ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6970/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6970/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 10 octombrie 2011, reclamanta Primăria

Comunei Gheorghe Doja, județul Ialomița, a formulat contestație împotriva

Încheierii din 23 septembrie 2011 emise de pârâta Curtea de Conturi a României

prin care s-a respins contestația împotriva măsurilor dispuse prin Decizia nr. 44

din 10 august 2011 emise de Camera de Conturi Ialomița, solicitând anularea

Deciziei nr. 44/2011 referitor la pct. 5 și 6, prin care a fost obligată la

acoperirea pretinsului prejudiciu legat de „plata nelegală a unor sporuri

salariale acordate personalului didactic auxiliar și nedidactic de la Școala cu

clasele I-VIII Gheorghe Doja în baza Hotărârii din 07 decembrie 2007 a Comisiei

Paritare constituite la nivelul Inspectoratului Școlar Ialomița”, precum și

„acordarea sporului constând în suplimentul postului și suplimentul

corespunzător treptei de salarizare a funcționarilor publici” acordat prin

Dispoziția Primarului din 25 noiembrie 2008 în sumă de 88.552 lei.

Pârâta

Curtea de Conturi a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea

acțiunii, ca neîntemeiată, și menținerea Deciziei nr. 44/2011 în ce privește

anularea pct. 5 și 6.

Prin

sentința nr. 279 din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată

de reclamanta Primăria Comunei Gheorghe Doja, în contradictoriu cu pârâta

Curtea de Conturi a României.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut situația de fapt potrivit căreia, prin

Decizia nr. 44/2011, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Ialomița

- a decis la pct. 1 aplicarea următoarelor măsuri, cu termen de realizare 31

decembrie 2011: a) stabilirea întinderii prejudiciului rezultat din plata

nelegală a sporului de izolare personalului didactic auxiliar și nedidactic, a

sporului pentru condiții deosebite de muncă personalului nedidactic și a

sporului pentru condiții vătămătoare personalului didactic auxiliar de la

Școala cu clasele I-VIII Gheorghe Doja, în baza Hotărârii Comisiei Paritare din

07 decembrie 2007, prin care s-au stabilit drepturi suplimentare de natură

salarială față de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de

serviciu; b) dispunerea măsurilor pentru recuperarea prejudiciului stabilit în

condițiile de la lit. a); c) regularizarea cu bugetele publice a contribuțiilor

sociale achitate de angajator, respectiv angajați, ca urmare a plății

drepturilor bănești necuvenite stabilite în condițiile de la lit. a).

La

pct. 2, Curtea de Conturi a decis, cu același termen de realizare, obligația de

stabilire a întinderii prejudiciului rezultat din acordarea nelegală a

suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare

pentru toți funcționarii publici din cadrul primăriei și dispunerea măsurilor

pentru recuperarea acestuia; b) regularizarea cu bugetele publice a

contribuțiilor sociale achitate de angajator, respectiv angajați, ca urmare a

plății drepturilor bănești necuvenite stabilite în condițiile de la lit. a).

Primarul

Comunei Gheorghe Doja a formulat contestație împotriva măsurilor sus

menționate, aceasta fiind respinsă prin Încheierea nr. 5 din 23 septembrie 2011

a Curții de Conturi a României.

Prima instanță a

constatat că reclamantul nu a făcut dovada faptului că prin regulament a fost

reglementat în favoarea personalului

didactic auxiliar sporul pentru condiții

periculoase sau vătămătoare într-un anumit procent pentru desfășurarea muncii

în condițiile avute în vedere de reclamant (pentru utilizarea calculatorului

mai mult de 50% din timpul de lucru), și nici în favoarea personalului

nedidactic un spor în cuantum de 10% pentru condiții deosebite de muncă.

Pe de altă parte,

începând cu data de 1 ianuarie 2008 este aplicabilă OG. nr. 10/2008

„privind nivelul

salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat

potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază

pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat

potrivit anexelor II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire

a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane

care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare

a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual

salarizat prin legi speciale”, potrivit căreia „Salariile de bază ale

personalului contractual pentru perioada 1 ianuarie - 31 martie 2008 sunt

prevăzute în anexele - Via” (art. 3 lit. a).

Cu privire la buletinul de determinare prin

expertizare a locurilor de muncă din 13 mai 2008 emis de A.S.P. Brăila, Curtea

constată că în mod corect pârâta a reținut că nu se indică valori obținute prin

măsurători specifice privind expunerea lucrătorilor la riscurile generate de

câmpuri electromagnetice. De asemenea, s-a constatat că emitentul buletinului

de determinare nu este o autoritate abilitată de lege în determinarea nivelului

de radiații electromagnetice sau de noxe profesionale și nu este o entitate

publică competentă să acționeze pe teritoriul județului Ialomița, raza sa de

acțiune limitându-se doar la teritoriul județului Brăila, potrivit Regulamentului

de organizare și funcționare a autorităților de sănătate publică județene,

respectiv a Municipiului București, aprobat prin Ordinul M.S.P. nr. 880/2006 și

Ordinul M.S. nr. 127/2009.

În

baza Dispoziția primarului din 25 noiembrie 2008, au fost plătite funcționarilor

publici suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare

pentru perioada 01 ianuarie 2008-30 noiembrie 2009 (în procent de 25 la

salariul de bază pentru fiecare din cele două sporuri, excepție făcând

secretarul comunei care a primit numai suplimentul postului, dar în procent de

50).

Aceste

sporuri au fost acordate deși dispozițiile legale invocate de primar - art. 31 alin.

(1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 rep. nu reglementau criterii pentru

cuantificarea lor.

Curtea reține că drepturile salariale ale

personalului bugetar se stabilesc exclusiv prin Lege, iar faptul că actul

administrativ a primit avizul de legalitate al prefectului nu poate sta la baza

înlăturării considerentelor de nelegalitate reținute de Curtea de Conturi.

Împotriva hotărârii instanței de fond a

declarat recurs reclamanta Primăria Comunei Gheorghe Doja, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă a

arătat că

sporul

de izolare a fost acordat în baza H.G. nr. 167/2002 și, luând în considerare

prevederile art. 35 alin. (1) lit. j) din C.C.M. unic la nivel de ramură

învățământ pe anii 2007-2010, potrivit cu care se acordă un spor de 20% din

salariul de bază pentru personalul

auxiliar

și nedidactic care lucrează în mediul rural,

numai în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate,

școala din Gheorghe Doja se regăsește în lista jud. Ialomița cu spor de 8%.

Comisia Paritară a constatat că este absolut legal

dreptul prevăzut în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură pentru

personalul auxiliar și nedidactic.

Cu privire la acordarea sporului pentru condi

ții vătămătoare de

muncă sau condiții deosebite de muncă, a susținut că plata acestora este

justificată ținând seama de H.G. nr. 281/1993, cu modificările ulterioare, și

în baza Buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă din 13

mai 2008 emis de A.S.P. Brăila, la nivelul județului Ialomița nefuncționând un

asemenea laborator, precum și a Hotărârii Comisiei Paritare din 07 decembrie 2007.

Școala de Gheorghe Doja figurează în Anexa la Buletinul de determinare invocat.

Cu privire la faptul c

ă s-ar fi acordat în mod nelegal

funcționarilor publici din cadrul Primăriei Gheorghe Doja Ialomiței pe perioada

01 ianuarie 2008-30 noiembrie 2009, drepturi bănești privind suplimentul

postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, recurenta a

invocat următoarele argumente:

drepturile privind suplimentul postului

și suplimentul

treptei de salarizare, erau prevăzute în dispozițiile art. 31 alin.

(1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, existând și disponibilitate

financiară în bugetul local;

dispozi

ția primarului din

25 noiembrie 2008 privind acordarea drepturilor

menționate în procent de 25% din salariul de bază pentru fiecare funcționar

public, nu a fost declarată ca ilegală de către Prefectul de Ialomița; l

a data acord

ării drepturilor

menționate, nu exista sistem unitar de salarizare a funcționarilor publici;

prin O.G. nr. 6/2007

privind unele m

ăsuri

de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor

publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de

salarizare., conform art. 3 se recunoaște dreptul ordonatorului de credite (în

speță primarul), de a dispune măsurile necesare în vederea salarizării

angajaților proprii;

drepturi/e

acordate func

ționari/or

publici au fost recunoscute și prin Legea nr. 330/2009.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în

conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței

materiale a instanței de fond, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată

de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.

304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Ialomița.

În raport de actele depuse la dosarul cauzei,

se reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea

Încheierii din 23 septembrie 2011 emise de pârâta Curtea de Conturi a României pronunțată

în soluționarea contestației formulată de Primăria Comunei Gheorghe Doja împotriva

Deciziei nr. 44 din 10 august 2011 emise de Camera de Conturi Ialomița.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.

554/2004 cu modificările și completările ulterioare, noțiunea de act

administrativ este definită ca fiind „actul unilateral cu caracter individual

sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în

vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care

dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

În raport de obiectul cererii de chemare în

judecată și de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) menționate, se impune a

stabili care este actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge

raporturi juridice, care este actul supus executării și care poate constitui

obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 204 și 210 din

Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activității specifice Curții

de Conturi, precum și valorificarea actelor de control rezultate din aceste

activități, aprobat prin Hotărârea Plenului nr. 130/2010 publicată în M. Of. al

României nr. 832 din 13 decembrie 2010, Partea I, împotriva măsurilor dispuse

prin decizia camerei de conturi județene se poate formula contestație în termen

de 15 zile, care „suspendă obligația executării deciziei până la soluționarea

ei de către C.S.C. Executarea măsurilor devine obligatorie de la data

comunicării încheierii formulate de C.S.C., prin care se respinge integral sau

parțial contestația”.

În raport de dispozițiile legale menționate,

se reține că actul administrativ care produce efecte juridice, fiind supus

obligației executării este decizia structurii Curții de Conturi, acesta fiind

actul care îndeplinește cerințele de a fi apreciat ca având natura juridică a

unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Este adevărat că regulamentul menționat

cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor județene ale Curții

de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că împotriva încheierii emise de comisia

de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate poate sesiza

instanța de contencios administrativ competentă în condițiile Legii

contenciosului administrativ.

Potrivit art. 228 din același regulament,

„competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității

verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a

contestațiilor, aparține Secției de contencios administrativ și fiscal din

cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității

verificate în condițiile Legii contenciosului administrativ”.

Referindu-se la competența instanțelor de

contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

prevăd că: „Litigiile privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care

privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale

acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

Dat fiind faptul că dispozițiile din

regulament menționate fac trimitere la Legea contenciosului administrativ, se

pune problema stabilirii competenței materiale de soluționare a cauzei,

referitoare la actul administrativ care constituie obiectul cererii deduse

judecății, acesta fiind emis de o structură județeană a Curții de Conturi,

respectiv de o autoritate publică județeană.

Dispozițiile art. 228 din Regulamentul

aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, sunt contrare

prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul

comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce privește

competența instanțelor de contencios administrativ.

De la dreptul comun prevăzut de art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, se poate deroga doar prin dispoziții speciale

cuprinse într-o lege organică specială.

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului

Curții de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria legilor organice speciale,

astfel că se va stabili competența materială în raport de dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În concluzie, față de toate argumentele

expuse, Înalta Curte, ținând seama de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 și art. 2 C. proc. civ., stabilește că în cazul în care se respinge

total sau parțial contestația împotriva deciziei structurii Curții de Conturi,

revine competența materială de soluționare a cauzei Tribunalului, secția contencios

administrativ și fiscal, întrucât obiectul litigiului este un act administrativ

emis de o structură județeană a Curții de Conturi, ca autoritate publică

județeană.

În cazul în care, în procedura instituită de

Regulament pentru soluționarea contestației la decizie intervine

desființarea/anularea deciziei emise de structura Curții de Conturi, printr-o

încheiere emisă de comisia de soluționare a contestației, care se substituie

astfel deciziei structurii județene, competența materială de soluționare a

cauzei revine Curții de Apel, secția contencios administrativ și fiscal,

întrucât, în această situație, actul administrativ care produce efecte juridice

și „dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”, fiind supus executării

este această încheiere emisă de o comisie care funcționează în cadrul Curții de

Conturi a României, autoritate publică centrală.

În altă ordine, chiar dacă soluțiile în ceea

ce privește excepțiile de nelegalitate produc efecte juridice doar între

părțile din litigiu, faptul că prin Decizia nr. 4522 din 4 octombrie 2011

pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 259/32/2011, a fost respins recursul

împotriva sentinței civile nr. 112/2011 a Curții de Apel Bacău prin care s-a

admis excepția de nelegalitate și s-a constatat nelegalitatea dispozițiilor pct.

228 și 229 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr.

130/2010, întărește argumentele expuse anterior cu privire la competența

materială de soluționare a unor astfel cauze.

Cum în cauză, contestația împotriva Deciziei nr.

44 emisă de Camera de Conturi Ialomița a fost respinsă integral prin Încheierea

din 23 septembrie 2011 emisă de Curtea de Conturi, Înalta Curte, ținând seama

de considerentele expuse, reține că revenea competența de soluționare a cauzei

Tribunalului Ialomița,

secția

de contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a

reținut că îi revine competența materială de soluționare a cauzei.

În consecință, fiind incident motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de

dispozițiile art. 312 alin. (1) teza I și alin. (6) C. proc. civ., coroborate

cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și va trimite

cauza spre competentă soluționare Tribunalului Ialomița, secția de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Primăria Comunei

Gheorghe Doja împotriva Sentinței nr. 279 din 17 ianuarie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza

spre competentă soluționare la Tribunalul Ialomița, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29

octombrie 2013.