,

Consiliul Local a aprobat declanșarea procedurii de expropriere a terenurilor și

construcțiilor, peste care ar urma să fie realizată investiția, prin H.C.L. nr.

222 din 31 iulie 2009 propunând un preț de 50 euro/mp., în baza unei expertize efectuate

din inițiativa expropriatorului.

Ulterior, hotărârea mai sus menționată

a fost rectificată prin H.C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009, prețul propus pentru despăgubirea

persoanelor expropriate fiind stabilit la suma de 27 euro/mp de teren.

Instanța de fond a avut în vedere raportul

de expertiză tehnică întocmit de experții S.G. și C.T., pe care l-a omologat și

prin care s-a propus ca plata pentru fiecare imobil expropriat să se facă în mod

diferențiat, în funcție de mărimea suprafețelor de teren supuse acestei măsuri,

pentru care au stabilit și valoarea calculată pe metrul pătrat.

Prin decizia nr. 58 din data de 26 iunie

2012, Curtea de Apel Pitești, secția civilă,

a admis apelurile formulate de contestatorul D.I. și de intimații

municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar și Consiliul local, a constatat nulitatea

sentinței atacate, în ceea ce îi privește pe apeianți și a reținut cauza spre judecare

pe fond, la același termen.

Pentru a hotărî astfel, în prealabil, prin

încheierea din data de 8 mai 2012, Curtea de Apel Pitești a constatat că se impune

ca, în funcție de cererile și apărările formulate de fiecare dintre titularii dreptului

de proprietate, dar mai ales în funcție de starea de fapt distinctă a fiecărei proprietăți,

să fie disjunse apelurile referitoare la acestea și să se formeze câte un dosar

distinct.

În cauza de față, au fost menținute în

vederea soluționării apelurile formulate de contestatorul D.I. și municipiul Râmnicu

Vâlcea.

Instanța de apel a constatat că minuta

sentinței atacate nu este semnată de judecător, fapt care atrage aplicabilitatea

dispozițiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și, față de prevederile art. 297

alin. (2) ultima teză din același act normativ a dispus anularea procedurii și a

hotărârii și a reținut cauza spre a fi judecată.

La solicitarea contestatorului, instanța

de apel a încuviințat administrarea probelor cu înscrisuri și cu expertiză tehnică

judiciară, având ca obiective determinarea suprafeței întregii proprietăți aparținând

acestuia din zona afectată de expropriere, categoria de folosință a terenului și

suprafața afectată prin preluarea în domeniu! public, precum și stabilirea împrejurării

dacă restul imobilului rămas în proprietatea contestatorului este supus unui spor

de valoare prin lucrările de utilitate publică care au generat această măsura.

În condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994,

republicată, instanța a constatat că, față de dispozițiile art. 22 alin. (3) din

Legea nr. 255/2010, pricinii îi rămân aplicabile regulile privind exproprierea pentru

cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național,

județean șl local, punându-se în vedere comisiei formate din cei trei experți să

stabilească despăgubirile cuvenite contestatorilor, reprezentând valoarea reală

a terenului expropriat, rezultând din prețul cu care se vând în mod obișnuit terenuri

de același fel în municipiul Râmnicu Vâlcea, la data întocmirii raportului de expertiză

precum și daunele aduse proprietarului, în funcție de afectarea folosinței, pentru

cazul în care nu se constată un spor de valoare, ca urmare a lucrărilor ce se vor

realiza.

Prin decizia nr. 10 din data de 22 ianuarie

2013, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă,

a admis contestația, a modificat, în parte, hotărârea nr.

94 din 11 august 2010, stabilind valoarea despăgubirilor la suma de 85 euro/mp,

adică 24.140 euro, din care a constatat că s-a plătit deja, în contul proprietarului

suma de 60.318,76 RON, obligând intimații la plata cheltuielilor de judecată în

cuantum de 2.000 RON.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apei

a apreciat că, în privința proprietarului expropriat, instituția beneficiară a exproprierii

a întocmit și emis hotărârea nr. 94 din 11 august 2010, pe care contesîatorul, prin

cererea de precizare a acțiunii, formulată inițial în Dosarul nr. 200/90/2010, a

înțeles să o atace, alăturat de toate celelalte decizii și hotărâri adoptate în

procesul de expropriere, atât generic pentru întreaga stradă, cât și în mod direct

pentru proprietatea sa.

Analizând hotărârea mai sus menționată,

instanța de apel a constatat că, după negocierile purtate cu alți proprietari de

pe aceeași stradă. Consiliul local a stabilit un preț unitar de 50 de euro/m.p.

al fiecărei proprietăți, iară a distinge între acestea.

Experților numiți în cauză îi s-a fixat

sarcina de a stabili, în concret, valoarea proprietății contestatorului, avându-se

în vedere caracteristicile individuale ale acesteia, așa cum rezultă ele din mențiunile

cărții funciare, categoria de folosință și utilitățile care ar fi putut provoca

creșterea sau scăderea, valorii investiției, în măsura în care, prin contestație,

s-a învederat faptul că proprietățile ar fi fost în mod evident depreciate de lipsa

drumului asfaltat, lipsa canalizării, a rețelelor electrice, lipsuri ce urmează

a fi remediate prin investiția în vederea căreia s-a luat măsura.

Inițial, contrar dispozițiilor instanței,

stabilirea valorii proprietăților s-a făcut pomindu-se de la anunțuri de mică publicitate,

care nu au acordat garanția unui preț real de circulație, motiv pentru care instanța

a dispus refacerea raportului de expertiză, punându-se în vedere experților ca,

la întocmirea lucrării, să țină seama de contracte de vânzare-cumpărare prezentate

de părțile în dosar, referitoare la proprietăți situate în aceeași zonă sau în zone

apropiate sau având aceleași caracteristici, iar în măsura în care nu pot fi identificate

asemenea contracte, să fie luate în considerare prețurile minimal acceptate, potrivit

legii, de birourile notariale pentru zona în litigiu.

Raportul de expertiză conținând concluziile

comune ale celor trei experți desemnați în cauză, în funcție de criteriile fixate

de instanță și ținând cont de contractele de vânzare-cumpărare prezentate de expropriator,

a identificat valori de 63,09 euro, 97,81 euro și 92,64 euro pe metrul pătrat de

teren, raportate ia momentul întocmirii raportului de expertiză.

În aceste condiții, instanța a considerat

că prețul acceptabil pe metrul pătrat de teren poate fi stabilit prin stabilirea

unei medii aritmetice a celor 3 valori, care s-a calculat la 85 euro pe unitate,

rezultanta fiind ușor diferită de cea propusă de către expropriator, valoarea astfel

stabilită fiind cu mult mai mare decât cea minim permisă de grila birourilor notariale

pentru momentul de referință, de 20 euro/mp., respectiv 90 RON/mp.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs

contestatorui, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, D.I. a invocat

nemulțumiri legate de valoarea despăgubirilor acordate de instanța de apel care

a calculat o medie aritmetică a trei valori din contracte reținute în mod aleatoriu

și apreciate ca fiind similare cu terenul expropriat.

Recurentul a mai susținut că, potrivit

dispozițiilor legale în materie, valoarea despăgubirilor se stabilește în raport

de prețul existent la data preluării imobilului de către stat și nu la data efectuării

raportului expertizei de specialitate, nefiindu-i imputabilă durata excesiv de lungă

a procesului.

Pe de altă parte, nemulțumirea recurentului

este legată și de faptul că, în vederea stabilirii valorii de despăgubire, instanța

a aplicat metoda comparației cu terenuri din zone inferioare față de cea în care

se află imobilul expropriat, fără să aibă în vedere că imobilul supus măsurii exproprierii

se află în zona A de impozitare și că acesta nu necesită lucrări suplimentare de

nivelare.

Recurentul a mai susținut că experții au

luat în considerare, la efectuarea expertizei, numai contracte cu valoare mică,

acesta neavând acces la contractele de vânzare-cumpărare înregistrate la Primărie

și nici la cele deținute de notariate, fiindu-i imposibilă dovedirea unei valori

mai mari a metrului pătrat de teren în vederea stabilirii, în mod obiectiv, a despăgubirilor.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins

pentru următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9

C. proc. civ., modificarea unei hotărâri poate fi solicitată atunci când aceasta

este pronunțată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii.

Pentru a fi incident acest motiv de recurs,

se cere ca prin hotărârea suspusă recursului să se fi produs o încălcare efectivă

a dispozițiilor legale, astfel încât soluția pronunțată să contravină Legii nr.

33/1994. republicată, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1)

și alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite,

iar la calcularea cuantumului acesteia, experții precum și instanța vor ține seama

de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administratia - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând

în considerare și dovezile prezentate de acestea.

În accepțiunea dispozițiilor legale menționate

mai sus, prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorială înseamnă prețul de piață cu care ar trebui să se înstrăineze

dreptul de proprietate asupra unui bun, la o anumită dată, după ce acesta a fost

expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială și în cazul în care părțile

contractante respectă condițiile unei vânzări corecte.

În speță, nu poate fi primită susținerea

recurentului legată de faptul că instanța a stabilit despăgubirea în mod aleatoriu

și ținând cont doar de contracte de vânzare-curnpărare cu valoare mică.

La stabilirea despăgubirii, instanța de

apel s-a raportat ia concluziile raportului de expertiză pe care le-a cenzurat,

în sensul că a stabilit o medie aritmetică a valorilor indicate în contractele de

vânzare-curnpărare reținute ca elemente de comparație, în condițiile în care experții

nu au explicat de ce au stabilit o valoare pe metru pătrat mai mare decât cea găsită

pentru o proprietate superioară.

Modalitatea de evaluare a despăgubirii

nu încalcă nicio dispoziție legală, fiind în acord cu prevederile art. 27 alin.

(1) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora instanța hotărăște asupra despăgubirii

pe baza rezultatului expertizei, comparându-l cu oferta și cu pretențiile formulate

de părți.

Faptul că, la stabilirea valorii de circulație

a terenului au fost avute în vedere numai contracte de vânzare-cumpărare depuse

de intimat, nu poate fi imputabil instanței de apel, întrucât aceasta a pus în vedere

tuturor părților să depună astfel de dovezi la dosar, în respectarea principiului

disponibilității, obligație față de care recurentul nu s-a conformat.

Impedimentul invocat de recurent, în ce

privește obținerea de probe în dovedirea valorii terenului expropriat, nu poate

fi primit, întrucât situația învederată putea fi soluționată de instanța de apel,

în condițiile art 175 C. proc. civ., în măsura în care recurentul ar fi sesizat

instanța în acest sens.

Înalta Curte constată că pentru stabilirea

cuantumului despăgubirilor, instanța de apel a pus în discuția părților obiectivele

raportului de expertiză și a încuviințat obiecțiunile formulate, dispunând refacerea

acestuia.

Acest aspect este reținut și în motivarea

deciziei atacate, instanța de apel solicitând celor trei experți să stabilească

valoarea despăgubirilor în funcție de prețul real al imobilului aparținând recurentului,

ținând cont de caracteristicile individuale ale acestuia, prin comparație cu contractele

de vânzare-cumpărare depuse de părți cu privire la imobile asemănătoare sau potrivit

grilei notariale, obiective față de care recurentul nu a manifestat opoziție.

Critica recurentului referitoare la data

la care trebuia raportată evaluarea (data exproprierii și nu data întocmirii raportului

de expertiză) este nefondată, deoarece potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994: „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel

în unitatea administrativ-teritorială» la data întocmirii raportului de expertiză

(...)".

În concluzie, Înalta Curte constată ca

atât cuantumul, cât și dimensiunea și întinderea prejudiciului suferit de reclamant

au fost corect stabilite de instanța de apel, prin raportare ia criteriile prevăzute

de dispozițiile în materie de expropriere.

Față de considerentele expuse, în baza

dispozițiilor art. 312 alin (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de recurentul-contestator D.I. împotriva deciziei nr. 10 din 22 ianuarie 2013 a

Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

15 octombrie 2013.