ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 959/2015

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 80 din 16 octombrie 2012, Curtea de Apei Pitești, secția I civilă, a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorii C.F. și C.M., în contradictoriu cu intimații municipiul Râmnicu Vâlcea, prin primar și Consiliul local al mumcipmiui Râmnicu Vâlcea. A respins cererea experților K.S., H.D. și M.M. de eliberare a onorariilor provizorii și a dispus restituirea lor, așa cum au fost plătite, respectiv: suma de 500 lei plătită cu O.P. din 13 iulie 2012, către municipiul RâmnicuVâicea; sumele de 500 lei, plătită cu chitanța din 22 iunie 2012 și 500 lei cu chitanța din 22 iunie 2012, către contestatorul C.F.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatorii C.F. și C.M., solicitând casarea hotărârii atacate, deoarece curtea de apel nu a ținut cont de expertizele efectuate în dosar și și-a depășit atribuțiile, fixând un preț minimal pentru experți. La termenul din data de 18 iunie 2013, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă. Măsura suspendării a fost menținută prin încheierea de ședință din data de 4 februarie 2014, față de împrejurarea că părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

La termenul din data de 31 martie 2015, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării cererii de recurs, având în vedere că termenul de perimare s-a împlinit la data de 18 iunie 2014. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice alta cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie sa fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Ca urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 18 iunie 2013, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă. În raport de aceste considerente, având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de ia data suspendării judecății pricinii și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de contestatorii C.F. și C.M. împotriva Deciziei nr. 80 din data de 16 octombrie 2012 a Curții de Apei Pitești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 31 martie 2015.