ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6049/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

1.Prima instanță.

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar E.B., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul

de Stat în Construcții și Direcția Regională în Construcții Nord Vest a solicitat

obligarea pârâților la restituirea sumei de 1.197.616,44 RON reprezentând cota de

0,7% achitată nedatorat de instituție pentru lucrări de intervenție pentru izolare

termică a blocurilor de locuințe și lucrări de modernizare străzi în perioada 2008

- septembrie 2011; obligarea pârâților la calcularea și plata dobânzii legale aferente

sumei de restituit de la data efectuării plăților și până la data restituirii efective

a sumei solicitate.

În motivare s-a arătat

că prin decizia nr. 44/2011 a Camerei de Conturi a județului Cluj s-a constatat

deficiența consemnată în Raportul de audit din 27 octombrie 2011 conform căreia

Municipiul Cluj-Napoca a efectuat plăți nelegale aferente lucrărilor de intervenție

pentru izolarea termică a blocurilor de locuințe și lucrărilor de construire drumuri

(modernizare străzi) reprezentând cota de 0,7% către Inspectoratul de Stat în Construcții,

în sumă totală de 1.197.616,44 RON. S-a dispus prin aceeași decizie în sarcina U.A.T.M.

Cluj stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului local prin plata nelegală

a cotei de 0,7%.

Ca urmare a celor constatate

de Camera de Conturi a județului Cluj, Municipiului Cluj-Napoca a adresat mai multe

cereri de restituire a sumelor achitate nedatorat atât Direcției Regionale în Construcții

Nord Vest Cluj cât și Inspectoratului de Stat în Construcții București. Toate solicitările

remise de instituție s-au lovit de refuzul de restituire a sumelor achitate nedatorat.

În temeiul dispozițiilor

pct. 3 și următoarele din Anexa 1 la Ordinul M.F.P. nr. 2465/2010, precum și a O.G.

nr. 92/2003 și a Legii nr. 554/2004, a formulat Cerere de certificare/restituire

a sumelor plătite nedatorate, cu nr. A1. din 24 aprilie 2012. Cererea a fost remisă

ambelor pârâte chemate în judecată. Față de solicitarea reclamantului s-a primit

răspunsul cu nr. B1. din 09 mai 2012, înregistrat la reclamant cu nr. B2. din

15 mai 2012, din partea pârâtului de rândul 1, iar din partea pârâtei de rândul

2 nu s-a primit nici un răspuns.

A susținut că adresa Inspectoratului

de Stat în Construcții din 09 mai 2012 reprezintă refuz nejustificat potrivit prevederilor

art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, concretizat prin refuzul de restituire

a sumelor solicitate. De asemenea, lipsa vreunui răspuns din partea pârâtei de rândul

2 se încadrează în situațiile prevăzute de legiuitor care conferă dreptul la acțiune

în contencios administrativ, potrivit prevederilor art. 8 și următoarele din Legea

nr. 554/2004.

b) Întâmpinarea formulată

în cauză.

Pârâtul Inspectoratul

de Stat în Construcții, prin Direcția Regională în Construcții Nord Vest, a formulat

întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive a Direcției Regionale în Construcții Nord Vest și excepția necompetenței

teritoriale a Curții de Apel Cluj.

c) Sentința și considerentele

primei instanțe

Prin sentința civilă

nr. 637 din 1 octombrie 2012 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a

Direcției Regionale în Construcții Nord Vest și excepția necompetenței teritoriale

invocate de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții, a admis acțiunea formulată

de reclamantul Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar E.B., în contradictoriu cu pârâții

Inspectoratul de Stat în Construcții și Direcția Regională în Construcții Nord Vest,

a obligat pârâții la restituirea sumei de 1.197.616,44 RON reprezentând cota de

0,7% achitată nedatorat cu dobânda aferentă de la data efectuării plății și până

la restituirea efectivă.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că excepția necompetenței teritoriale a Curții

de Apel Cluj invocată de pârâtă prin întâmpinare cu trimitere la disp. art. 5 C.

proc. civ. potrivit cărora cererea se face la instanța de la domiciliul pârâtului

apare ca fiind neîntemeiată.

Reclamantul se poate adresa

instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, întrucât demersul

judiciar al reclamantei este circumscris sferei dispozițiilor Legii nr. 554/2004

prin raportare la obiectul acțiunii și la dispozițiile invocate ca fiind incidente

respectiv art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții prin Direcția

Regională în Construcții Nord-Vest.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-au formulat critici cu privire la greșita soluționare a excepției necompetenței

materiale a Curții de Apel Cluj și critici având ca obiect fondul cauzei.

Referitor la necompetența

materială a primei instanțe s-a motivat că acțiunea are ca obiect pretenții, restituirea

unor sume de bani cerere care nu se circumscrie art. 3 C. proc. civ. și art. 10

din Legea nr. 554/2004.

b) Întâmpinarea formulată

în cauză.

Municipiul Cluj, prin

primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, întrucât acțiunea

se încadrează în prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, privind refuzul de

soluționare a unei cereri de restituire de sume.

c) Analiza motivelor de

recurs.

Înalta Curte, examinând

recursul declarat de Inspectoratul de Stat în Construcții prin Direcția Regională

în Construcții Nord-Vest, constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor

ce se vor expune în continuare.

În cauză, prima instanță

în baza art. 159

1

alin. (4) C. proc. civ. și-a verificat competența materială,

și a reținut că este competentă general, material și teritorial să soluționeze acțiunea

apreciind că acțiunea este fundamentată pe prevederile art. 8 și 10 din Legea

nr. 554/2004.

Criticile aduse de recurent

privind verificarea competenței materiale sunt fondate.

Obiectul prezentei acțiunii

judiciare l-a constituit obligarea pârâților să-i restituie reclamantului suma de

1.197.616,44 RON reprezentând plată nedatorată.

Determinarea sferei de

competență materiale a instanței de contencios administrativ se face în baza regulilor

prevăzute de art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004.

Contenciosul administrativ

român este, așa cum rezultă din prevederile art. 8, 10 și 19 din Legea nr. 554/2004

un contencios de plină jurisdicție, ceea ce însemnă că obiectul acțiunii îl constituie

atât anularea unui act, cât și obligarea la despăgubire, restituire etc.

În speță, nu s-a solicitat

anularea unui act administrativ și obligarea la restituirea unei sume, ci s-a invocat

refuzul de restituire a sumei încasate fără a fi datorată.

S-a apreciat că cererea

de restituire se încadrează în noțiunea de „refuz nejustificat de soluționare a

cererii”, reglementată de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, iar instanța

de fond a încadrat cererea în prevederile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte arată că

cererea reclamantului nu se subsumează niciuneia dintre categoriile reglementate

în Legea nr. 554/2004 și nici prin alte legi speciale pentru ca astfel să fie competentă

în a soluționa acțiunea instanța de contencios administrativ.

În ceea ce privește sfera

de aplicare a art. 8 alin. (1) teza penultimă și art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea

nr. 554/2004, din analiza acestor dispoziții se constată că legiuitorul se referă

la refuzul explicit de a soluționa o cerere, iar în cauză este în discuție cererea

având ca obiect o pretenție patrimonială privind restituirea sumei plătite.

Potrivit art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, persoana nemulțumită de răspuns la plângerea prealabilă,

poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea actului

și repararea pagubei.

Or, în cauză nu s-a solicitat

anularea unui act administrativ emis de pârâți, act nelegal care ar fi condus la

producerea unei pagube materiale.

Prezentul litigiu nu decurge

din încheierea modificarea sau executarea unui contract administrativ și nici nu

se referă la acte emise sau încheiate de autoritățile publice locale sau centrale,

după cum nici nu are ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorii vamale.

Reclamantul a virat către

Inspectoratul de Stat în Construcții (I.S.C.) o cotă de 0,70 % stabilită conform

art. 40 din Legea nr. 10/1995, apoi ca urmare a controlului Curții de Conturi a

trebuit să inițieze procedura de recuperare a sumei plătite.

Raportul juridic care

a condus la sesizarea instanței nu este unul de drept public, ci unul de drept comun,

acțiunea reclamantului având ca obiect restituirea unor sume, context în care soluționarea

unei astfel de cereri intră în competența jurisdicției de drept comun și nu celei

de contencios administrativ.

Acțiunile patrimoniale,

având ca obiect obligarea unei instituții publice la plata unei sume de bani încasată

nelegal de către acea instituție, sunt de competența instanței de drept comun, atunci

când nu se cere și anularea unui act nelegal, sau nu se cere cenzurarea refuzului

de a emite un act administrativ, ori nu decurg din încheierea, modificarea, încetarea

unui act administrativ.

Această concluzie este

rezultatul interpretării prevederilor art. 8, 10 și art. 2 alin. (1) lit. i) din

Legea nr. 554/2004, fiind consolidată și în doctrina de specialitate.

În consecință, motivul

de recurs privind necompetența materială este fondat, astfel că se va casa sentința

primei instanțe și se va trimite cauza pentru competentă soluționare la Tribunalul

București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Inspectoratul de Stat în Construcții prin Direcția Regională în Construcții Nord-Vest,

împotriva sentinței civile nr. 637 din 1 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 iulie 2013.