ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5261/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5261/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 18 ianuarie 2010 pe rolul

Tribunalului

Vâlcea, secția

I

civilă, sub nr. 200/90/2010 și precizata la data de 4

mai 2011,

contestatorii expropriați M.V., S.N., P.

A., V.V., C.M.C.G., Z.M., Z.M., C.F., C.M., C.

A., P.M., P.E., V.G.D., V.G.A., S.I., V.C., Z.F.,

Ș.I. SC

T.Y.C.O.O.N. SRL, G.D.M., M.L., M.M., M.G., M.E., D.I., I.T., C.M.,

R.M., R.N., R.E., R.E., T.V., T.M., T.O.Ș., T.L.M., M.

M.G., M.M., C.I., C.I.M., S.I.,

R.N., M.N.M., N.G., R.R.B. și R.E.l.R.,

au solicitat, în contradictoriu cu intimații expropriatori C.L. al Mun. Râmnicu

Vâlcea, Mun. Râmnicu Vâlcea și Primarul Mun. Râmnicu Vâlcea, anularea Hotărârea

C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 și a Hotărârii C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009,

privind stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenurile

expropriate,

respectiv suma de 27 euro/mp,

pe care au considerat-o derizorie și neserioasă.

Prin

contestația formulată, s-a arătat că, în conformitate cu Hotărârea C.L. nr. 222

din 31 iulie 2009 emisă de C.L. al Mun. Râmnicu Vâlcea s-a dispus declanșarea

procedurii de expropriere a imobilelor, terenuri și construcții, destinate

proiectului de investiții „Amenajarea și modernizarea

străzilor".

Prin acest act

administrativ s-a prevăzut că valoarea despăgubirilor cuvenite proprietarilor

expropriați este de 50 euro/mp, stabilit pe baza unui raport de evaluare

efectuat de un expert.

Ulterior,

prin Hotărârea C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009, s-a dispus rectificarea

hotărârii mai sus menționate și prețul a fost redus la 27 euro/mp, învocându-se

greșeli de tehnoredactare.

În motivarea

contestației, s-a arătat că suma acordată, cu titlu de despăgubire este modică

față de valoarea terenurilor și, prin urmare, s-a

solicitat anularea hotărârilor și obligarea intimaților la plata

prețului real, care

urmează a fi stabilit printr-o expertiză neutră.

Prin Sentința

nr. 1339 pronunțata de Tribunalul Vâlcea la data de 25 noiembrie 2010,

a fost admisă contestația formulată de

contestatorii expropriați menționați în precedent și s-a dispus anularea Hotărârea

C.L. nr. 222 din 3 iulie 2009 și a Hotărârii C.L nr. 252 din 31 iulie 2009 și

au fost obligați intimații, la

plata

despăgubirilor în sumă de 53.000 euro, adică 228.318 lei pentru 424 mp, către

SC T.Y.C.O.O.N. SRL, precum și către ceilalți contestatori, potrivit

centralizatorului

la raportul de expertiză efectuat în cauză, respingăndu-se, în

schimb, cererea acestora cu privire la acordarea

cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică, republicată,

exproprierea

imobilelor, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate

publică și cu o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre

judecătorească.

S-a mai

reținut că, în cauza de fala, părțile nu au căzut de acord asupra cuantumului

despăgubirii și, prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 25 din

Legea nr. 33/1994, a fost constituită o comisie

de experți tehnici, compusă din

trei membri, unul numit de instanță,

altul de expropriator și al treilea de persoanele supuse exproprierii.

Prin

centralizatorul ia raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză,

prețul pe metrul pătrat de teren a fost stabilit

în mod diferențiat, în funcție de

suprafața supusă exproprierii.

Prin

încheierea din data de 8 mai 2012, Curtea de Apel Pitești,

secția I civilă a disjuns apelurile

pentru fiecare proprietate, formându-se dosare noi și fîxândându-se termene de

judecată diferite.

Prin Decizia

nr. 53 din 19 iunie 2012, Curtea de Apel Pitești,

secția I civilă a dispus admiterea apelurilor formulate

de contestatoarea SC T.Y.C.O.O.N. SRL, și de intimatul Mun. Râmnicu Vâlcea prin

primar și prin C.L. al Mun. Râmnicu Vâlcea, împotriva Sentinței nr. 1339 din 25

noiembrie 2011, pronunțate de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 200/90/2010,

constatând nulitatea acesteia în limita privitoare la apelanți și a reținut

cauza pentru judecata pe fond.

Prin Decizia nr. 34 din data de 19 februarie 2013 pronunțată de Curtea

de Apel Pitești,

în Dosarul

nr. 520/46/2012, disjuns din Dosarul nr. 200/90/2010

prin încheierea din data de 8 mai

intimatul Mun. Râmnicu Vâlcea prin primar și prin C.L. al Mun. Râmnicu Vâlcea

împotriva

hotărârii nr. 123 din 5 noiembrie

2010, privind exproprierea terenului în suprafață de 424 mp și a fost

modificată această hotărâre emisă de intimat, în sensul stabilirii

valorii

despăgubirii la suma de 88 euro/mp, pentru terenul construibil și ia suma de 80

euro/mp pentru cel arabil, respectiv echivalentul în iei la data plății,

rezultând un total de 36.560 euro, din care s-a constatat că s-a plătit suma de

90.931,04 lei, urmând ca, din totalul despăgubirilor să se calculeze datoriile

bugetare. Totodată, intimatul a fost obligat la plata sumei de 2.000 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată, către contestatoare.

Instanța a

constatat că în privința contestatoarei SC T.Y.C.O.O.N. SRL

beneficiarul exproprierii a emis și hotărârea nr.

123 din 5 noiembrie 2011, care a

fost, de asemenea, contestată, odată cu

cererea de precizare a acțiunii formulată inițial în Dosarul nr. 200/90/2010.

Prin această

hotărâre, după negocierile purtate cu ceilalți proprietari de pe aceeași

stradă, C.L. a stabilit un preț unitar de 50 euro/mp al fiecărei proprietăți,

rară a distinge între acestea.

Instanța de

apel a mai reținut că, în ceea ce privește valoarea despăgubirilor, prețul

acceptabil se poate stabili ca o medie aritmetică a valorilor stabilite în

raportul de expertiză întocmit în cauză, în această eîapă procesuală, ponderea

având-o cele aferente unor proprietăți similare, medie

care s-a calculat la suma de 80 euro pe unitate, pentru categoria teren

arabii și

88 euro pentru curți șt construcții.

Totodată

a apreciat că rezultanta este evident diferită față de cea propusă de

expropriator, care a înjumătățit sumele acordate cu titlu de

despăgubire și a reținut că valoarea astfel

stabilită este cu mult mai mare decât

cea minim permisă de birourile

notariale, pentru momentul de referință, valoare care este de 20 euro/mp,

echivalentul a 90 lei/mp.

Instanța

de apel a mai reținut și faptul că, în ceea ce privește cuprinderea taxei pe

valoarea adăugată în prețul despăgubirilor, sunt incidente, în cauză,

dispozițiile art. 128 pct. 3 lit. c) din C. fisc., adoptat prin Legea nr. 571

din 22 decembrie 2003, care stipulează că suma primită cu titlu de despăgubire

la trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor

impozabile, în condițiile prevăzute de legislația referitoare la proprietatea

publică și regimul juridic al acesteia, este o operațiune cuprinsă în si'era de

aplicare a taxei, dacă trecerea în domeniul public a bunurilor se

face din patrimoniul unei persoane impozabile,

iar cum contestatoarea este

persoană impozabilă, această normă îi este

aplicabilă.

Împotriva acestei

decizii, în temeiul dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a formulat

recurs contestatoarea SC T.Y.C.O.O.N. SRL,

criticând-o pentru nelegalitate.

În motivarea

recursului, SC T.Y.C.O.O.N. SRL a invocat nemulțumiri legate de valoarea

despăgubirilor acordate de instanța de apel, care a calculat o medie aritmetică

a trei valori din contracte reținute în mod aleatoriu și apreciate ca fiind

similare cu terenul expropriat.

Mai susține

că, potrivit dispozițiilor legale în materie, valoarea despăgubirilor se

stabilește în raport de prețul existent la data preluării imobilului de către

stat și nu la data efectuării expertizei de specialitate,

nefiindu-i imputabilă durata excesiv de lungă a

procesului.

Pe de

altă parte, nemulțumirea recurentei este legată și de faptul că, în

vederea stabilirii valorii de despăgubire,

instanța a aplicat metoda comparației

cu

terenuri

din

zone inferioare fața de

cea în care se află imobilul expropriat,

fără să aibă în vedere că imobilul supus măsurii exproprierii se află

în zona A

de impozitare și că acesta nu necesită lucrări suplimentare de

nivelare sau drena re.

Recurenta

mai susține că experții au luat în considerare, la efectuarea expertizei, numai

contracte cu valoare mică, recurenta neavând acces la contraciele de

vânzare-cumpărare înregistrate la Primărie și nici la cele deținute de

notariate, fiindu-i, din această cauză, imposibila dovedirea unei valori mai

mari a metruiui pătrat de teren, în vederea stabilirii, în mod obiectiv, a

despăgubirilor.

De asemenea,

arată faptul că, iară niciun temei, instanța a împărțit imobilul în două

categorii, curți construcții și teren arabil, acordând, din

această cauză, prețuri diferite, deși terenul, în

integralitatea sa, este intravilan,

motiv pentru care destinația

acestuia este pentru edificare de construcții, producție industrială și nu

pentru lucrări arabile.

Referitor la

respingerea capătului de cerere privind acordarea taxei pe

valoarea adăugată, recurenta apreciază că se

impune aplicarea acestei taxe Ia

orice tranzacție comercială, astfel

încât valoarea de expropriere să cuprindă valoarea de piață a imobilului, plus

T.V.A, în caz contrar, creându-i~se o pagubă egală cu aceasta.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce

succed:

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea

unei hotărâri poate fi solicitată

atunci când aceasta este pronunțată cu încălcarea sau cu aplicarea greșită a

legii.

Pentru

a fi incident acest motiv de recurs, se cere ca prin hotărârea suspusă

recursului să se fi produs o încălcare efectivă a dispozițiilor legale,

astfel încât soluția pronunțată să contra

vină-degii, în speță, Legii nr. 33/1994,

republicată, privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Astfel

potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr.

33/1994, despăgubirea se compune

din

valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietaruiui sau

altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții precum și instanța vor ține

seama

de prețui cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel, în

unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum

și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

luând în considerare și dovezile prezentate de acestea.

În accepțiunea dispozițiilor legale menționate mai sus, prețul cu care

se

vând în mod obișnuit

imobilele de același fel în unitatea administrativ-terîtorială

înseamnă prețul de piață cu care ar

trebui să se înstrăineze dreptul

de

proprietate asupra unui bun, ia o anumită dată, după ce acesta a fost expus,

într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială și în cazul In care părțile

contractante

respectă condițiile unei vânzări corecte, acestea acționând potrivit

principiului libertății de voință.

În speță,

nu poate fi primită susținerea recurentei legată de faptul că instanța a

stabilit despăgubirea în mod aleatoriu și ținând cont doar de contracte cu

valoare mică.

La stabilirea

despăgubirii, instanța de apel s-a raportat la concluziile raportului de

expertiză pe care ie-a cenzurat, în sensul că a stabilit o medie aritmetică a

valorilor indicate în contractele de vânzare-cumpărare reținute ca elemente de

comparație, în condițiile în care experții nu explicaseră de ce au stabilit o

valoare pe metru pătrat mai mare decât cea găsită pentru o proprietate

superioară.

Modalitatea de

evaluare a despăgubirii nu încalcă nicio dispoziție legală, fiind în acord cu

prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora instanța

hotărăște asupra despăgubirii pe baza rezultatului

expertizei, comparându-i cu oferta și cu pretențiile formulate de

părți.

Faptul că, la

stabilirea valorii de circulație a terenului au fost avute în vedere numai

contracte de vânzare-cumpărare depuse de intimat, nu poate fi imputabil

instanței de apel, întrucât aceasta a pus în vedere tuturor părților să depună

astfel de dovezi la dosar, în respectarea principiului disponibilității,

obligație față de care recurenta nu s-a conformat.

Impedimentul

invocat de recurentă, în ce privește obținerea de probe în dovedirea valorii

terenului expropriat, nu poate fi primit, întrucât situația

învederată putea fi soluționată de instanța de

apel, în condițiile art. 115 C.

proc. civ., în măsura în care recurenta

ar fi sesizat instanța în acest sens.

De asemenea,

este nefondată susținerea recurentei cum că experții au

avut în vedere doar obiectivele stabilite de instanță la întocmirea

raportului de

expertiză, întrucât, rezultă în mod evident, faptul că

aceasta, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, a pus In discuția

părților obiectivele și a încuviințat obiecțiunile formulate, dispunând refacerea

raportului de expertiză.

Acest aspect

este reținut și în motivarea deciziei recurate, instanța de apel solicitând

celor trei experți să stabilească valoarea despăgubirilor în funcție de prețul

real al imobilului aparținând recurentei, ținând cont de caracteristicile

individuale ale acestuia, prin comparație cu contractele de vânzare-cumpărare

depuse de părți, cu privire la imobile asemănătoare sau potrivit grilei

notariale, obiective față de care recurenta nu a manifestat opoziție.

În consecință,

instanța de apel șî-a fundamentat decizia pe concluziile

comune ale celor trei experți desemnați în cauză

și a reținut, în rnod corect, că ultima variantă propusă a respectat perioada

de referință indicată de instanță și a folosit metoda comparației directe, raportându-se

la prețui de tranzacționare

rezultai din contracte de vânzare-cum parare

și din grila notarială, dată fiind nevoia de previzibilitate și

predictifoilitate a jurisprudenței, ca parte a procedurii echitabile.

Critica

recurentei referitoare la data la care trebuia raportată evaluarea

(data exproprierii și nu data întocmirii

raportului de expertiză) este nefondată,

deoarece potrivit art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994: „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța vor ține seama de prețul cu cure se vând, în mod obișnuit,

imobile de același fel în unitatea

administra

ti v-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (...)".

De

asemenea, critica recurentei privitoare la faptul că la întocmirea raportului

de expertiză au fost stabilite în mod greșit caracteristicile terenului

expropriat nu poate fi primită, întrucât din contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 830 din 11 martie 2000, reiese că imobilul este arabil, și

include și

construcții, ceea ce contrazice,

în mod evident, această susținere.

Pe de altă

parte, recurenta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză prin care

s-au evaluat în mod distinct suprafețele de teren cu categorie de folosință

diferită.

Nici motivul

de recurs referitor la faptul că la valoarea despăgubirii stabilite nu a fost

aplicată și taxa pe vaioarea adăugată nu poate fi primit,

deoarece, din concluziile raportului de expertiză

omologat de instanța de apel,

reiese în mod clar faptul că valoarea

terenului cuprinde și T.V.A., din acest punct de vedere experții desemnați în

cauză răspunzând obiectivului stabilit de instanță, cu privire la aceste

aspect.

Solicitarea

recurentei de a se adăuga în plus, la valoarea despăgubirii

stabilite de instanță un procent de 24%

reprezentând T.V.A., nu poate fi primită,

deoarece valoarea

despăgubirii, rezultată din raportul de expertiză, are în vedere prețul real al

bunului imobil, la stabilirea căruia s-a ținut seama de prețul cu care se vând,

în mod obișnuit, imobilele de același fel, cum este cazul și în speță, iar în

cazul operațiunilor taxabile, taxa pe valoarea adăugată se calculează pornind

de la valoarea respectivă.

Neexistând

niciun temei legal prin care să se prevadă că taxa pe

valoarea adăugată trebuie calculată separat de prețul despăgubirilor,

în mod corect instanța de apel a procedat la cuprinderea acesteia în cuantumul

total ai

despăgubirii.

În concluzie,

Înalta Curte constată că atât cuantumul, cât și dimensiunea și întinderea

prejudiciului suferit de reclamant au fost corect stabilite de instanța de

apel, prin raportare la criteriile prevăzute de dispozițiile în materie de

expropriere.

Fața de

toate considerentele expuse, înbazaart. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.Y.C.O.O.N. SRL Râmnicu Vâlcea

împotriva Deciziei nr. 34 din 19 februarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.