ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 959/2015

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin Decizia nr. 80 din 16

octombrie 2012, Curtea de Apei Pitești, secția I civilă, a respins, ca

nefondată, contestația formulată de contestatorii C.F. și C.M., în

contradictoriu cu intimații municipiul Râmnicu Vâlcea, prin primar și Consiliul

local al mumcipmiui Râmnicu Vâlcea.

A respins cererea

experților K.S., H.D. și M.M. de eliberare a onorariilor provizorii și a dispus

restituirea lor, așa cum au fost plătite, respectiv: suma de 500 lei plătită cu

O.P. din 13 iulie 2012, către municipiul RâmnicuVâicea; sumele de 500 lei,

plătită cu chitanța din 22 iunie 2012 și 500 lei cu chitanța din 22 iunie 2012,

către contestatorul C.F.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs contestatorii C.F. și C.M., solicitând

casarea hotărârii atacate, deoarece curtea de apel nu a ținut cont de

expertizele efectuate în dosar și și-a depășit atribuțiile, fixând un preț

minimal pentru experți.

La termenul din

data de 18 iunie 2013, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform

prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au

prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

Măsura

suspendării a fost menținută prin încheierea de ședință din data de 4 februarie

2014, față de împrejurarea că părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și

nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

La termenul din

data de 31 martie 2015, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea

discutării perimării cererii de recurs, având în vedere că termenul de perimare

s-a împlinit la data de 18 iunie 2014.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice alta cerere de reformare sau

revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru

a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie sa fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Ca urmare,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act

de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

În speță,

părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data

de 18 iunie 2013, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul

dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea

pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă.

În raport de

aceste considerente, având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de

ia data suspendării judecății pricinii și că în această perioadă nu a intervenit

nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta

Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va

constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de contestatorii C.F. și C.M. împotriva Deciziei nr. 80 din

data de 16 octombrie 2012 a Curții de Apei Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 31 martie 2015.