ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4200/2013

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă la data de 18 ianuarie 2010, contestatorii

S.I. și V.C. împreună cu M.V., S.N., P.A., V.V., C.M.C.G., Z.M., Z.M.I., C.I.F.,

C.I.M., C.A., P.M., P.E., V.G.D., V.G.A., Z.F., Ș.I., SC T. SRL, în contradictoriu

cu Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar și prin Consiliul local al Municipiului

Râmnicu Vâlcea, au formulat contestație împotriva Hotărârii Consiliului Local

nr. 252 din 31 iulie 2009 cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru

exproprierea imobilelor situate pe strada A.S. din județul Râmnicu Vâlcea.

În motivarea cererii,

recurenții-contestatori au arătat că suma acordată drept despăgubiri ca urmare a

exproprierii este „derizorie și neserioasă”, nereflectând valoarea reală a terenurilor

ținând cont de zona în care se află sau de categoria de folosință.

Prin sentința

civilă nr. 1339 din 25 noiembrie 2011, Tribunalul Vâlcea, a admis contestația formulată

de contestatorii S.I. și V.C., M.V., S.N., P.A., V.V., C.M.C.G., Z.M., Z.M.I., C.I.F.,

C.I.M., C.A., P.M., P.E., V.G.D., V.G.A., Z.F., Ș.I., SC T. SRL și a anulat Hotărârea

Consiliului Local nr. 222 din 31 iulie 2009 și Hotărârea Consiliului Local nr. 252

din 31 iulie 2009 emise de Consiliul Local al Municipiului Râmnicu Vâlcea.

În motivare

s-a reținut că în vederea amenajării și modernizării străzilor A.S. și I.M. din

Municipiul Râmnicu Vâlcea, Consiliul Local a aprobat declanșarea procedurii de expropriere

a terenurilor și construcțiilor peste care ar urma ca investiția să fie realizată,

propunând un preț de 50 euro/mp. în baza unei expertize efectuate la cererea expropriatorului

prin Hotărârea Consiliului Local nr. 222 din 31 iulie 2009. Ulterior prin Hotărârea

Consiliului Local nr. 252 din 31 iulie 2009 a fost modificată Hotărârea Consiliului

Local nr. 222 din 31 iulie 2009 cu privire la prețul propus pentru terenurile ce

urmau a fi expropriate la 27 euro/mp.

Prin încheierea de ședință

din 8 mai 2012, Curtea de Apel Pitești a dispus disjungerea apelurilor formulate

în cauză și formarea a câte un dosar distinct pentru fiecare proprietate expropriată.

În dosarul de față au

fost păstrate apelurile formulate de către contestatorii

S.I. și V.C. în contradictoriu

cu Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar și prin Consiliul local al Municipiului

Râmnicu Vâlcea.

Prin decizia civilă

nr. 50 din 19 iunie 2012, Curtea de Apel Pitești, a admis apelurile formulate de

contestatorii S.I., V.C. în contradictoriu cu intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea

prin Primar și Consiliul Local, a constatat nulitatea sentinței apelate și a reținut

cauza pentru judecata în fond.

Curtea de Apel Pitești

prin decizia civilă nr. 4 din 15 ianuarie 2013 a admis apelul formulat de contestatorii

S.I. și V.C.

și a stabilit valoarea despăgubirilor la 68 euro/mp.

În motivare, instanța

de apel a reținut pe baza expertizei tehnice întocmite la data de 10 iulie 2012,

refăcute la data de 13 decembrie 2012 că valoarea pe metru pătrat a imobilului expropriat

este de 68 euro/mp.

Experții tehnici la întocmirea

raportului de expertiză au avut în vedere prețul de vânzare al imobilelor din grila

notarilor publici din județul Vâlcea precum și valoarea din contractele de vânzare

încheiate cu privire la imobile similare celui expropriat.

Împotriva deciziei civile

nr. 4 din 15 ianuarie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Pitești contestatorii S.I.

și V.C., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au formulat recurs. S-a invocat

aplicarea greșită a art. 26 din Legea nr. 33/1994, cu consecința greșitei stabiliri

a valorii despăgubirilor la nivelul prețului de piață existent la momentul preluării

și nu în cel al efectuării expertizei.

Au mai invocat faptul

că s-au aflat în imposibilitate de a demonstra valoarea reală a terenului expropriat

datorită lipsei de acces la contractele de vânzare încheiate cu privire la imobilele

din zonă.

În continuare, au criticat

hotărârea sub aspectul criteriilor avute în vedere la stabilirea valorii despăgubirilor

și că nu s-a avut în vedere caracteristicile tehnice sau de amplasament ale imobilelor,

experții la momentul întocmirii raportului de expertiză neținând seama și de elemente

ce țin de restricții legale, condiții financiare, condiții de vânzare, de piață,

de localizare, de caracteristicile fizice, dotarea cu utilități a imobilului expropriat.

Au invocat în continuare

criteriile de comparare ale terenului expropriat aflat într-o zonă de impozitare

superioară celorlalte terenuri cu care s-a efectuat compararea.

Analizând hotărârea atacată

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este

fondat pentru următoarele considerente.

Dispozițiile

art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, lege cadru în materia exproprierii

prevede că „La calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia”.

Din textul

legal mai sus menționat rezultă că despăgubirea se compune din valoarea reală a

imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite

iar la calcularea despăgubirilor, experții precum și instanța vor ține cont de prețul

cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel din unitatea administrativ

teritorială la data întocmirii raportului de expertiză precum și de daunele aduse

proprietarului sau după caz, altor persoane îndreptățite.

Textul legal

enunțat stabilește atât criteriile de determinare a despăgubirilor compuse din valoarea

reală a bunului și prejudiciul cauzat expropriatului cât și momentul, data de referință,

în raport cu care se determină cuantumul despăgubirilor care este data întocmirii

raportului de expertiză, și nu momentul preluării.

În speță,

instanța de apel în mod corect a stabilit valoarea despăgubirilor raportat la momentul

întocmiri raportului de expertiză, respectiv la data de 13 decembrie 2013 (așa cum

rezultă din raportul de expertiză tehnică aflat la Dosarul nr. A157/46/2012 al Curții

de Apel Pitești, secția I civilă.).

Înalta Curte

reține că în ceea ce privește modul de calcul al cuantumului despăgubirilor, acesta

a fost determinat prin raportare la valoarea contractelor puse la dispoziție de

ambele părți, atât de reprezentantul recurenților contestatori cât și de intimata

pârâtă, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică întocmit în apel (Dosarul

nr. A517/46/2012 al Curții de Apel Pitești, secția I civilă).

Este nefondată

critica referitoare la faptul că experții nu au avut în vedere la întocmirea raportului

de expertiză nicio tranzacție cu privire la terenuri similare cu cel expropriat,

instanța acordând fără nicio justificare și temei legal valori total diferite de

la o proprietate expropriată la alta, deși se aflau în zone învecinate, având același

amplasament, poziție, utilități, raportul de expertiză având în vedere tranzacții

reale încheiate în cursul anului 2012 în unitatea administrativ teritorială unde

a avut loc exproprierea.

Legea nu impune

drept condiție ca terenurile asemănătoare să fie în zone învecinate ci din aceeași

unitate administrativ teritorială. Ca atare, sub acest aspect, raportarea experților

la terenuri din aceeași unitate administrativ teritorială chiar neafectată de procedura

exproprierii, nu reprezintă o încălcare a legii atât timp cât art. 26 alin. (2)

din Legea nr. 33/1994 impune drept condiții de stabilire a despăgubirilor raportarea

la prețul cu care, în mod obișnuit imobilele la data întocmirii raportului de expertiză.

De altfel,

Curtea Constituțională prin deciziile nr. 29 din 19 ianuarie 2012, respectiv

nr. 388 din 26.04.2012, s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994, stabilind că reglementarea legală cuprinsă în articolul

mai sus evocat conține suficiente garanții menite să ocrotească și să asigure dreptul

de proprietate al titularilor dreptului de proprietate ocrotit prin dispozițiile

art. 44 din Constituție.

În speță,

susținerea recurenților contestatori privitoare la necesitatea refacerii raportului

de expertiză tehnică întrucât nu s-a avut în vedere situația tehnico administrativă

a imobilului expropriat, apare ca nefondată, aspectele invocate fiind relevate prin

raport și avute în vedere la determinarea cuantumului despăgubirilor.

Astfel, Înalta

Curte apreciază că în mod legal instanța de apel a respins ca nefondate obiecțiunile

formulate de reprezentantul contestatorilor, reținând că în raportul de expertiză

tehnic astfel cum a fost completat, au fost avute în vedere la evaluare criteriul

localizării, cel al situării imobilului precum și cel al destinației sau categoriei

de folosință.

Considerentele

prezentate mai sus confirmă că instanța de apel, aplicând corect dispozițiile legale

incidente în cauză a pronunțat o hotărâre legală, nefiind incident motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorii

S.I. și V.C. împotriva deciziei nr. 4 din 15 ianuarie 2013 a Curții de Apel Pitești,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie

2013.