ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 44/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a chemat în judecată pe pârâtul M.G.D. pentru ca prin sentința ce

se va pronunța să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securității.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că pârâtul a fost verificat la cererea numitului C.V. în

temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

Așa cum rezultă din

cuprinsul Notei de constatate nr. S/DI/I/1318 din 29 aprilie 2009 și al

înscrisurilor atașate, pârâtul a avut gradul de locotenent (1982) și respectiv

căpitan (1988) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate D, Serviciul 1,

calitate în care a dispus, urmărirea informativă a unei persoane semnalată cu

atitudine necorespunzătoare la adresa politicii partidului, determinarea soției

persoanei urmărite să renunțe la „intenția de emigrare”, introducerea

mijloacelor speciale de ascultare a convorbirilor „pentru controlul discuțiilor

dintre „C.” și soția lui C.; dirijarea rețelei informative prin sursele „N.” și

„C.M.”

Prin sentința civilă

nr. 467 din 26 ianuarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, constatând existența calității

de lucrător al Securității cu privire la pârâtul M.G.D.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că pârâtul M.G.D. în calitate de

locotenent, respectiv căpitan în cadrul IJS Dolj a dispus în cadrul Planului

pentru aplicarea unor măsuri combinative sub controlul mijloacelor de tehnică

operativă (în cadrul dosarului de urmărire informativă „C.” – C.V.),

introducerea mijloacelor speciale de ascultare a convorbirilor pentru controlul

discuțiilor dintre „C.S.” și soția lui „C.”.

Măsurile propuse de

pârât în cuprinsul „planului pentru aplicarea de măsuri combinative sub

controlul mijloacelor T.O” au fost puse în aplicare așa cum rezultă din notele

informative date de Cpt. C.C., fratele obiectivului, ca urmare a sarcinilor primite

de acesta și care se regăsesc în dosarul R 2522 – titular C.C. și rapoartele

date de acesta din care rezultă că a respectat instructajul făcut.

Instanța de fond a

mai apreciat că prin măsurile întreprinse este evidentă încălcarea flagrantă a

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, astfel că nu se poate

reține susținerea pârâtului în sensul că activitățile desfășurate s-au încadrat

în atribuțiile de serviciu reglementate de legile și regulamentele în vigoare

pentru acea perioadă.

Împotriva hotărârii,

instanța de fond, în termen legal, pârâtul M.G.D. a formulat declarație de

recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a constatat că prezenta cerere de recurs nu cuprinde

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor

dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după

caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.

Este adevărat că

recurentul, prin cererea formulată, a precizat că va depune motivele de recurs,

însă până la primul termen de judecată, respectiv 7 ianuarie 2011 nu și-a îndeplinit

această obligație legală.

De asemenea, conform

dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a

fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de

recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică”.

Or, în cauză nu

există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de

către instanță.

Astfel fiind, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că

cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

M.G.D. împotriva sentinței civile nr. 467 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 ianuarie 2011.