ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7506/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. E. S.R.L.

a solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, Direcția de Taxe și Impozite Locale Cluj-Napoca și Primarul municipiului Cluj, anularea Deciziei de impunere nr. 102681 din 30 martie 2011 emisă de Municipiul Cluj-Napoca, prin Direcția de Taxe și Impozite Locale prin care a fost stabilit un impozit pe clădiri aferent anului fiscal 2012 de 522.789 RON, a Deciziei de impunere nr. 102674 din 30 martie 2012 referitoare la rectificarea impozitului pe clădiri aferent anului fiscal 2010 - 211, în cuantum de 6.619 RON, a Deciziei de impunere nr. 2012-102694/492 din 30 martie 2012 prin care s-a stabilit plata impozitului pe teren aferent anului fiscal 2012, în cuantum de 15.485 RON și a Dispoziției Primarului nr. 1460 din 7 mai 2012 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva deciziilor de impunere.

2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 819 din 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că prin Decizia de impunere nr. 102681 din 30 martie 2012, Municipiul Cluj - Napoca a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale de plată referitoare la impozitul pe clădiri aferent anului fiscal 2012 în cuantum de 522.789 RON, reținând că reclamanta nu a îndeplinit condițiile prevăzute de Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 296/2007 privind aprobarea schemei de ajutor de stat regional acordat pentru investițiile realizate în parcurile industriale, în sensul că nu a prezentat, anterior demarării lucrărilor de construcții în interiorul parcului industrial T., o cerere pentru ajutor de stat în cadrul schemei prevăzute de ordin.

S-a arătat că problema de drept care se impune a fi soluționată în prezenta cauză este, în esență, dacă reclamanta poate beneficia de scutirea de la plata impozitului pe clădiri și terenuri în temeiul art. 250 alin. (1) pct. 9, respectiv art. 257 lit. l) din C. fisc. fără a formula o cerere pentru acordarea ajutorului de stat prevăzut de O.U.G. nr. 117/2006 și OMIRA nr. 396/2007. Părțile au poziții contrare asupra acestui aspect, reclamanta susținând că scutirea operează automat, în temeiul dispozițiilor C. fisc., iar pârâții susțin că aceste norme nu pot fi privite individual, ci numai prin coroborare cu prevederile O.U.G. nr. 117/2006, precum și cu cele ale Ordinului MIRA, care detaliază condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca scutirea să poată opera.

Necontestat, imobilele de ținute de reclamantă sunt situate în parcul industrial T., care a primit acest titlu prin OMAI 1152/2006. Curtea a reținut, în primul rând, că, în conformitate cu art. 250 alin. (1) pct. 9, respectiv art. 257 lit. l) din C. fisc. (formulările acestor texte legale sunt identice), nu se datorează impozit pentru clădirile, respectiv terenurile din parcurile, respectiv parcurilor industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii. Curtea apreciază, deci, că, spre deosebire de cazurile de scutire de la plata impozitului prevăzute de alte litere ale celor două articole indicate, legiuitorul a intenționat să detalieze ulterior, prin alte acte normative cu putere de lege, cazurile și modalitățile de scutire pentru aceste imobile situate în parcuri industriale (regimul fiscal aplicabil acestor imobile) și nu numai condițiile de constituire a parcurilor industriale, astfel cum susține reclamanta.

Astfel, s-a adoptat O.U.G. nr. 117/2006 - act normativ cu forța juridică a legii care reglementează de principiu procedurile naționale în materia ajutorului de stat, și, de asemenea, în vederea organizării executării ordonanței, s-a emis Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 296/2007, în al cărui articol nr. 3 se face trimitere expresă la prevederile C. fisc. Instanța a observat că facilitățile fiscale prevăzute de normele fiscale indicate reprezintă ajutor de stat, în sensul prevederilor O.U.G. nr. 117/2006, iar, conform prevederilor art. 1 alin. (5) din C. fisc., orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 117/2006.

Pentru a reține această concluzie, curtea a avut în vedere inclusiv prevederile Legii 143/1999, actul normativ care reglementa ajutorul de stat anterior adoptării O.U.G. nr. 117/2006 în vederea respectării dreptului comunitar și care califica expres exceptările, reducerile sau amânările de la plata taxelor și impozitelor drept măsuri de ajutor de stat, prin acestea asigurându-se un beneficiu de natură economică și financiară, pe care beneficiarul nu l-ar fi obținut în absența acestor măsuri. În consecință, contrar susținerilor reclamantei, Curtea a apreciat că, în măsura în care aceasta urmărea să fie scutită de la plata impozitului pentru acele clădiri și terenuri la care se referă decizia de impunere contestată și situate în parcul industrial T., trebuia să se supună reglementărilor și modalităților de acordare prevăzute în dreptul național materia ajutorului de stat, respectiv O.U.G.

nr. 117/2006, ca expresie a principiului subsidiarității ce stă la baza funcționării instituțiilor Uniunii Europene. Având în vedere că aceste măsuri fiscale se acordă doar anumitor întreprinderi, fiind, astfel, afectat mediul concurențial, ele nu pot fi acordate decât cu stricta respectare a legislației în materie, în caz contrar constituind ajutoare de stat ilegale.

În același sens s-a pronunțat în numeroase spețe și Înalta Curte de Casație și Justiție, jurisprudența sa fiind constantă în această materie (spre exemplu, Deciziile nr. 1409 din 12 martie 2009, 5693 din 10 decembrie 2010, 5731 din 10 decembrie 2010, 1306 din 9 martie 2012). Prin urmare, întrucât reclamanta nu a optat pentru obținerea acestor facilități fiscale în cadrul unei scheme de ajutor de stat (întreg raționamentul său juridic fiind întemeiat de la această ipoteză), nu poate beneficia de scutirea de la plata impozitului pe imobilele aflate într-un parc industrial prevăzută de C. fisc., întrucât, astfel cum instanța a argumentat în cele ce preced, în caz contrar ar fi un ajutor de stat ilegal, acordat cu nerespectarea dreptului Uniunii Europene.

De altfel, reclamanta a formulat, în cadrul dosarului nr. 2213 din 15 noiembrie 2010, cerere pentru acordarea ajutorului de stat în forma prevăzută de Ordinul MIRA 269/2007 pentru alte imobile din același parc industrial. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. E. S.R.L. și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii pe fond, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, fiind invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat că societatea reclamantă deține și exploatează mai multe terenuri și clădiri în Parcul Industrial T., administrat de T. S.A.

și care a primit acest titlu în baza Ordinului nr. 1152/2006 emis de Ministerul Administrației și Internelor. Societatea a obținut la 11 februarie 2009 autorizația de construire pentru edificarea unor construcții în acest Parc Industrial, iar pentru construcțiile edificate Municipiul Cluj a obligat societatea să plătească impozit pe clădiri și terenuri pentru că reclamanta nu a respectat prevederile Ordinului nr. 296/2007. Soluția instanței de fond a fost criticată pentru că a fost dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) C. fisc. coroborate cu art. 1 alin. (3) C. fisc. și prin raportare la O.U.G. nr. 117/2006 și a Ordinului MIRA nr. 296/2007, acte normative ce nu pot avea forță juridică de a modifica o lege organică.

Deși instanța de foind a reținut că societatea recurentă nu a aplicat pentru obținerea de facilități fiscale în cadrul unei scheme de ajutor de stat, totuși apărările acesteia s-au referit la scutirea de la plata impozitului pe teren și clădire reglementată de C. fisc. Potrivit O.G. nr. 65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale, pentru acestea se acordă mai multe facilități printre care și reduceri de impozite pentru imobilele transmise în folosința parcului, iar potrivit acestei ordonanțe a fost constituit prin Ordinul nr. 1152/2006 al MIRA, acest Parc Industrial. Pe de altă parte, C. fisc. prevede scutiri, prin efectul legii, de la plata impozitului pe teren și clădiri (art. 250 alin. (1) pct. 9, respectiv art. 257 lit. l) din Codul fiscal), dispozițiile din C. fisc.

fiind declarate constituționale prin Decizia nr. 1131/2008 a Curții Constituționale. Conform art. 1 alin. (3) C. fisc., în materie fiscală dispozițiile acestuia prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict aplicându-se C. fisc. Sintagma "potrivit legii" menționată de C. fisc. vizează condițiile de constituire a parcurilor industriale și nicidecum condițiile de acordare a ajutorului de stat, iar în baza dispozițiilor din C. fisc. au fost scutite de la plata impozitului terenurile și clădirile din parcurile industriale, parcuri constituite și funcționând în conformitate cu prevederile O.G. nr. 65/2001, scutirile fiind acordate prin efectul legii, iar autoritățile fiscale nu au competența de a decide suspendarea și/sau neaplicarea lor.

O.G. nr. 65/2001 și C. fisc. instituie facilități diferite referitoare la terenuri și/ sau clădiri localizate în parcuri industriale, iar prin Ordinul nr. 296/2007 au fost incluse facilitățile acordate prin ambele acte normative, însă se referă la schemele de ajutor de stat ce pot fi accesate numai de o categorie limitată de aplicanți. Dacă s-ar admite ipoteza instanței de fond, susține recurenta, ar însemna că Ordinul nr. 296/2007 modifică și completează un act normativ cu putere de lege (C. fisc.), iar aplicarea practica a acestui ordin ar restrânge drepturile destinatarilor C. fisc., prin reducerea scutirilor de impozite prevăzute în acesta. În consecință, recurenta apreciază că scutirile de impozit prevăzute de C. fisc.

se aplică prin efectul legii, fără a fi necesară respectarea oricărei alte proceduri, inclusiv cea menționată de Ordinul nr. 296/2007. Scutirile de impozit prevăzute de C. fisc., chiar dacă într-o interpretare largă pot fi considerate ajutoare de stat, nu sunt de natură a afecta concurența pe piețele relevante, întrucât ele se acordă în mod nediscriminatoriu, tuturor parcurilor industriale. Intimații Municipiul Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea cererii de anulare a actelor emise de Municipiul Cluj prin care reclamanta a fost obligată la plata impozitului pe clădiri aferent anului fiscal 2012, a impozitului pe clădiri aferent anului fiscal 2010 - 2011, a impozitului pe teren aferent anului 2012 și a dispoziției prin care a fost soluționată plângerea prealabilă împotriva acestor acte administrativ-fiscale. Recurenta a criticat soluția instanței de fond prin care a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată, dar criticile sunt nefondate.

Este adevărat că potrivit art. 250 alin. (1) pct. 9 C. fisc. și art. 257 lit. l) C. fisc. - sunt scutite de la plată impozitele pe clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice și terenurile parcurilor industriale, științifice și tehnologice, dar aceste scutiri se acordă potrivit legii. Chiar dacă în C. fisc. sunt prevăzute aceste scutiri, de ele se poate beneficia numai în condițiile legii, astfel că nu se poate considera că de aceste scutiri se beneficiază ope legis, așa cum susține recurenta, ci numai dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a beneficia de aceste scutiri.

Din analiza modului de redactare a art. 250 și art. 257 C. fisc., rezultă cu certitudine că pentru a beneficia de scutire la plata impozitului pe clădirile și terenurile situate în parcuri industriale și terenurile situate în parcuri industriale, științifice sau tehnologice, trebuie respectate condițiile impuse de lege, având în vedere că în cazul celorlalte scutiri prevăzute la cele două articole nu este trecută sintagma potrivit legii. Această sintagmă a fost folosită în cadrul celor două categorii de scutiri tocmai pentru că prin acordarea lor se poate constitui și acorda ajutor de stat, iar în acest caz trebuie respectată legea specială. Deși recurenta susține că nu poate fi modificat C. fisc.

printr-o ordonanță de urgență sau printr-un ordin de ministru, se constată că aceste susțineri sunt nefondate pentru că prin O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobate cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007 și prin Ordinul MAI nr. 296/2007, au fost stabilite condițiile în care se poate beneficia de scutirile prevăzute de C. fisc., dar nu au fost nici modificate și nici abrogate, așa cum reține recurenta, dispozițiile din C. fisc. De altfel, art. 250 alin. (1) pct. 9 lit. l) și art. 257 Codul fiscal, fac trimitere la o lege specială, lege care în speță este O.U.G. nr. 117/ 2006, iar în art. 1 alin. (4) din Codul fiscal se prevede expres că "Orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispozițiilor O.U.G.

nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobate cu modificări și completări prin Legea nr. 137/2007. Prin Ordinul MAI nr. 296/2007 nu se modifică C. fisc. ci au fost stabilite facilitățile fiscale dar și condițiile în care acestea pot fi acordate în cazul parcurilor industriale, astfel cum sunt ele definite de O.G. nr. 65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale, modificată. Or, pentru a beneficia de aceste facilități sub forma scutirilor de la plata impozitului pe clădiri și terenuri, având în vedere că deținea asemenea imobil într-un parc industrial, trebuia să respecte procedura prevăzută în Ordinul MAI nr. 296/2007, dar nu a făcut acest lucru, astfel că în mod corect au fost emise actele contestate în cauză.

Deși în motivele de recurs recurenta face trimitere la o soluție pronunțată de Curtea de Apel Brașov, nu poate fi reținută aceasta pentru că practica instanței supreme, așa cum a arătat și instanța de fond, este constantă în a considera că susținerile de la plata impozitului pe clădiri și terenuri aflate în parcuri industriale, științifice și tehnologice nu se aplică ope legis, ci numai în cadrul unor scheme de ajutor notificate și aprobate conform O.U.G. nr. 117/ 2006 și Ordinului MAI nr. 296/2007. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.C. E. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 819 din 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2013. Procesat de GGC - AM