ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1348/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în primă instanță Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, la data de 04 iunie 2010, reclamanta SC M SA Suceava, reprezentată prin administrator judiciar M.C. - Management Reorganizare Lichidare S.P.R.L. Iași a formulat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Suceava - Direcția de Buget - Contabilitate și Fiscalitate Persoane Juridice Suceava, plângere împotriva Deciziei de impunere nr. 76870 din 23 februarie 2010, emisă de Municipiul Suceava -Direcția de Buget, Contabilitate și Fiscalitate, Serviciul Fiscalitate Persoane Juridice, solicitând ca prin decizia de soluționare a plângerii să se admită în totalitate cererea și pe cale de consecință să se desființeze în întregime actul administrativ fiscal atacat și să se emită o altă decizie de impunere cu o nouă bază de impozitare corespunzătoare.

În motivare, reclamanta a arătat că la data de 23 februarie 2010, organul fiscal din cadrul Primăriei municipiului Suceava i-a comunicat actul administrativ nr. 76870 din 23 februarie 2010, prin care s-a dispus obligarea societății la plata sumei de 937.955,00 RON, act administrativ fiscal ce dispune în mod netemeinic și nelegal ca societatea să fie obligată să achite la data de 31 martie 2010 un impozit pe clădiri în sumă de 927.539,00 RON. Prin Sentința nr. 4873 din 19 noiembrie 2010, Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a anulat, în parte, decizia de impunere nr. 76.870 din 23 februarie 2010 emisă de Municipiul Suceava - Direcția de Buget, Contabilitate și Fiscalitate - Serviciul Fiscalitate Persoane Juridice, referitor la creanța individualizată la pct. 3 "impozit clădiri P.J.", în valoare de 927.539 RON.

Sentința a fost recurată de către pârâtul Municipiul Suceava - Direcția de Buget - Contabilitate și Fiscalitate - Serviciul Fiscalitate Persoane Juridice, iar prin Decizia nr. 1.243 din 11 aprilie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârât, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu, a casat Sentința nr. 4.873/2010 a Tribunalului Suceava și a stabilit competența de soluționare în fond a cererii, în favoarea Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că raportat la suma de 937.955,00 RON, impusă ca plată reclamantei prin Decizia nr. 76.870 din 23 februarie 2010, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilite în actul administrativ atacat, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală, soluție care decurge și din aplicarea prevederilor art. 9 din O.G. nr. 79/2003. 2. Hotărârea primei instanțe Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 198 din 16 mai 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a admis acțiunea formulată de reclamanta SC MES SA Suceava - prin administrator judiciar M.C.

- Management, Reorganizare, Lichidare SPRL Iași, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Suceava - Direcția Buget - Contabilitate și Fiscalitate - Persoane Juridic; - a modificat Dispoziția nr. 1.333 din 11 mai 2010 a Primarului Municipiului Suceava; - a admis contestația; - a anulat Decizia nr. 76.870 din 23 februarie 2010 emisă de Serviciul fiscalitate persoane-juridice din cadrul Primăriei municipiului Suceava cu privire la suma de 927.539 RON, impozit pe clădiri; - a obligat pârâta să emită o nouă decizie de impunere privind impozitul pe clădiri calculat conform art. 1 lit. "b" din H.C.L.

Suceava nr. 293 din 12 noiembrie 2009. Față de modul incert de formulare a acțiunii dar și în raport de trimiterea făcută la Dispoziția nr. 1.333 din 11 mai 2010 emisă de Primarul Municipiului Suceava în soluționarea contestației la Decizia de impunere nr. 76.870 din 23 februarie 2010, Curtea de apel a recalificat obiectul acțiunii ca fiind contestație formulată împotriva Dispoziției nr. 1.333 din 11 mai 2010 emisă de Primarul Municipiului Suceava. Astfel, a reținut că prin Decizia de impunere nr. 76.870 din 23 februarie 2010 emisă de pârâtul Municipiul Suceava, prin Direcția de Buget, Contabilitate și Fiscalitate - Serviciul Fiscalitate Persoane Juridice, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 927.539 RON, reprezentând impozit pe clădiri.

Împotriva deciziei de impunere reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin Dispoziția nr. 1333 din 11 mai 2010 emisă de Primarul municipiului Suceava, cu motivarea că, la individualizarea creanței s-au avut în vedere dispozițiile art. 253 pct. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și H.C.L. nr. 293/2009 privind impozitele și taxele locale pentru anul 2010. Curtea a mai reținut că potrivit art. 253 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, cota de impozit fiind stabilită prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv.

În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădiri este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoană juridică, iar în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local/Consiliul General al Municipiului București între 5% și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare, excepție făcând clădirile care au fost amortizate potrivit legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2). Totodată, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 293 din 12 noiembrie 2009 s-a stabilit la art. 1 lit. "c" că impozitul și taxa pe clădiri prev. de art. 253 pct. 6, datorată de persoanele juridice care nu au efectuat nicio reevaluare începând cu data de 1 ianuarie se determină prin aplicarea unei cote procentuale de 10%.

În speța de față, Curtea a constatat că imobilele din patrimoniul reclamantei au fost reevaluate la data de 31 decembrie 2006, conform raportului de evaluare întocmit de expert evaluator A.M., precum și la data de 21 aprilie 2009, conform raportului de evaluare a imobilelor întocmit de expert evaluator P.C. Având în vedere că imobilele au fost reevaluate în ultimii trei ani, Curtea a apreciat că devin incidente dispozițiile art. 253 alin. (2) din C. fisc. și art. 1 lit. "b" din H.C.L. nr. 293 din 12 noiembrie 2009 potrivit cărora, impozitul pe clădiri se calculează în cotă procentuală de 1,5%. A fost înlăturată susținerea pârâtului privind inexistența la momentul emiterii deciziei de impunere a raportului de evaluare din 23 decembrie 2006, Curtea reținând că a fost depus la instanță raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator P.C.

la data de 17 aprilie 2009, situație în care, dacă instanța ar înlătura acest din urmă raport de evaluare pe considerentul că anterior introducerii acțiunii nu a fost prezentat pârâtei, dreptul reclamantului de acces la instanță ar fi golit de conținut, acesta fiind lipsit de posibilitatea probării pretențiilor sale. 3. Recursul declarat de pârât Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul Municipiul Suceava - Direcția de Buget - Contabilitate și Fiscalitate - Serviciul Fiscalitate Persoane Juridice, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. În esență, recurentul combate hotărârea fondului sub următoarele aspecte: 3.1. Instanța de fond și-a depășit rolul activ reglementat de art. 129 din C. proc.

civ, în sensul că a extins obiectul acțiunii și asupra Dispoziției nr. 1.333 din 11 mai 2010 emisă de Primarul Municipiului Suceava, act administrativ ce nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată, fără a pune în discuția contradictorie a părților acest aspect. 3.2. Judecarea cauzei s-a făcut fără citarea emitentului actului, respectiv a Primarului Municipiului Suceava; Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii susținându-se în esență că, organul fiscal a emis actul administrativ fiscal pe baza înscrisurilor depuse de contestatoare, raportul de reevaluare fiind depus ulterior, doar la instanța de judecată. 4. Apărarea intimatei-reclamante Intimata-reclamantă SC MES SA Suceava - prin administrator judiciar M.C.

- Management, Reorganizare, Lichidare SPRL Iași a depus întâmpinare prin care a combătut criticile formulate în recurs, susținând în esență următoarele: - Primarul municipiului Suceava nu trebuia citat în cauză, întrucât a fost parte în dosar, în calitate de reprezentant al Municipiului Suceava, astfel că a avut cunoștință de existența pe rolul instanței de judecată a acestui litigiu. - motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu își găsește aplicare în acele situații în care instanța este obligată să se pronunțe ex officio asupra unor cereri. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza, Înalta Curte reține că recursul este fondat și îl va admite pentru considerentele ce vor fi expuse, făcând aplicația art. 312 alin. (5) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) teza II din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, cu consecința casării sentinței aflate în control judiciar și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Criticile circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., invocat de pârâtul Municipiul Suceava - Direcția de Buget - Contabilitate și Fiscalitate - Serviciul Fiscalitate Persoane Juridice sunt justificate. Potrivit acestui text de lege, coroborat cu art. 312(3) C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. Acest motiv de modificare este expresia principiului disponibilității și a obligației instanței de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății, vizând, în mod evident, numai situațiile de plus petita și ultra petita.

Principiul rolului activ al judecătorului, consacrat prin art. 129 C. proc. civ. și pretins încălcat în speță, obligă într-adevăr instanța să procedeze în primul rând la calificarea juridică a acțiunii și în funcție de această calificare să verifice condițiile de admisibilitate a acesteia, în toate cazurile putând hotărî, însă, numai asupra obiectului cererii deduse judecății, cu respectarea altor principii fundamentale, între care și cel al disponibilității consacrat prin dispozițiile alin. (6) al aceluiași text. În acord cu susținerile recurentului, instanța de control judiciar constată că prin sentința pronunțată a fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., întrucât instanța de fond, deși a fost sesizată cu o acțiune în anularea Deciziei de impunere nr. 76.870 din 23 februarie 2010, emisă de Municipiul Suceava - Direcția de Buget, Contabilitate și Fiscalitate, Serviciul Fiscalitate Persoane Juridice, s-a pronunțat și asupra Dispoziției nr. 1.333 din 11 mai 2010 emisă de Primarul Municipiului Suceava în soluționarea contestației, ce nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată. Mai mult, instanța de fond a recalificat obiectul acțiunii, ca fiind contestație împotriva Dispoziției nr. 1.333 din 11 mai 2010 emisă de Primarul Municipiului Suceava, înainte ca aceasta să fie pusă în discuția prealabilă a părților, nerespectând astfel principiului contradictorialității.

Cu toate acestea, în exercitarea rolului său activ consacrat de art. 129 alin. (2) - (5) C. proc. civ., instanța de judecată trebuie să califice cererea de chemare în judecată în funcție de scopul urmărit de reclamant în concordanță cu art. 84 C. proc. civ., conform căruia, "judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel" și trebuia să pună în discuție cadrul procesual fixat de reclamantă în privința cererii vizând anularea unui act administrativ, în care se impune citarea emitentului acestuia. Conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate." Necesitatea citării în proces este consacrată în termeni imperativi de C. proc.

civ., iar legea contenciosului administrativ nu dispune astfel, în condițiile în care citarea este importantă pentru respectarea a două dintre principiile fundamentale ale dreptului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare. În speță, nefiind stabilit corect cadrul procesual, instanța a privat astfel pe Primarul Municipiului Suceava, emitentul actului administrativ de dreptul la apărare, inclusiv de a fi parte în cauză, de a exercita calea de atac a recursului respectiv, de dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și explicată de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ca fiind dreptul ca fiecare parte să-și pledeze cauza "în aceleași condiții". În consecință, soluționarea cererii având ca obiect anularea unui act administrativ se face cu citarea tuturor părților litigiului, inclusiv cu citarea emitentului actului, pentru respectarea principiului contradictorialității în procesul civil.

Pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, instanța de recurs nu va aprecia ea însăși motivele de recurs ce vizează fondul cauzei în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 care reglementează obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, urmând ca prima instanță să se pronunțe asupra acțiunii cu stabilirea corectă a cadrului procesual. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va da eficiență dispozițiilor art. 129 alin. (4) și 5 C. proc. civ. și art. 6 din CEDO, în sensul că va manifesta rol activ în vederea stabilirii obiectului acțiunii cu care a fost învestită, va dispune citarea emitentului actului administrativ, respectiv a Primarului Municipiului Suceava și va analiza punctual atât din perspectiva susținerilor reclamanților cât și a apărărilor pârâtului, toate aspectele de fond necesare lămuririi situației de fapt.

2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Municipiul Suceava - Direcția Buget Contabilitate și Fiscalitate - Serviciul Fiscalitate Persoane Juridice împotriva Sentinței nr. 198 din 16 mai 2011 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2012. Procesat de GGC - AM