ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3534/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3534/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra cauzei civile de

față, constată următoarele:

La data de 18 ianuarie 2010 proprietarii -

expropriați M.V., S.N., P.A., V.V., C.M.C.G., Z.M., Z.M., C.F., C.M., C.A., P.M.,

P.E., V.G.D., V.G.A., S.I., V.C., Z.F., Ș.I., SC T. SRL au contestat cuantumul

despăgubirilor acordate pentru terenurile care au făcut obiectul exproprierii în

baza H.CL nr. 222 din 31 iulie 2009 și HCL nr. 252 din 31 iulie 2009, pe strada

A.S. din Râmnicu Vâlcea.

La data de 30 aprilie 2010,

reclamanții C.M.C.G., C.F., C.M. și Z.F. au precizat că renunță la acțiune

acceptând prețul oferit; reclamanții M.V., V.V., C.A., P.M. și P.E. au precizat

că înțeleg să conteste și hotărârile de stabilire a despăgubirilor emise de

intimată ulterior depunerii acțiunii; reclamanții S.N., P.A., Z.M., Z.M., V.G.D.,

V.G.A., S.I., V.C., Ș.I. și SC T. SRL au precizat că înțeleg să conteste despăgubirile

acordate prin H. Consiliului Local nr. 222 și 252/2009 precum și Hotărârea Consiliului

Local nr. 13/2010, emisă la data depunerii contestației.

Învestit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă

nr. 1339 din 25 noiembrie 2011, a admis

contestația formulată

de contestatoarea-expropriată P.A.; a anulat H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009

și H. C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009 date de Municipiul Râmnicu Vâlcea, în

calitate de expropriator, prin organele sale de decizie și execuție; a obligat

intimații să acorde contestatorului, alături de alte persoane ale căror proprietăți

au suportat aceeași măsură, despăgubiri pentru terenurile expropriate conform

centralizatorului la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic S.G. și C.T.,

7.480 euro, respectiv, 32.233 lei,

pentru 68

mp,

precum și suma de 962 lei valoarea a 25 butuci viță de vie, totalul fiind de

33.185 lei.

În motivare, s-a reținut că, în

vederea amenajării și modernizării străzilor A.S. și I.M. din Rm. Vâlcea,

Consiliul Local a aprobat declanșarea procedurii de expropriere a terenurilor

și construcțiilor, peste care ar urma ca investiția să fie realizată, propunând

un preț de 50 euro/ mp în baza unei expertize efectuată la cererea

expropriatorului prin H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009.

Ulterior, prin H.C.L. nr. 252 din 31

iulie 2009, în realitate, 26 august 2009, prima hotărâre a fost rectificată,

prețul propus fiind de 27 euro/ mp.

Împotriva sentinței, la data de 6

ianuarie 2012, a formulat apel contestatoarea, alături de alți proprietari,

toți reprezentați prin avocat M.V.

Prin încheierea din 8 mai 2012, Curtea

a constatat că se impune, în funcție de cererile și apărările formulate de

către fiecare dintre titularii dreptului de proprietate, dar mai ales în

funcție de starea de fapt distinctă a fiecărei proprietăți, disjungerea

apelurilor privind fiecare dintre aceste proprietăți și formarea câte unui

dosar distinct.

În dosarul de față au fost păstrate

apelurile formulate de către contestatoarea P.A. și intimatul Municipiul

Râmnicu Vâlcea în ceea ce privește proprietatea contestatoarei.

Prin decizia civilă nr. 39 din 5 iunie

2012, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, admițând apelurile formulate de

contestatoarea P.A., intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar și

Consiliul Local, a constatat nulitatea sentinței, în limita apelurilor și a

reținut cauza pentru judecata în fond, la același termen, încuviințând, pentru

contestator proba cu înscrisuri pe teza categoriei de folosință actuale și a

zonei de situare a terenului expropriat, precum și expertiză tehnică judiciară,

spre a se lămuri situația terenului din litigiu la momentul exproprierii,

suprafața întregii proprietăți a contestatorului din zona afectată de

expropriere, categoria de folosință la momentul exproprierii, măsura care a

fost afectată proprietatea prin suprafața preluată în domeniul public,

respectiv dacă restul rămas în proprietatea contestatorului va suporta un spor

de valoare prin lucrările de utilitate publică ce a generat exproprierea.

Pentru a lua această hotărâre, s-a

reținut în fapt că, în minuta pronunțării, care se întocmește imediat cu

prilejul deliberării, lipsește semnătura judecătorului.

Această lipsă este sancționată de lege

cu nulitatea, lipsa nemaiputând fi, ca în cazul exemplarelor originale ale

hotărârii, acoperită prin semnarea ulterioară, față de dispozițiile art. 258 alin.

(1) C. proc. civ.

În condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994,

republicată,

s-a pus în vedere comisiei formată din cei trei

experți să stabilească

despăgubirile cuvenite contestatoarei,

reprezentând valoarea reală a terenului expropriat rezultând din prețul cu care

se vând în mod obișnuit terenuri de același fel în Municipiul Râmnicu Vâlcea,

la data întocmirii raportului de expertiză precum și daunele aduse proprietarului,

în funcție de afectarea folosinței, pentru cazul în care nu se constată un spor

de valoare, ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza.

Asupra contestației formulată de către

proprietara expropriată P.A., cu prioritate, față de pronunțarea instanței a

cărei hotărâre a fost constată nulă, Curtea a constatat că instituția

beneficiară a exproprierii a întocmit și emis Hotărârea nr. 112 din 23

septembrie 2010, pe care contestatoarea, cu cererea de precizare a acțiunii

inițial formulată în Dosarul nr. 200/90/2010, a înțeles să o atace, alăturat de

toate celelalte decizii și hotărâri adoptate în procesul de expropriere, atât

generic pentru întreaga stradă, cât și în mod direct pentru proprietatea sa.

Prin această hotărâre, după

negocierile purtate cu alți proprietari de pe aceeași stradă, Consiliul Local a

stabilit un preț unitar de 50 de euro/ mp al fiecărei proprietăți, fără a

distinge între acestea.

Experților numiți în cauză li s-a

fixat sarcina de a stabili, în concret, valoarea proprietății contestatoarei P.A.,

ținându-se cont de caracteristicile individuale ale acesteia, avându-se,

totodată, în vedere utilitățile care, eventual, ar fi provocat o scădere, prin

lipsa lor și, respectiv, ar fi adăugat o asemenea valoare a investiției. Prin

contestație, s-a învederat faptul că proprietatea ar fi fost în mod evident

depreciată de lipsa drumului asfaltat, lipsa canalizării, a rețelelor electrice

și altele asemenea, lipsuri ce urmează a fi remediate prin investiția în

vederea căreia s-a luat măsura.

Întrucât inițial stabilirea valorii

proprietății s-a făcut pornindu-se de la anunțuri de mică publicitate instanța

a dispus refacerea expertizei și a pus în vedere întocmirea lucrării în funcție

de acte de vânzare-cumpărare prezentate de părți în dosar, referitoare la

proprietăți situate în aceeași zonă sau în zone apropiate, sau cu aceleași

caracteristici, iar în măsura în care nu s-ar fi putut identifica asemenea

contracte, în funcție de prețurile minimal acceptate, potrivit legii, de

birourile notariale pentru zona în litigiu.

Noua lucrare întocmită, având

concluzii comune pentru toți cei trei experți, a găsit, în funcție de

criteriile fixate, ținând cont de contracte autentificate, prezentate de către

expropriator, câtă vreme, proprietarul nu a identificat altele asemenea, valori

de 52,58; 64,84; 52,91 euro metrul pătrat, pentru proprietăți similare celei a

contestatoarei, dar și un preț de 63,22 euro, metrul pătrat, pentru un teren de

categorie superioară.

De la acestea, s-a făcut o estimare a

valorii unității metrice de 65 euro metrul pătrat, fără, însă, a se indica

motivația sau criteriul pentru care ea a fost stabilită mai mare chiar decât

cea găsită pentru o proprietate de calitate superioară.

În aceste condiții, Curtea a

considerat că prețul acceptabil se poate stabili ca o medie aritmetică a celor

4 valori, ponderea având-o cele aferente unor proprietăți similare, medie care

s-a calculat a fi cea de 58 euro pe unitate (suma între 52,58+ 64,84+

52,91+63,22, împărțită la 4).

Rezultanta este ușor diferită de cea propusă

de către expropriator, fără a mai vorbi despre faptul ca acesta, la un moment

dat, a și înjumătățit-o, ceea ce a atras, în mod justificat, nemulțumirea

proprietarului care a fost, astfel, silit a apela la apărarea dreptului său, pe

calea justiției.

Valoarea astfel stabilită este cu mult

mai mare decât cea minim permisă de către birouri notariale pentru momentul de

referință, care este de 20 euro/ mp, respectiv 90 lei/ mp.

În lucrarea lor experții au preluat

valoarea viței de vie indicată în fața primei instanțe de fond în expertiza

întocmită cu acel prilej, aceștia neavând specializare în domeniu.

Întrucât potrivit legii actele

premergătoare celui constatat nul nu pot sluji soluționării pricinii, instanța

a pus în discuție nevoia dispunerii unei expertize în aceleași condiții pentru

stabilirea valorii plantației de viță de vie pretinsă.

Expropriatorul și contestatorul au

solicitat ca, mai întâi, să poarte negocieri în vederea stabilirii acestei

valori.

La termenul din data de 11 decembrie

2012, expropriatorul a arătat că propune cu titlu de despăgubiri pentru cei 25

de butuci de viță de vie distruși a căror existență a fost constatată, valoarea

de circulație de 962 lei, iar contestatoarea s-a arătat mulțumită.

Cu prilejul depunerii primului raport

întocmit de către experți, aceștia au solicitat instanței, prezentând diferite

desfășurătoare de decont, majorarea sumelor aproximate în momentul prezentării,

de către instanță, a cerințelor lucrării pe care au fost însărcinați să o

realizeze.

În cauza de față, lucrarea inițial

întocmită nu a putut fi folosită, ea nerespectând obiectivele fixate de către

instanță, astfel încât Curtea a respins cererea de suplimentare a onorariilor a

dispus eliberarea către biroul local de expertiză numai a sumelor inițial

încuviințate și înaintate de către părți.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs contestatoarea P.A., care nu a indicat un motiv de casare/modificare,

susținând nelegalitatea hotărârii din perspectiva încălcării dispozițiilor art.

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Dezvoltând această critică, recurenta

a arătat că instanța de apel, nu a ținut cont de prețul cu care se vând în mod

obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data

întocmirii raportului de expertiză, care, în opinia sa, este data primului

raport de expertiză întocmit la prima instanță. A susținut că nu îi poate fi

imputat faptul că hotărârea tribunalului a fost constatată nulă și că la data

soluționării cauzei la Curtea de Apel valoarea terenului scăzuse foarte mult ca

o consecință a trendului descendent al pieții imobiliare în ansamblul său.

Totodată, a criticat faptul că altor

proprietari de terenuri similare expropriate, vecini în aceeași zonă, li s-a

oferit o despăgubire mult mai mare, situație nelegală și inechitabilă.

A solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei atacate prin acordarea sumei de 120 euro/mp și cheltuieli de judecată

în recurs.

Intimatul municipiul Râmnicu Vâlcea a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În apărare, a argumentat că realizarea obiectivului exproprierii a adus

proprietății contestatoarei un spor de valoare, iar la stabilirea cuantumului

despăgubirii experții au respectat normele legale în vigoare.

Analiza instanței de

recurs:

Recursul reclamantei

nu este fondat pentru următoarele considerente:

Recurenta a susținut

încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 deoarece expertiza pe care instanța de

apel și-a fundamentat soluția nu s-ar fi raportat la criteriul prevăzut de

acest text de lege în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor,

respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Într-adevăr, art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994 prevede că „La calcularea cuantumului despăgubirilor,

experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză (…).”

În

spiritul dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, p

rețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză se poate dovedi, de regulă, cu

înscrisuri reprezentând contracte autentice de vânzare-cumpărare, care exprimă

cel mai convingător prețul rezultat în urma întâlnirii cererii și ofertei.

În primă instanță, experții

au evaluat generic terenurile cu suprafețe cuprinse între 1-50 mp; 50-100 mp;

100-150 mp; peste 150 mp, folosind metoda comparației și consultând ofertele de

vânzare apărute în publicații privitoare la piața imobiliară.

Așa fiind, instanța

de apel a apreciat că expertiza efectuată de către instanța de fond nu

îndeplinește condițiile prevederilor art. 25-26 din Legea nr. 33/1994, a dispus

completarea probatoriilor și refacerea expertizei pentru ca

evaluarea imobilului supus exproprierii să

se facă în raport de prețurile de tranzacționare ale unor imobile similare, de

la data efectuării raportului de expertiză, adică de la o dată cât mai

apropiată de momentul pronunțării hotărârii prin care se stabilește cuantumul

despăgubirii.

În aceste

condiții, Înalta Curte constată că instanța de apel corect a reținut că în

cauză se impunea întocmirea unei noi expertize motivat de faptul că la

efectuarea primei expertize, în faza procesuală derulată în fața primei

instanțe, au fost ignorate cerințele art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Aceasta deoarece

pentru aplicarea corectă a normei anterior menționate

n

u pot fi avute în

vedere ofertele de vânzare, față de inevitabila negociere a prețului, știut

fiind că, de regulă, prețul solicitat este mai mare decât cel tranzacționat.

Sub aspectul momentului la care se

raportează stabilirea cuantumului despăgubirii, acesta este reprezentat de

„data întocmirii raportului de expertiză”

care presupune raportarea la data efectuării

expertizei în cursul judecății,

respectiv expertiza întocmită în etapa procesuală a

apelului și care respectă criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994.

De altfel, chiar recurenta

a criticat în apel expertiza efectuată în fața primei instanțe.

La data de 5 iunie 2012

când Curtea de Apel Pitești, a pus în discuție nulitatea sentinței

tribunalului, apărătorul recurentei-contestatoare a solicitat admiterea

excepției nulității, aplicarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., respectiv

reținerea cauzei spre rejudecare în fond de către Curte, așa cum rezultă din

practicaua deciziei intermediare nr. 38 din 5 iunie 2012. La același termen de

judecată, a solicitat proba cu înscrisuri pe teza categoriei actuale de

folosință a terenului în litigiu și expertiză tehnică.

În acest context al

analizei, cum însăși recurenta a solicitat o nouă expertiză și cum decizia nr. 38

din 5 iunie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă (prin care s-au

admis apelurile contestatoarei și intimatului, s-a anulat sentința primei

instanței, s-a reținut cauza spre soluționare și s-a încuviințat o nouă

expertiză tehnică pentru stabilirea valorii reale a terenului expropriat), nu a

fost atacată de recurentă, având în vedere considerentele anterioare, critica

acesteia nu poate fi primită.

Cât privește critica

referitoare la valoarea diferită a despăgubirilor primite de alți

proprietari de

terenuri similare expropriate, vecini în aceeași zonă, nici aceasta nu poate fi

primită.

Aspectele invocate

îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de practică neunitară și nu de

nelegalitate, iar o astfel de susținere nu poate fi încadrată în motivele de

modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Pe de altă parte,

acest argument nu se poate constitui într-o critică de nelegalitate, întrucât

proprietățile expropriate pentru același obiectiv de utilitate publică sunt

diferite din punct de vedere al amplasamentului, întinderii, categoriei de

folosință, utilităților existente pe aceste terenuri, eventualele daune aduse

proprietarului, inconvenientele rezultate din fragmentarea proprietății, și,

prin urmare, evaluarea lor trebuie să fie diferită în funcție de toți

parametrii ce constituie caracteristicele individuale ale fiecărei suprafețe de

teren expropriate.

Pentru aceste

considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge, ca nefondat, recursul contestatoarei P.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta P.A. împotriva deciziei nr. 110 din

11 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 9 septembrie 2013.