ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2957/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin sentința civilă nr. 4246 din 19 martie 2013 Judecătoria Râmnicu-Vâlcea a anulat cererea formulată de reclamanta P.I.E. în contradictoriu cu pârâta Comisia locală de aplicare a Legii Fondului Funciar a comunei G., în baza art. 133 alin. (1) C. proc. civ., reținând că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a preciza cererea introductivă în ceea ce privește obiectul acesteia. Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 719/R din 6 iunie 2013 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație în anulare înregistrată la 20 iunie 2013 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, și precizată la data de 21 octombrie 2013, prin care a arătat că i-a fost respinsă plângerea, că Primăria comunei G. nu a respectat dreptul său de proprietate și i-a înstrăinat suprafața de 7032 m.p. lui N.D. Prin decizia nr. 1062/R din 21 octombrie 2013 Tribunalul Vâlcea a respins contestația în anulare, reținând că, în înțelesul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. acesta vizează erorile de fapt, involuntare, comise de instanța de recurs în legătură cu aspectele formale (de ordin procedural) ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite, și nu greșelile de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

De asemenea, a reținut că al doilea motiv al contestației în anulare vizează necercetarea motivelor de recurs invocate. Pentru a fi în prezența acestui caz de contestație în anulare specială, este necesar ca instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare invocate prin cererea de recurs, sau ulterior dintre cele de ordine publică. Nu suntem în ipoteza prevăzută de lege în situația în care motivelor de recurs invocate de contestatoare li s-a răspuns altfel decât a dorit aceasta, iar recurenta este nemulțumită de răspunsul dat. Împotriva deciziei pronunțată de tribunal, a declarat apel reclamanta P.I.E., susținând, în esență, că nelegal s-a pronunțat instanța prin aceea că nu a ținut cont de actele de proprietate emise în favoarea sa, iar Comisia Locală de aplicarea Legii fondului funciar G. a atribuit în mod abuziv în favoarea lui N.D.

și N.E. o suprafață de 7.532 m.p., care în realitate aparțineau apelantei, așa după cum rezultă din mențiunile existente în registrul agricol. Prin decizia civilă nr. 636 din 26 iunie 2014 Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins ca inadmisibil apelul, reținând că, întrucât decizia prin care a fost respinsă contestația în anulare este irevocabilă, apelul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii este inadmisibil. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta P.I.E., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 30 iunie 2014. Prin recursul declarat reclamanta a reiterat criticile formulate în fața instanței de apel și a arătat că în mod nelegal i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 7032 m.p., care este în familia sa de peste 150 ani.

Analizând recursul declarat de reclamanta P.I.E. sub aspectul admisibilității acestuia, în raport cu dispozițiile art. 299 și 320 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor invocate, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Decizia atacată cu recurs a constatat inadmisibilitatea apelului declarat împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunțată în condițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., text care prevede că hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Cum hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac extraordinară a contestației în anulare era o decizie irevocabilă pronunțată în materia fondului funciar, pe cale de consecință, împotriva hotărârii pronunțate de tribunal în contestație în anulare nu se mai putea exercita nici apel, nici recurs. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Modul de reglementare a căilor de atac nu constituie o îngrădire a drepturilor consacrate constituțional și nici o încălcare a legislației europene, atâta vreme cât Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în repetate rânduri că dreptul la un tribunal, consacrat de art. 6 din Convenție, nu impune accesul la toate gradele de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislația națională, dacă posibilitatea de a accede la un tribunal este efectivă. Pentru aceste considerente recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea P.I.E. împotriva deciziei civile nr. 636 din 26 iunie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2014.