ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 44/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul M.G.D. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securității. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pârâtul a fost verificat la cererea numitului C.V. în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

Așa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatate nr. S/DI/I/1318 din 29 aprilie 2009 și al înscrisurilor atașate, pârâtul a avut gradul de locotenent (1982) și respectiv căpitan (1988) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate D, Serviciul 1, calitate în care a dispus, urmărirea informativă a unei persoane semnalată cu atitudine necorespunzătoare la adresa politicii partidului, determinarea soției persoanei urmărite să renunțe la „intenția de emigrare”, introducerea mijloacelor speciale de ascultare a convorbirilor „pentru controlul discuțiilor dintre „C.” și soția lui C.; dirijarea rețelei informative prin sursele „N.” și „C.M.” Prin sentința civilă nr. 467 din 26 ianuarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, constatând existența calității de lucrător al Securității cu privire la pârâtul M.G.D.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că pârâtul M.G.D. în calitate de locotenent, respectiv căpitan în cadrul IJS Dolj a dispus în cadrul Planului pentru aplicarea unor măsuri combinative sub controlul mijloacelor de tehnică operativă (în cadrul dosarului de urmărire informativă „C.” – C.V.), introducerea mijloacelor speciale de ascultare a convorbirilor pentru controlul discuțiilor dintre „C.S.” și soția lui „C.”. Măsurile propuse de pârât în cuprinsul „planului pentru aplicarea de măsuri combinative sub controlul mijloacelor T.O” au fost puse în aplicare așa cum rezultă din notele informative date de Cpt. C.C., fratele obiectivului, ca urmare a sarcinilor primite de acesta și care se regăsesc în dosarul R 2522 – titular C.C.

și rapoartele date de acesta din care rezultă că a respectat instructajul făcut. Instanța de fond a mai apreciat că prin măsurile întreprinse este evidentă încălcarea flagrantă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, astfel că nu se poate reține susținerea pârâtului în sensul că activitățile desfășurate s-au încadrat în atribuțiile de serviciu reglementate de legile și regulamentele în vigoare pentru acea perioadă. Împotriva hotărârii, instanța de fond, în termen legal, pârâtul M.G.D. a formulat declarație de recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază. Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul este nul. Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că prezenta cerere de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. Potrivit acestor dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”. Este adevărat că recurentul, prin cererea formulată, a precizat că va depune motivele de recurs, însă până la primul termen de judecată, respectiv 7 ianuarie 2011 nu și-a îndeplinit această obligație legală. De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică”. Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de M.G.D. împotriva sentinței civile nr. 467 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 ianuarie 2011.