ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6049/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Prima instanță. a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar E.B., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Stat în Construcții și Direcția Regională în Construcții Nord Vest a solicitat obligarea pârâților la restituirea sumei de 1.197.616,44 RON reprezentând cota de 0,7% achitată nedatorat de instituție pentru lucrări de intervenție pentru izolare termică a blocurilor de locuințe și lucrări de modernizare străzi în perioada 2008 - septembrie 2011; obligarea pârâților la calcularea și plata dobânzii legale aferente sumei de restituit de la data efectuării plăților și până la data restituirii efective a sumei solicitate.

În motivare s-a arătat că prin decizia nr. 44/2011 a Camerei de Conturi a județului Cluj s-a constatat deficiența consemnată în Raportul de audit din 27 octombrie 2011 conform căreia Municipiul Cluj-Napoca a efectuat plăți nelegale aferente lucrărilor de intervenție pentru izolarea termică a blocurilor de locuințe și lucrărilor de construire drumuri (modernizare străzi) reprezentând cota de 0,7% către Inspectoratul de Stat în Construcții, în sumă totală de 1.197.616,44 RON. S-a dispus prin aceeași decizie în sarcina U.A.T.M. Cluj stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului local prin plata nelegală a cotei de 0,7%. Ca urmare a celor constatate de Camera de Conturi a județului Cluj, Municipiului Cluj-Napoca a adresat mai multe cereri de restituire a sumelor achitate nedatorat atât Direcției Regionale în Construcții Nord Vest Cluj cât și Inspectoratului de Stat în Construcții București.

Toate solicitările remise de instituție s-au lovit de refuzul de restituire a sumelor achitate nedatorat. În temeiul dispozițiilor pct. 3 și următoarele din Anexa 1 la Ordinul M.F.P. nr. 2465/2010, precum și a O.G. nr. 92/2003 și a Legii nr. 554/2004, a formulat Cerere de certificare/restituire a sumelor plătite nedatorate, cu nr. A1. din 24 aprilie 2012. Cererea a fost remisă ambelor pârâte chemate în judecată. Față de solicitarea reclamantului s-a primit răspunsul cu nr. B1. din 09 mai 2012, înregistrat la reclamant cu nr. B2. din 15 mai 2012, din partea pârâtului de rândul 1, iar din partea pârâtei de rândul 2 nu s-a primit nici un răspuns. A susținut că adresa Inspectoratului de Stat în Construcții din 09 mai 2012 reprezintă refuz nejustificat potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, concretizat prin refuzul de restituire a sumelor solicitate.

De asemenea, lipsa vreunui răspuns din partea pârâtei de rândul 2 se încadrează în situațiile prevăzute de legiuitor care conferă dreptul la acțiune în contencios administrativ, potrivit prevederilor art. 8 și următoarele din Legea nr. 554/2004. b) Întâmpinarea formulată în cauză. Pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții, prin Direcția Regională în Construcții Nord Vest, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Regionale în Construcții Nord Vest și excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Cluj.

c) Sentința și considerentele primei instanțe Prin sentința civilă nr. 637 din 1 octombrie 2012 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Regionale în Construcții Nord Vest și excepția necompetenței teritoriale invocate de pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții, a admis acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar E.B., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Stat în Construcții și Direcția Regională în Construcții Nord Vest, a obligat pârâții la restituirea sumei de 1.197.616,44 RON reprezentând cota de 0,7% achitată nedatorat cu dobânda aferentă de la data efectuării plății și până la restituirea efectivă.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Cluj invocată de pârâtă prin întâmpinare cu trimitere la disp. art. 5 C. proc. civ. potrivit cărora cererea se face la instanța de la domiciliul pârâtului apare ca fiind neîntemeiată. Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, întrucât demersul judiciar al reclamantei este circumscris sferei dispozițiilor Legii nr. 554/2004 prin raportare la obiectul acțiunii și la dispozițiile invocate ca fiind incidente respectiv art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. 2. Instanța de recurs. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții prin Direcția Regională în Construcții Nord-Vest.

a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-au formulat critici cu privire la greșita soluționare a excepției necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj și critici având ca obiect fondul cauzei. Referitor la necompetența materială a primei instanțe s-a motivat că acțiunea are ca obiect pretenții, restituirea unor sume de bani cerere care nu se circumscrie art. 3 C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004. b) Întâmpinarea formulată în cauză. Municipiul Cluj, prin primar, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, întrucât acțiunea se încadrează în prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, privind refuzul de soluționare a unei cereri de restituire de sume. c) Analiza motivelor de recurs.

Înalta Curte, examinând recursul declarat de Inspectoratul de Stat în Construcții prin Direcția Regională în Construcții Nord-Vest, constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare. În cauză, prima instanță în baza art. 159 1 alin. (4) C. proc. civ. și-a verificat competența materială, și a reținut că este competentă general, material și teritorial să soluționeze acțiunea apreciind că acțiunea este fundamentată pe prevederile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004. Criticile aduse de recurent privind verificarea competenței materiale sunt fondate. Obiectul prezentei acțiunii judiciare l-a constituit obligarea pârâților să-i restituie reclamantului suma de 1.197.616,44 RON reprezentând plată nedatorată.

Determinarea sferei de competență materiale a instanței de contencios administrativ se face în baza regulilor prevăzute de art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004. Contenciosul administrativ român este, așa cum rezultă din prevederile art. 8, 10 și 19 din Legea nr. 554/2004 un contencios de plină jurisdicție, ceea ce însemnă că obiectul acțiunii îl constituie atât anularea unui act, cât și obligarea la despăgubire, restituire etc. În speță, nu s-a solicitat anularea unui act administrativ și obligarea la restituirea unei sume, ci s-a invocat refuzul de restituire a sumei încasate fără a fi datorată. S-a apreciat că cererea de restituire se încadrează în noțiunea de „refuz nejustificat de soluționare a cererii”, reglementată de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, iar instanța de fond a încadrat cererea în prevederile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte arată că cererea reclamantului nu se subsumează niciuneia dintre categoriile reglementate în Legea nr. 554/2004 și nici prin alte legi speciale pentru ca astfel să fie competentă în a soluționa acțiunea instanța de contencios administrativ. În ceea ce privește sfera de aplicare a art. 8 alin. (1) teza penultimă și art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, din analiza acestor dispoziții se constată că legiuitorul se referă la refuzul explicit de a soluționa o cerere, iar în cauză este în discuție cererea având ca obiect o pretenție patrimonială privind restituirea sumei plătite. Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana nemulțumită de răspuns la plângerea prealabilă, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea actului și repararea pagubei.

Or, în cauză nu s-a solicitat anularea unui act administrativ emis de pârâți, act nelegal care ar fi condus la producerea unei pagube materiale. Prezentul litigiu nu decurge din încheierea modificarea sau executarea unui contract administrativ și nici nu se referă la acte emise sau încheiate de autoritățile publice locale sau centrale, după cum nici nu are ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorii vamale. Reclamantul a virat către Inspectoratul de Stat în Construcții (I.S.C.) o cotă de 0,70 % stabilită conform art. 40 din Legea nr. 10/1995, apoi ca urmare a controlului Curții de Conturi a trebuit să inițieze procedura de recuperare a sumei plătite. Raportul juridic care a condus la sesizarea instanței nu este unul de drept public, ci unul de drept comun, acțiunea reclamantului având ca obiect restituirea unor sume, context în care soluționarea unei astfel de cereri intră în competența jurisdicției de drept comun și nu celei de contencios administrativ.

Acțiunile patrimoniale, având ca obiect obligarea unei instituții publice la plata unei sume de bani încasată nelegal de către acea instituție, sunt de competența instanței de drept comun, atunci când nu se cere și anularea unui act nelegal, sau nu se cere cenzurarea refuzului de a emite un act administrativ, ori nu decurg din încheierea, modificarea, încetarea unui act administrativ. Această concluzie este rezultatul interpretării prevederilor art. 8, 10 și art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, fiind consolidată și în doctrina de specialitate. În consecință, motivul de recurs privind necompetența materială este fondat, astfel că se va casa sentința primei instanțe și se va trimite cauza pentru competentă soluționare la Tribunalul București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Inspectoratul de Stat în Construcții prin Direcția Regională în Construcții Nord-Vest, împotriva sentinței civile nr. 637 din 1 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iulie 2013.