ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3534/2013

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 18 ianuarie 2010 proprietarii - expropriați M.V., S.N., P.A., V.V., C.M.C.G., Z.M., Z.M., C.F., C.M., C.A., P.M., P.E., V.G.D., V.G.A., S.I., V.C., Z.F., Ș.I., SC T. SRL au contestat cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenurile care au făcut obiectul exproprierii în baza H.CL nr. 222 din 31 iulie 2009 și HCL nr. 252 din 31 iulie 2009, pe strada A.S. din Râmnicu Vâlcea. La data de 30 aprilie 2010, reclamanții C.M.C.G., C.F., C.M. și Z.F. au precizat că renunță la acțiune acceptând prețul oferit; reclamanții M.V., V.V., C.A., P.M. și P.E. au precizat că înțeleg să conteste și hotărârile de stabilire a despăgubirilor emise de intimată ulterior depunerii acțiunii; reclamanții S.N., P.A., Z.M., Z.M., V.G.D., V.G.A., S.I., V.C., Ș.I.

și SC T. SRL au precizat că înțeleg să conteste despăgubirile acordate prin H. Consiliului Local nr. 222 și 252/2009 precum și Hotărârea Consiliului Local nr. 13/2010, emisă la data depunerii contestației. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 1339 din 25 noiembrie 2011, a admis contestația formulată de contestatoarea-expropriată P.A.; a anulat H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009 și H. C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009 date de Municipiul Râmnicu Vâlcea, în calitate de expropriator, prin organele sale de decizie și execuție; a obligat intimații să acorde contestatorului, alături de alte persoane ale căror proprietăți au suportat aceeași măsură, despăgubiri pentru terenurile expropriate conform centralizatorului la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic S.G.

și C.T., 7.480 euro, respectiv, 32.233 lei, pentru 68 mp, precum și suma de 962 lei valoarea a 25 butuci viță de vie, totalul fiind de 33.185 lei. În motivare, s-a reținut că, în vederea amenajării și modernizării străzilor A.S. și I.M. din Rm. Vâlcea, Consiliul Local a aprobat declanșarea procedurii de expropriere a terenurilor și construcțiilor, peste care ar urma ca investiția să fie realizată, propunând un preț de 50 euro/ mp în baza unei expertize efectuată la cererea expropriatorului prin H.C.L. nr. 222 din 31 iulie 2009. Ulterior, prin H.C.L. nr. 252 din 31 iulie 2009, în realitate, 26 august 2009, prima hotărâre a fost rectificată, prețul propus fiind de 27 euro/ mp. Împotriva sentinței, la data de 6 ianuarie 2012, a formulat apel contestatoarea, alături de alți proprietari, toți reprezentați prin avocat M.V.

Prin încheierea din 8 mai 2012, Curtea a constatat că se impune, în funcție de cererile și apărările formulate de către fiecare dintre titularii dreptului de proprietate, dar mai ales în funcție de starea de fapt distinctă a fiecărei proprietăți, disjungerea apelurilor privind fiecare dintre aceste proprietăți și formarea câte unui dosar distinct. În dosarul de față au fost păstrate apelurile formulate de către contestatoarea P.A. și intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea în ceea ce privește proprietatea contestatoarei.

Prin decizia civilă nr. 39 din 5 iunie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, admițând apelurile formulate de contestatoarea P.A., intimatul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin Primar și Consiliul Local, a constatat nulitatea sentinței, în limita apelurilor și a reținut cauza pentru judecata în fond, la același termen, încuviințând, pentru contestator proba cu înscrisuri pe teza categoriei de folosință actuale și a zonei de situare a terenului expropriat, precum și expertiză tehnică judiciară, spre a se lămuri situația terenului din litigiu la momentul exproprierii, suprafața întregii proprietăți a contestatorului din zona afectată de expropriere, categoria de folosință la momentul exproprierii, măsura care a fost afectată proprietatea prin suprafața preluată în domeniul public, respectiv dacă restul rămas în proprietatea contestatorului va suporta un spor de valoare prin lucrările de utilitate publică ce a generat exproprierea.

Pentru a lua această hotărâre, s-a reținut în fapt că, în minuta pronunțării, care se întocmește imediat cu prilejul deliberării, lipsește semnătura judecătorului. Această lipsă este sancționată de lege cu nulitatea, lipsa nemaiputând fi, ca în cazul exemplarelor originale ale hotărârii, acoperită prin semnarea ulterioară, față de dispozițiile art. 258 alin. (1) C. proc. civ. În condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, republicată, s-a pus în vedere comisiei formată din cei trei experți să stabilească despăgubirile cuvenite contestatoarei, reprezentând valoarea reală a terenului expropriat rezultând din prețul cu care se vând în mod obișnuit terenuri de același fel în Municipiul Râmnicu Vâlcea, la data întocmirii raportului de expertiză precum și daunele aduse proprietarului, în funcție de afectarea folosinței, pentru cazul în care nu se constată un spor de valoare, ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza.

Asupra contestației formulată de către proprietara expropriată P.A., cu prioritate, față de pronunțarea instanței a cărei hotărâre a fost constată nulă, Curtea a constatat că instituția beneficiară a exproprierii a întocmit și emis Hotărârea nr. 112 din 23 septembrie 2010, pe care contestatoarea, cu cererea de precizare a acțiunii inițial formulată în Dosarul nr. 200/90/2010, a înțeles să o atace, alăturat de toate celelalte decizii și hotărâri adoptate în procesul de expropriere, atât generic pentru întreaga stradă, cât și în mod direct pentru proprietatea sa. Prin această hotărâre, după negocierile purtate cu alți proprietari de pe aceeași stradă, Consiliul Local a stabilit un preț unitar de 50 de euro/ mp al fiecărei proprietăți, fără a distinge între acestea.

Experților numiți în cauză li s-a fixat sarcina de a stabili, în concret, valoarea proprietății contestatoarei P.A., ținându-se cont de caracteristicile individuale ale acesteia, avându-se, totodată, în vedere utilitățile care, eventual, ar fi provocat o scădere, prin lipsa lor și, respectiv, ar fi adăugat o asemenea valoare a investiției. Prin contestație, s-a învederat faptul că proprietatea ar fi fost în mod evident depreciată de lipsa drumului asfaltat, lipsa canalizării, a rețelelor electrice și altele asemenea, lipsuri ce urmează a fi remediate prin investiția în vederea căreia s-a luat măsura.

Întrucât inițial stabilirea valorii proprietății s-a făcut pornindu-se de la anunțuri de mică publicitate instanța a dispus refacerea expertizei și a pus în vedere întocmirea lucrării în funcție de acte de vânzare-cumpărare prezentate de părți în dosar, referitoare la proprietăți situate în aceeași zonă sau în zone apropiate, sau cu aceleași caracteristici, iar în măsura în care nu s-ar fi putut identifica asemenea contracte, în funcție de prețurile minimal acceptate, potrivit legii, de birourile notariale pentru zona în litigiu. Noua lucrare întocmită, având concluzii comune pentru toți cei trei experți, a găsit, în funcție de criteriile fixate, ținând cont de contracte autentificate, prezentate de către expropriator, câtă vreme, proprietarul nu a identificat altele asemenea, valori de 52,58; 64,84; 52,91 euro metrul pătrat, pentru proprietăți similare celei a contestatoarei, dar și un preț de 63,22 euro, metrul pătrat, pentru un teren de categorie superioară.

De la acestea, s-a făcut o estimare a valorii unității metrice de 65 euro metrul pătrat, fără, însă, a se indica motivația sau criteriul pentru care ea a fost stabilită mai mare chiar decât cea găsită pentru o proprietate de calitate superioară. În aceste condiții, Curtea a considerat că prețul acceptabil se poate stabili ca o medie aritmetică a celor 4 valori, ponderea având-o cele aferente unor proprietăți similare, medie care s-a calculat a fi cea de 58 euro pe unitate (suma între 52,58+ 64,84+ 52,91+63,22, împărțită la 4). Rezultanta este ușor diferită de cea propusă de către expropriator, fără a mai vorbi despre faptul ca acesta, la un moment dat, a și înjumătățit-o, ceea ce a atras, în mod justificat, nemulțumirea proprietarului care a fost, astfel, silit a apela la apărarea dreptului său, pe calea justiției.

Valoarea astfel stabilită este cu mult mai mare decât cea minim permisă de către birouri notariale pentru momentul de referință, care este de 20 euro/ mp, respectiv 90 lei/ mp. În lucrarea lor experții au preluat valoarea viței de vie indicată în fața primei instanțe de fond în expertiza întocmită cu acel prilej, aceștia neavând specializare în domeniu. Întrucât potrivit legii actele premergătoare celui constatat nul nu pot sluji soluționării pricinii, instanța a pus în discuție nevoia dispunerii unei expertize în aceleași condiții pentru stabilirea valorii plantației de viță de vie pretinsă. Expropriatorul și contestatorul au solicitat ca, mai întâi, să poarte negocieri în vederea stabilirii acestei valori.

La termenul din data de 11 decembrie 2012, expropriatorul a arătat că propune cu titlu de despăgubiri pentru cei 25 de butuci de viță de vie distruși a căror existență a fost constatată, valoarea de circulație de 962 lei, iar contestatoarea s-a arătat mulțumită. Cu prilejul depunerii primului raport întocmit de către experți, aceștia au solicitat instanței, prezentând diferite desfășurătoare de decont, majorarea sumelor aproximate în momentul prezentării, de către instanță, a cerințelor lucrării pe care au fost însărcinați să o realizeze. În cauza de față, lucrarea inițial întocmită nu a putut fi folosită, ea nerespectând obiectivele fixate de către instanță, astfel încât Curtea a respins cererea de suplimentare a onorariilor a dispus eliberarea către biroul local de expertiză numai a sumelor inițial încuviințate și înaintate de către părți.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatoarea P.A., care nu a indicat un motiv de casare/modificare, susținând nelegalitatea hotărârii din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Dezvoltând această critică, recurenta a arătat că instanța de apel, nu a ținut cont de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, care, în opinia sa, este data primului raport de expertiză întocmit la prima instanță. A susținut că nu îi poate fi imputat faptul că hotărârea tribunalului a fost constatată nulă și că la data soluționării cauzei la Curtea de Apel valoarea terenului scăzuse foarte mult ca o consecință a trendului descendent al pieții imobiliare în ansamblul său.

Totodată, a criticat faptul că altor proprietari de terenuri similare expropriate, vecini în aceeași zonă, li s-a oferit o despăgubire mult mai mare, situație nelegală și inechitabilă. A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate prin acordarea sumei de 120 euro/mp și cheltuieli de judecată în recurs. Intimatul municipiul Râmnicu Vâlcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În apărare, a argumentat că realizarea obiectivului exproprierii a adus proprietății contestatoarei un spor de valoare, iar la stabilirea cuantumului despăgubirii experții au respectat normele legale în vigoare.

Analiza instanței de recurs: Recursul reclamantei nu este fondat pentru următoarele considerente: Recurenta a susținut încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 deoarece expertiza pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția nu s-ar fi raportat la criteriul prevăzut de acest text de lege în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Într-adevăr, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (…).” În spiritul dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, p rețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză se poate dovedi, de regulă, cu înscrisuri reprezentând contracte autentice de vânzare-cumpărare, care exprimă cel mai convingător prețul rezultat în urma întâlnirii cererii și ofertei.

În primă instanță, experții au evaluat generic terenurile cu suprafețe cuprinse între 1-50 mp; 50-100 mp; 100-150 mp; peste 150 mp, folosind metoda comparației și consultând ofertele de vânzare apărute în publicații privitoare la piața imobiliară. Așa fiind, instanța de apel a apreciat că expertiza efectuată de către instanța de fond nu îndeplinește condițiile prevederilor art. 25-26 din Legea nr. 33/1994, a dispus completarea probatoriilor și refacerea expertizei pentru ca evaluarea imobilului supus exproprierii să se facă în raport de prețurile de tranzacționare ale unor imobile similare, de la data efectuării raportului de expertiză, adică de la o dată cât mai apropiată de momentul pronunțării hotărârii prin care se stabilește cuantumul despăgubirii.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că instanța de apel corect a reținut că în cauză se impunea întocmirea unei noi expertize motivat de faptul că la efectuarea primei expertize, în faza procesuală derulată în fața primei instanțe, au fost ignorate cerințele art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Aceasta deoarece pentru aplicarea corectă a normei anterior menționate n u pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, față de inevitabila negociere a prețului, știut fiind că, de regulă, prețul solicitat este mai mare decât cel tranzacționat. Sub aspectul momentului la care se raportează stabilirea cuantumului despăgubirii, acesta este reprezentat de „data întocmirii raportului de expertiză” care presupune raportarea la data efectuării expertizei în cursul judecății, respectiv expertiza întocmită în etapa procesuală a apelului și care respectă criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

De altfel, chiar recurenta a criticat în apel expertiza efectuată în fața primei instanțe. La data de 5 iunie 2012 când Curtea de Apel Pitești, a pus în discuție nulitatea sentinței tribunalului, apărătorul recurentei-contestatoare a solicitat admiterea excepției nulității, aplicarea dispozițiilor art. 297 C. proc. civ., respectiv reținerea cauzei spre rejudecare în fond de către Curte, așa cum rezultă din practicaua deciziei intermediare nr. 38 din 5 iunie 2012. La același termen de judecată, a solicitat proba cu înscrisuri pe teza categoriei actuale de folosință a terenului în litigiu și expertiză tehnică.

În acest context al analizei, cum însăși recurenta a solicitat o nouă expertiză și cum decizia nr. 38 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă (prin care s-au admis apelurile contestatoarei și intimatului, s-a anulat sentința primei instanței, s-a reținut cauza spre soluționare și s-a încuviințat o nouă expertiză tehnică pentru stabilirea valorii reale a terenului expropriat), nu a fost atacată de recurentă, având în vedere considerentele anterioare, critica acesteia nu poate fi primită. Cât privește critica referitoare la valoarea diferită a despăgubirilor primite de alți proprietari de terenuri similare expropriate, vecini în aceeași zonă, nici aceasta nu poate fi primită.

Aspectele invocate îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de practică neunitară și nu de nelegalitate, iar o astfel de susținere nu poate fi încadrată în motivele de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Pe de altă parte, acest argument nu se poate constitui într-o critică de nelegalitate, întrucât proprietățile expropriate pentru același obiectiv de utilitate publică sunt diferite din punct de vedere al amplasamentului, întinderii, categoriei de folosință, utilităților existente pe aceste terenuri, eventualele daune aduse proprietarului, inconvenientele rezultate din fragmentarea proprietății, și, prin urmare, evaluarea lor trebuie să fie diferită în funcție de toți parametrii ce constituie caracteristicele individuale ale fiecărei suprafețe de teren expropriate.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul contestatoarei P.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta P.A. împotriva deciziei nr. 110 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 septembrie 2013.