ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2957/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 4246 din 19 martie

2013 Judecătoria Râmnicu-Vâlcea a anulat cererea formulată de reclamanta P.I.E.

în contradictoriu cu pârâta Comisia locală de aplicare a Legii Fondului Funciar

a comunei G., în baza art. 133 alin. (1) C. proc. civ., reținând că reclamanta

nu și-a îndeplinit obligația de a preciza cererea introductivă în ceea ce

privește obiectul acesteia.

Recursul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia

civilă nr. 719/R din 6 iunie 2013 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

Împotriva acestei

decizii reclamanta a formulat contestație în anulare înregistrată la 20 iunie

2013 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, și precizată la data de 21

octombrie 2013, prin care a arătat că i-a fost respinsă plângerea, că Primăria comunei

G. nu a respectat dreptul său de proprietate și i-a înstrăinat suprafața de 7032

m.p. lui N.D.

Prin decizia nr. 1062/R

din 21 octombrie 2013 Tribunalul Vâlcea a respins contestația în anulare, reținând

că, în înțelesul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. acesta vizează erorile

de fapt, involuntare, comise de instanța de recurs în legătură cu aspectele formale

(de ordin procedural) ale judecării recursului și care au avut drept consecință

darea unor soluții greșite, și nu greșelile de judecată, de apreciere a probelor

ori de interpretare a dispozițiilor legale.

De asemenea, a reținut

că al doilea motiv al contestației în anulare vizează necercetarea motivelor de

recurs invocate. Pentru a fi în prezența acestui caz de contestație în anulare specială,

este necesar ca instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele

de modificare sau de casare invocate prin cererea de recurs, sau ulterior dintre

cele de ordine publică. Nu suntem în ipoteza prevăzută de lege în situația în care

motivelor de recurs invocate de contestatoare li s-a răspuns altfel decât a dorit

aceasta, iar recurenta este nemulțumită de răspunsul dat.

Împotriva deciziei pronunțată

de tribunal, a declarat apel reclamanta P.I.E., susținând, în esență, că nelegal

s-a pronunțat instanța prin aceea că nu a ținut cont de actele de proprietate emise

în favoarea sa, iar Comisia Locală de aplicarea Legii fondului funciar G. a atribuit

în mod abuziv în favoarea lui N.D. și N.E. o suprafață de 7.532 m.p., care în realitate

aparțineau apelantei, așa după cum rezultă din mențiunile existente în registrul

agricol.

Prin

decizia civilă nr. 636

din 26 iunie 2014 Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins ca inadmisibil

apelul, reținând că, întrucât

decizia prin care a fost respinsă contestația în anulare

este irevocabilă, apelul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii este inadmisibil.

Împotriva acestei din

urmă decizii a declarat recurs reclamanta P.I.E., înregistrat pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția I civilă, la 30 iunie 2014.

Prin recursul declarat

reclamanta a reiterat criticile formulate în fața instanței de apel și a arătat

că în mod nelegal i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață

de 7032 m.p., care este în familia sa de peste 150 ani.

Analizând recursul declarat

de reclamanta P.I.E. sub aspectul admisibilității acestuia, în raport cu dispozițiile

art. 299 și 320 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil,

urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor

invocate, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în

apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională.

Decizia atacată cu recurs

a constatat inadmisibilitatea apelului declarat împotriva unei hotărâri irevocabile,

pronunțată în condițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., text care prevede că

hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și

hotărârea atacată. Cum hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac extraordinară

a contestației în anulare era o decizie irevocabilă pronunțată în materia fondului

funciar, pe cale de consecință, împotriva hotărârii pronunțate de tribunal în contestație

în anulare nu se mai putea exercita nici apel, nici recurs.

Recunoașterea unei căi

de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare

a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității

în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de

drept.

Or, normele procesuale

privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele

competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului

stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora

fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea

lor.

Modul de reglementare

a căilor de atac nu constituie o îngrădire a drepturilor consacrate constituțional

și nici o încălcare a legislației europene, atâta vreme cât Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a decis în repetate rânduri că dreptul la un tribunal, consacrat de art.

6 din Convenție, nu impune accesul la toate gradele de jurisdicție sau la toate

căile de atac prevăzute de legislația națională, dacă posibilitatea de a accede

la un tribunal este efectivă.

Pentru aceste considerente

recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea

P.I.E. împotriva deciziei civile nr. 636 din 26 iunie 2014 a Curții de Apel Pitești,

secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie

2014.