ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5261/2013

Constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 18 ianuarie 2010 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, sub nr. 200/90/2010 și precizata la data de 4 mai 2011, contestatorii expropriați M.V., S.N., P. A., V.V., C.M.C.G., Z.M., Z.M., C.F., C.M., C. A., P.M., P.E., V.G.D., V.G.A., S.I., V.C., Z.F., Ș.I. SC T.Y.C.O.O.N. SRL, G.D.M., M.L., M.M., M.G., M.E., D.I., I.T., C.M., R.M., R.N., R.E., R.E., T.V., T.M., T.O.Ș., T.L.M., M. M.G., M.M., C.I., C.I.M., S.I., R.N., M.N.M., N.G., R.R.B. și R.E.l.R., au solicitat, în contradictoriu cu intimații expropriatori C.L. al Mun. Râmnicu Vâlcea, Mun. Râmnicu Vâlcea și Primarul Mun. Râmnicu Vâlcea, anularea Hotărârea C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 și a Hotărârii C.L.

nr. 252 din 31 iulie 2009, privind stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenurile expropriate, respectiv suma de 27 euro/mp, pe care au considerat-o derizorie și neserioasă. Prin contestația formulată, s-a arătat că, în conformitate cu Hotărârea C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 emisă de C.L. al Mun. Râmnicu Vâlcea s-a dispus declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor, terenuri și construcții, destinate proiectului de investiții „Amenajarea și modernizarea străzilor". Prin acest act administrativ s-a prevăzut că valoarea despăgubirilor cuvenite proprietarilor expropriați este de 50 euro/mp, stabilit pe baza unui raport de evaluare efectuat de un expert. Ulterior, prin Hotărârea C.L.

nr. 252 din 31 iulie 2009, s-a dispus rectificarea hotărârii mai sus menționate și prețul a fost redus la 27 euro/mp, învocându-se greșeli de tehnoredactare. În motivarea contestației, s-a arătat că suma acordată, cu titlu de despăgubire este modică față de valoarea terenurilor și, prin urmare, s-a solicitat anularea hotărârilor și obligarea intimaților la plata prețului real, care urmează a fi stabilit printr-o expertiză neutră. Prin Sentința nr. 1339 pronunțata de Tribunalul Vâlcea la data de 25 noiembrie 2010, a fost admisă contestația formulată de contestatorii expropriați menționați în precedent și s-a dispus anularea Hotărârea C.L. nr. 222 din 3 iulie 2009 și a Hotărârii C.L nr. 252 din 31 iulie 2009 și au fost obligați intimații, la plata despăgubirilor în sumă de 53.000 euro, adică 228.318 lei pentru 424 mp, către SC T.Y.C.O.O.N.

SRL, precum și către ceilalți contestatori, potrivit centralizatorului la raportul de expertiză efectuat în cauză, respingăndu-se, în schimb, cererea acestora cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată, exproprierea imobilelor, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică și cu o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească. S-a mai reținut că, în cauza de fala, părțile nu au căzut de acord asupra cuantumului despăgubirii și, prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, a fost constituită o comisie de experți tehnici, compusă din trei membri, unul numit de instanță, altul de expropriator și al treilea de persoanele supuse exproprierii.

Prin centralizatorul ia raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, prețul pe metrul pătrat de teren a fost stabilit în mod diferențiat, în funcție de suprafața supusă exproprierii. Prin încheierea din data de 8 mai 2012, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a disjuns apelurile pentru fiecare proprietate, formându-se dosare noi și fîxândându-se termene de judecată diferite. Prin Decizia nr. 53 din 19 iunie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a dispus admiterea apelurilor formulate de contestatoarea SC T.Y.C.O.O.N. SRL, și de intimatul Mun. Râmnicu Vâlcea prin primar și prin C.L. al Mun. Râmnicu Vâlcea, împotriva Sentinței nr. 1339 din 25 noiembrie 2011, pronunțate de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 200/90/2010, constatând nulitatea acesteia în limita privitoare la apelanți și a reținut cauza pentru judecata pe fond.

Prin Decizia nr. 34 din data de 19 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. 520/46/2012, disjuns din Dosarul nr. 200/90/2010 prin încheierea din data de 8 mai 2012. a fost admisă contestația formulată de SC T.Y.C.O.O.N. SRL, și de intimatul Mun. Râmnicu Vâlcea prin primar și prin C.L. al Mun. Râmnicu Vâlcea împotriva hotărârii nr. 123 din 5 noiembrie 2010, privind exproprierea terenului în suprafață de 424 mp și a fost modificată această hotărâre emisă de intimat, în sensul stabilirii valorii despăgubirii la suma de 88 euro/mp, pentru terenul construibil și ia suma de 80 euro/mp pentru cel arabil, respectiv echivalentul în iei la data plății, rezultând un total de 36.560 euro, din care s-a constatat că s-a plătit suma de 90.931,04 lei, urmând ca, din totalul despăgubirilor să se calculeze datoriile bugetare.

Totodată, intimatul a fost obligat la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către contestatoare. Instanța a constatat că în privința contestatoarei SC T.Y.C.O.O.N. SRL beneficiarul exproprierii a emis și hotărârea nr. 123 din 5 noiembrie 2011, care a fost, de asemenea, contestată, odată cu cererea de precizare a acțiunii formulată inițial în Dosarul nr. 200/90/2010. Prin această hotărâre, după negocierile purtate cu ceilalți proprietari de pe aceeași stradă, C.L. a stabilit un preț unitar de 50 euro/mp al fiecărei proprietăți, rară a distinge între acestea.

Instanța de apel a mai reținut că, în ceea ce privește valoarea despăgubirilor, prețul acceptabil se poate stabili ca o medie aritmetică a valorilor stabilite în raportul de expertiză întocmit în cauză, în această eîapă procesuală, ponderea având-o cele aferente unor proprietăți similare, medie care s-a calculat la suma de 80 euro pe unitate, pentru categoria teren arabii și 88 euro pentru curți șt construcții. Totodată a apreciat că rezultanta este evident diferită față de cea propusă de expropriator, care a înjumătățit sumele acordate cu titlu de despăgubire și a reținut că valoarea astfel stabilită este cu mult mai mare decât cea minim permisă de birourile notariale, pentru momentul de referință, valoare care este de 20 euro/mp, echivalentul a 90 lei/mp.

Instanța de apel a mai reținut și faptul că, în ceea ce privește cuprinderea taxei pe valoarea adăugată în prețul despăgubirilor, sunt incidente, în cauză, dispozițiile art. 128 pct. 3 lit. c) din C. fisc., adoptat prin Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003, care stipulează că suma primită cu titlu de despăgubire la trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, este o operațiune cuprinsă în si'era de aplicare a taxei, dacă trecerea în domeniul public a bunurilor se face din patrimoniul unei persoane impozabile, iar cum contestatoarea este persoană impozabilă, această normă îi este aplicabilă.

Împotriva acestei decizii, în temeiul dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a formulat recurs contestatoarea SC T.Y.C.O.O.N. SRL, criticând-o pentru nelegalitate. În motivarea recursului, SC T.Y.C.O.O.N. SRL a invocat nemulțumiri legate de valoarea despăgubirilor acordate de instanța de apel, care a calculat o medie aritmetică a trei valori din contracte reținute în mod aleatoriu și apreciate ca fiind similare cu terenul expropriat. Mai susține că, potrivit dispozițiilor legale în materie, valoarea despăgubirilor se stabilește în raport de prețul existent la data preluării imobilului de către stat și nu la data efectuării expertizei de specialitate, nefiindu-i imputabilă durata excesiv de lungă a procesului.

Pe de altă parte, nemulțumirea recurentei este legată și de faptul că, în vederea stabilirii valorii de despăgubire, instanța a aplicat metoda comparației cu terenuri din zone inferioare fața de cea în care se află imobilul expropriat, fără să aibă în vedere că imobilul supus măsurii exproprierii se află în zona A de impozitare și că acesta nu necesită lucrări suplimentare de nivelare sau drena re. Recurenta mai susține că experții au luat în considerare, la efectuarea expertizei, numai contracte cu valoare mică, recurenta neavând acces la contraciele de vânzare-cumpărare înregistrate la Primărie și nici la cele deținute de notariate, fiindu-i, din această cauză, imposibila dovedirea unei valori mai mari a metruiui pătrat de teren, în vederea stabilirii, în mod obiectiv, a despăgubirilor.

De asemenea, arată faptul că, iară niciun temei, instanța a împărțit imobilul în două categorii, curți construcții și teren arabil, acordând, din această cauză, prețuri diferite, deși terenul, în integralitatea sa, este intravilan, motiv pentru care destinația acestuia este pentru edificare de construcții, producție industrială și nu pentru lucrări arabile. Referitor la respingerea capătului de cerere privind acordarea taxei pe valoarea adăugată, recurenta apreciază că se impune aplicarea acestei taxe Ia orice tranzacție comercială, astfel încât valoarea de expropriere să cuprindă valoarea de piață a imobilului, plus T.V.A, în caz contrar, creându-i~se o pagubă egală cu aceasta. Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., modificarea unei hotărâri poate fi solicitată atunci când aceasta este pronunțată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a legii. Pentru a fi incident acest motiv de recurs, se cere ca prin hotărârea suspusă recursului să se fi produs o încălcare efectivă a dispozițiilor legale, astfel încât soluția pronunțată să contra vină-degii, în speță, Legii nr. 33/1994, republicată, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Astfel potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietaruiui sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța vor ține seama de prețui cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel, în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de acestea.

În accepțiunea dispozițiilor legale menționate mai sus, prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-terîtorială înseamnă prețul de piață cu care ar trebui să se înstrăineze dreptul de proprietate asupra unui bun, ia o anumită dată, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială și în cazul In care părțile contractante respectă condițiile unei vânzări corecte, acestea acționând potrivit principiului libertății de voință. În speță, nu poate fi primită susținerea recurentei legată de faptul că instanța a stabilit despăgubirea în mod aleatoriu și ținând cont doar de contracte cu valoare mică.

La stabilirea despăgubirii, instanța de apel s-a raportat la concluziile raportului de expertiză pe care ie-a cenzurat, în sensul că a stabilit o medie aritmetică a valorilor indicate în contractele de vânzare-cumpărare reținute ca elemente de comparație, în condițiile în care experții nu explicaseră de ce au stabilit o valoare pe metru pătrat mai mare decât cea găsită pentru o proprietate superioară. Modalitatea de evaluare a despăgubirii nu încalcă nicio dispoziție legală, fiind în acord cu prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora instanța hotărăște asupra despăgubirii pe baza rezultatului expertizei, comparându-i cu oferta și cu pretențiile formulate de părți.

Faptul că, la stabilirea valorii de circulație a terenului au fost avute în vedere numai contracte de vânzare-cumpărare depuse de intimat, nu poate fi imputabil instanței de apel, întrucât aceasta a pus în vedere tuturor părților să depună astfel de dovezi la dosar, în respectarea principiului disponibilității, obligație față de care recurenta nu s-a conformat. Impedimentul invocat de recurentă, în ce privește obținerea de probe în dovedirea valorii terenului expropriat, nu poate fi primit, întrucât situația învederată putea fi soluționată de instanța de apel, în condițiile art. 115 C. proc. civ., în măsura în care recurenta ar fi sesizat instanța în acest sens.

De asemenea, este nefondată susținerea recurentei cum că experții au avut în vedere doar obiectivele stabilite de instanță la întocmirea raportului de expertiză, întrucât, rezultă în mod evident, faptul că aceasta, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, a pus In discuția părților obiectivele și a încuviințat obiecțiunile formulate, dispunând refacerea raportului de expertiză. Acest aspect este reținut și în motivarea deciziei recurate, instanța de apel solicitând celor trei experți să stabilească valoarea despăgubirilor în funcție de prețul real al imobilului aparținând recurentei, ținând cont de caracteristicile individuale ale acestuia, prin comparație cu contractele de vânzare-cumpărare depuse de părți, cu privire la imobile asemănătoare sau potrivit grilei notariale, obiective față de care recurenta nu a manifestat opoziție.

În consecință, instanța de apel șî-a fundamentat decizia pe concluziile comune ale celor trei experți desemnați în cauză și a reținut, în rnod corect, că ultima variantă propusă a respectat perioada de referință indicată de instanță și a folosit metoda comparației directe, raportându-se la prețui de tranzacționare rezultai din contracte de vânzare-cum parare și din grila notarială, dată fiind nevoia de previzibilitate și predictifoilitate a jurisprudenței, ca parte a procedurii echitabile.

Critica recurentei referitoare la data la care trebuia raportată evaluarea (data exproprierii și nu data întocmirii raportului de expertiză) este nefondată, deoarece potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994: „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu cure se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administra ti v-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (...)". De asemenea, critica recurentei privitoare la faptul că la întocmirea raportului de expertiză au fost stabilite în mod greșit caracteristicile terenului expropriat nu poate fi primită, întrucât din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 830 din 11 martie 2000, reiese că imobilul este arabil, și include și construcții, ceea ce contrazice, în mod evident, această susținere.

Pe de altă parte, recurenta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză prin care s-au evaluat în mod distinct suprafețele de teren cu categorie de folosință diferită. Nici motivul de recurs referitor la faptul că la valoarea despăgubirii stabilite nu a fost aplicată și taxa pe vaioarea adăugată nu poate fi primit, deoarece, din concluziile raportului de expertiză omologat de instanța de apel, reiese în mod clar faptul că valoarea terenului cuprinde și T.V.A., din acest punct de vedere experții desemnați în cauză răspunzând obiectivului stabilit de instanță, cu privire la aceste aspect.

Solicitarea recurentei de a se adăuga în plus, la valoarea despăgubirii stabilite de instanță un procent de 24% reprezentând T.V.A., nu poate fi primită, deoarece valoarea despăgubirii, rezultată din raportul de expertiză, are în vedere prețul real al bunului imobil, la stabilirea căruia s-a ținut seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel, cum este cazul și în speță, iar în cazul operațiunilor taxabile, taxa pe valoarea adăugată se calculează pornind de la valoarea respectivă. Neexistând niciun temei legal prin care să se prevadă că taxa pe valoarea adăugată trebuie calculată separat de prețul despăgubirilor, în mod corect instanța de apel a procedat la cuprinderea acesteia în cuantumul total ai despăgubirii.

În concluzie, Înalta Curte constată că atât cuantumul, cât și dimensiunea și întinderea prejudiciului suferit de reclamant au fost corect stabilite de instanța de apel, prin raportare la criteriile prevăzute de dispozițiile în materie de expropriere. Fața de toate considerentele expuse, înbazaart. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.Y.C.O.O.N. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva Deciziei nr. 34 din 19 februarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.