ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3506/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Ialomița, reclamantul Grup Școlar "M.E." Slobozia a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de

Conturi Ialomița, anularea Deciziei nr. 16 din 14 martie 2011 emise de Camera

de Conturi Ialomița și a Încheierii nr. VI.198 din 10 mai 2011 emise de Curtea

de Conturi a României, precum și suspendarea executării Deciziei Camerei de

Conturi Ialomița.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că împotriva deciziei atacate a formulat contestație care

a fost respinsă prin Încheierea nr. VI.198 din 10 mai 2011 pronunțată de Curtea

de Conturi a României, arătând, în esență, că organele de control au stabilit

în mod eronat că unele sporuri plătite personalului din învățământ în perioada

2008 - 2010 în baza hotărârilor Comisiei paritare au fost acordate în mod

nelegal.

Tribunalul Ialomița,

prin Sentința civilă nr. 1618 din 23 iunie 2011, a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel București, având în vedere dispozițiile Regulamentului privind

organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, aprobat

prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130 din 4 noiembrie 2010.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal la data de 4 iulie 2011.

de apel

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

nr. 7775 din 20 decembrie 2011, a respins acțiunea formulată de reclamant,

precum și cererea de suspendare a executării Deciziei Camerei de Conturi

Ialomița nr. 16/2011, ca neîntemeiate, reținând, în esență, că actele

contestate sunt emise în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în

materie.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul Grup Școlar "M.E." Slobozia,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

din C. proc. civ.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu

prioritate motivul de ordine publică invocat din oficiu potrivit art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., Înalta Curte reține că sentința atacată a fost pronunțată cu

încălcarea competenței materiale a primei instanțe.

corespunzătoare motivului de ordine publică

Obiectul acțiunii

deduse judecății îl constituie anularea Deciziei nr. 16 din 14 martie 2011

emise de Camera de Conturi Ialomița și a Încheierii nr. VI.198 din 10 mai 2011

emise de Curtea de Conturi a României, precum și suspendarea executării

Deciziei Camerei de Conturi Ialomița.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare,

noțiunea de act administrativ este definită ca fiind "actul unilateral cu

caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de

putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în

concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

În raport cu obiectul

cererii de chemare în judecată și dispozițiile menționate, se impune a se

stabili care este actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge

raporturi juridice, actul supus executării și care poate constitui obiectul

unei cereri adresate instanței de contencios administrativ.

Potrivit

dispozițiilor art. 204 și 210 din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea activității specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea

actelor de control rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea

Plenului nr. 130/2010 publicată în M.O. nr. 832/13.12.2010, împotriva măsurilor

dispuse prin decizia camerei de conturi județene se poate formula contestație în

termen de 15 zile, care "suspendă obligația executării deciziei până la

soluționarea ei de către Comisia de Soluționare a Contestațiilor. Executarea

măsurilor devine obligatorie de la data comunicării încheierii formulate de

Comisia de Soluționare a Contestațiilor, prin care se respinge integral sau

parțial contestația".

Din aceste

dispozițiile legale, rezultă că actul administrativ care produce efecte

juridice, ce este supus obligației executării, este decizia structurii Curții

de Conturi, prin care se respinge integral sau parțial contestația, acesta

fiind actul care îndeplinește cerințele de a fi apreciat ca având natura

juridică a unui act administrativ, astfel cum acesta este definit în art. 2

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare.

Într-adevăr,

regulamentul menționat cuprinde procedura de contestare a deciziilor

structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că

împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul

entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ

competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ.

Potrivit art. 228 din

același regulament, "competența de soluționare a sesizării formulate de

conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de comisia de

soluționare a contestațiilor, aparține secției de contencios administrativ și

fiscal, din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul

entității verificate în condițiile Legii contenciosului administrativ".

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și

județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează

în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și

cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și

accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel".

Dispozițiile art. 228

din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr.

130/2010, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv

în ceea ce privește competența instanțelor de contencios administrativ.

De la dreptul comun

prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004, se poate deroga doar

prin dispoziții speciale cuprinse într-o lege organică specială.

Regulamentul aprobat

prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria

legilor organice speciale, astfel că se impune a se stabili competența

materială în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare.

Cum obiectul

litigiului îl constituie un act administrativ emis de o structură județeană a

Curții de Conturi, deci de o autoritate publică de nivel local, competența de

soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a

tribunalului.

În ședința Plenului

Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție din data de 20 februarie 2012 s-a hotărât că aparține tribunalului

competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acțiuni prin care se

solicită: (1) anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în

soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor

prevăzute prin decizia emisă de Camera de Conturi Județeană; (2) anularea

deciziei emisă de Camera de Conturi Județeană; (3) anularea procesului-verbal

de constatare încheiat de Camera de Conturi Județeană.

Soluțiile de

principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit să

preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei

Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu

pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice.

De altfel, Înalta

Curte a stabilit, prin mai multe decizii pronunțate ca regulator de competență,

cât și în astfel de litigii, cum este și cel care formează obiectul cauzei

deduse judecății, că revine competența materială și teritorială de soluționare

a acestor cauze tribunalelor (Decizia nr. 6112/2011, nr. 5657/2011, nr.

5658/2011, Decizia nr. 498 și nr. 499/2012).

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 304 pct. 3 coroborat cu art. 312 alin. (6) din C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite

cauza spre competentă soluționare la Tribunalului Ialomița, secția contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Grup Școlar "M.E." Slobozia împotriva Sentinței nr. 7775

din 20 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Ialomița,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 martie 2013.

Procesat de GGC - CL