ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7506/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7506/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

în judecată

Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj,

secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. E. S.R.L. a

solicitat, în contradictoriu cu Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, Direcția

de Taxe și Impozite Locale Cluj-Napoca și Primarul municipiului Cluj, anularea

Deciziei de impunere nr. 102681 din 30 martie 2011 emisă de Municipiul

Cluj-Napoca, prin Direcția de Taxe și Impozite Locale prin care a fost stabilit

un impozit pe clădiri aferent anului fiscal 2012 de 522.789 RON, a Deciziei de

impunere nr. 102674 din 30 martie 2012 referitoare la rectificarea impozitului

pe clădiri aferent anului fiscal 2010 - 211, în cuantum de 6.619 RON, a

Deciziei de impunere nr. 2012-102694/492 din 30 martie 2012 prin care s-a

stabilit plata impozitului pe teren aferent anului fiscal 2012, în cuantum de

15.485 RON și a Dispoziției Primarului nr. 1460 din 7 mai 2012 prin care a fost

respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva deciziilor de impunere.

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 819 din 5 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut că prin Decizia de impunere nr. 102681 din

30 martie 2012, Municipiul Cluj - Napoca a stabilit în sarcina reclamantei

obligații fiscale de plată referitoare la impozitul pe clădiri aferent anului

fiscal 2012 în cuantum de 522.789 RON, reținând că reclamanta nu a îndeplinit condițiile

prevăzute de Ordinul Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr.

296/2007 privind aprobarea schemei de ajutor de stat regional acordat pentru

investițiile realizate în parcurile industriale, în sensul că nu a prezentat,

anterior demarării lucrărilor de construcții în interiorul parcului industrial

T., o cerere pentru ajutor de stat în cadrul schemei prevăzute de ordin.

S-a arătat că

problema de drept care se impune a fi soluționată în prezenta cauză este, în

esență, dacă reclamanta poate beneficia de scutirea de la plata impozitului pe

clădiri și terenuri în temeiul art. 250 alin. (1) pct. 9, respectiv art. 257

lit. l) din C. fisc. fără a formula o cerere pentru acordarea ajutorului de

stat prevăzut de O.U.G. nr. 117/2006 și OMIRA nr. 396/2007.

Părțile au poziții

contrare asupra acestui aspect, reclamanta susținând că scutirea operează

automat, în temeiul dispozițiilor C. fisc., iar pârâții susțin că aceste norme

nu pot fi privite individual, ci numai prin coroborare cu prevederile O.U.G. nr.

117/2006, precum și cu cele ale Ordinului MIRA, care detaliază condițiile ce

trebuie îndeplinite pentru ca scutirea să poată opera. Necontestat, imobilele

de ținute de reclamantă sunt situate în parcul industrial T., care a primit

acest titlu prin OMAI 1152/2006.

Curtea a reținut, în

primul rând, că, în conformitate cu art. 250 alin. (1) pct. 9, respectiv art.

257 lit. l) din C. fisc. (formulările acestor texte legale sunt identice), nu

se datorează impozit pentru clădirile, respectiv terenurile din parcurile,

respectiv parcurilor industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii.

Curtea apreciază, deci, că, spre deosebire de cazurile de scutire de la plata

impozitului prevăzute de alte litere ale celor două articole indicate,

legiuitorul a intenționat să detalieze ulterior, prin alte acte normative cu

putere de lege, cazurile și modalitățile de scutire pentru aceste imobile

situate în parcuri industriale (regimul fiscal aplicabil acestor imobile) și nu

numai condițiile de constituire a parcurilor industriale, astfel cum susține

reclamanta.

Astfel, s-a adoptat

O.U.G. nr. 117/2006 - act normativ cu forța juridică a legii care reglementează

de principiu procedurile naționale în materia ajutorului de stat, și, de

asemenea, în vederea organizării executării ordonanței, s-a emis Ordinul

Ministrului Internelor și Reformei Administrative nr. 296/2007, în al cărui

articol nr. 3 se face trimitere expresă la prevederile C. fisc.

Instanța a observat

că facilitățile fiscale prevăzute de normele fiscale indicate reprezintă ajutor

de stat, în sensul prevederilor O.U.G. nr. 117/2006, iar, conform prevederilor

art. 1 alin. (5) din C. fisc., orice măsură de natură fiscală care constituie

ajutor de stat se acordă potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 117/2006.

Pentru a reține

această concluzie, curtea a avut în vedere inclusiv prevederile Legii 143/1999,

actul normativ care reglementa ajutorul de stat anterior adoptării O.U.G. nr.

117/2006 în vederea respectării dreptului comunitar și care califica expres

exceptările, reducerile sau amânările de la plata taxelor și impozitelor drept

măsuri de ajutor de stat, prin acestea asigurându-se un beneficiu de natură

economică și financiară, pe care beneficiarul nu l-ar fi obținut în absența

acestor măsuri.

În consecință,

contrar susținerilor reclamantei, Curtea a apreciat că, în măsura în care

aceasta urmărea să fie scutită de la plata impozitului pentru acele clădiri și

terenuri la care se referă decizia de impunere contestată și situate în parcul

industrial T., trebuia să se supună reglementărilor și modalităților de

acordare prevăzute în dreptul național materia ajutorului de stat, respectiv

O.U.G. nr. 117/2006, ca expresie a principiului subsidiarității ce stă la baza

funcționării instituțiilor Uniunii Europene. Având în vedere că aceste măsuri

fiscale se acordă doar anumitor întreprinderi, fiind, astfel, afectat mediul

concurențial, ele nu pot fi acordate decât cu stricta respectare a legislației

în materie, în caz contrar constituind ajutoare de stat ilegale.

În același sens s-a

pronunțat în numeroase spețe și Înalta Curte de Casație și Justiție,

jurisprudența sa fiind constantă în această materie (spre exemplu, Deciziile

nr. 1409 din 12 martie 2009, 5693 din 10 decembrie 2010, 5731 din 10 decembrie

2010, 1306 din 9 martie 2012).

Prin urmare, întrucât

reclamanta nu a optat pentru obținerea acestor facilități fiscale în cadrul

unei scheme de ajutor de stat (întreg raționamentul său juridic fiind întemeiat

de la această ipoteză), nu poate beneficia de scutirea de la plata impozitului pe

imobilele aflate într-un parc industrial prevăzută de C. fisc., întrucât,

astfel cum instanța a argumentat în cele ce preced, în caz contrar ar fi un

ajutor de stat ilegal, acordat cu nerespectarea dreptului Uniunii Europene.

De altfel, reclamanta

a formulat, în cadrul dosarului nr. 2213 din 15 noiembrie 2010, cerere pentru

acordarea ajutorului de stat în forma prevăzută de Ordinul MIRA 269/2007 pentru

alte imobile din același parc industrial.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. E. S.R.L. și a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea acțiunii pe fond, cu

obligarea la plata cheltuielilor de judecată, fiind invocate motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea

recursului s-a arătat că societatea reclamantă deține și exploatează mai multe

terenuri și clădiri în Parcul Industrial T., administrat de T. S.A. și care a

primit acest titlu în baza Ordinului nr. 1152/2006 emis de Ministerul

Administrației și Internelor.

Societatea a obținut

la 11 februarie 2009 autorizația de construire pentru edificarea unor

construcții în acest Parc Industrial, iar pentru construcțiile edificate

Municipiul Cluj a obligat societatea să plătească impozit pe clădiri și

terenuri pentru că reclamanta nu a respectat prevederile Ordinului nr.

296/2007.

Soluția instanței de

fond a fost criticată pentru că a fost dată cu interpretarea eronată a

dispozițiilor art. 250 alin. (1) pct. 9 și art. 257 lit. l) C. fisc. coroborate

cu art. 1 alin. (3) C. fisc. și prin raportare la O.U.G. nr. 117/2006 și a

Ordinului MIRA nr. 296/2007, acte normative ce nu pot avea forță juridică de a

modifica o lege organică.

Deși instanța de

foind a reținut că societatea recurentă nu a aplicat pentru obținerea de

facilități fiscale în cadrul unei scheme de ajutor de stat, totuși apărările

acesteia s-au referit la scutirea de la plata impozitului pe teren și clădire

reglementată de C. fisc.

Potrivit O.G. nr.

65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale, pentru

acestea se acordă mai multe facilități printre care și reduceri de impozite

pentru imobilele transmise în folosința parcului, iar potrivit acestei

ordonanțe a fost constituit prin Ordinul nr. 1152/2006 al MIRA, acest Parc

Industrial.

Pe de altă parte, C.

fisc. prevede scutiri, prin efectul legii, de la plata impozitului pe teren și

clădiri (art. 250 alin. (1) pct. 9, respectiv art. 257 lit. l) din Codul

fiscal), dispozițiile din C. fisc. fiind declarate constituționale prin Decizia

nr. 1131/2008 a Curții Constituționale.

Conform art. 1 alin.

(3) C. fisc., în materie fiscală dispozițiile acestuia prevalează asupra

oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict aplicându-se C.

fisc.

Sintagma

"potrivit legii" menționată de C. fisc. vizează condițiile de

constituire a parcurilor industriale și nicidecum condițiile de acordare a

ajutorului de stat, iar în baza dispozițiilor din C. fisc. au fost scutite de

la plata impozitului terenurile și clădirile din parcurile industriale, parcuri

constituite și funcționând în conformitate cu prevederile O.G. nr. 65/2001,

scutirile fiind acordate prin efectul legii, iar autoritățile fiscale nu au

competența de a decide suspendarea și/sau neaplicarea lor.

O.G. nr. 65/2001 și

C. fisc. instituie facilități diferite referitoare la terenuri și/ sau clădiri

localizate în parcuri industriale, iar prin Ordinul nr. 296/2007 au fost

incluse facilitățile acordate prin ambele acte normative, însă se referă la

schemele de ajutor de stat ce pot fi accesate numai de o categorie limitată de

aplicanți.

Dacă s-ar admite

ipoteza instanței de fond, susține recurenta, ar însemna că Ordinul nr.

296/2007 modifică și completează un act normativ cu putere de lege (C. fisc.),

iar aplicarea practica a acestui ordin ar restrânge drepturile destinatarilor

C. fisc., prin reducerea scutirilor de impozite prevăzute în acesta.

În consecință,

recurenta apreciază că scutirile de impozit prevăzute de C. fisc. se aplică

prin efectul legii, fără a fi necesară respectarea oricărei alte proceduri,

inclusiv cea menționată de Ordinul nr. 296/2007.

Scutirile de impozit

prevăzute de C. fisc., chiar dacă într-o interpretare largă pot fi considerate

ajutoare de stat, nu sunt de natură a afecta concurența pe piețele relevante,

întrucât ele se acordă în mod nediscriminatoriu, tuturor parcurilor

industriale.

Intimații Municipiul

Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca au formulat întâmpinare și au

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a

fost învestită cu soluționarea cererii de anulare a actelor emise de Municipiul

Cluj prin care reclamanta a fost obligată la plata impozitului pe clădiri

aferent anului fiscal 2012, a impozitului pe clădiri aferent anului fiscal 2010

- 2011, a impozitului pe teren aferent anului 2012 și a dispoziției prin care a

fost soluționată plângerea prealabilă împotriva acestor acte

administrativ-fiscale.

Recurenta a criticat

soluția instanței de fond prin care a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată,

dar criticile sunt nefondate.

Este adevărat că

potrivit art. 250 alin. (1) pct. 9 C. fisc. și art. 257 lit. l) C. fisc. - sunt

scutite de la plată impozitele pe clădirile din parcurile industriale,

științifice și tehnologice și terenurile parcurilor industriale, științifice și

tehnologice, dar aceste scutiri se acordă potrivit legii.

Chiar dacă în C. fisc.

sunt prevăzute aceste scutiri, de ele se poate beneficia numai în condițiile

legii, astfel că nu se poate considera că de aceste scutiri se beneficiază ope

legis, așa cum susține recurenta, ci numai dacă sunt îndeplinite condițiile

cerute de lege pentru a beneficia de aceste scutiri.

Din analiza modului

de redactare a art. 250 și art. 257 C. fisc., rezultă cu certitudine că pentru

a beneficia de scutire la plata impozitului pe clădirile și terenurile situate

în parcuri industriale și terenurile situate în parcuri industriale,

științifice sau tehnologice, trebuie respectate condițiile impuse de lege,

având în vedere că în cazul celorlalte scutiri prevăzute la cele două articole

nu este trecută sintagma potrivit legii.

Această sintagmă a

fost folosită în cadrul celor două categorii de scutiri tocmai pentru că prin

acordarea lor se poate constitui și acorda ajutor de stat, iar în acest caz

trebuie respectată legea specială.

Deși recurenta

susține că nu poate fi modificat C. fisc. printr-o ordonanță de urgență sau

printr-un ordin de ministru, se constată că aceste susțineri sunt nefondate

pentru că prin O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul

ajutorului de stat, aprobate cu modificări și completări prin Legea nr.

137/2007 și prin Ordinul MAI nr. 296/2007, au fost stabilite condițiile în care

se poate beneficia de scutirile prevăzute de C. fisc., dar nu au fost nici

modificate și nici abrogate, așa cum reține recurenta, dispozițiile din C.

fisc.

De altfel, art. 250

alin. (1) pct. 9 lit. l) și art. 257 Codul fiscal, fac trimitere la o lege

specială, lege care în speță este O.U.G. nr. 117/ 2006, iar în art. 1 alin. (4)

din Codul fiscal se prevede expres că "Orice măsură de natură fiscală care

constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 117/2006

privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobate cu

modificări și completări prin Legea nr. 137/2007.

Prin Ordinul MAI nr.

296/2007 nu se modifică C. fisc. ci au fost stabilite facilitățile fiscale dar

și condițiile în care acestea pot fi acordate în cazul parcurilor industriale,

astfel cum sunt ele definite de O.G. nr. 65/2001 privind constituirea și

funcționarea parcurilor industriale, modificată.

Or, pentru a

beneficia de aceste facilități sub forma scutirilor de la plata impozitului pe

clădiri și terenuri, având în vedere că deținea asemenea imobil într-un parc

industrial, trebuia să respecte procedura prevăzută în Ordinul MAI nr.

296/2007, dar nu a făcut acest lucru, astfel că în mod corect au fost emise

actele contestate în cauză.

Deși în motivele de

recurs recurenta face trimitere la o soluție pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, nu poate fi reținută aceasta pentru că practica instanței supreme, așa

cum a arătat și instanța de fond, este constantă în a considera că susținerile

de la plata impozitului pe clădiri și terenuri aflate în parcuri industriale,

științifice și tehnologice nu se aplică ope legis, ci numai în cadrul unor

scheme de ajutor notificate și aprobate conform O.U.G. nr. 117/ 2006 și Ordinului

MAI nr. 296/2007.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.C. E. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 819 din 5 noiembrie

2012 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AM