ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1615/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația adresată Curții de Apel Suceava la data de 19 septembrie 2013 și înregistrată sub nr. x, reclamanta S.C. A. S.A. - prin Lichidator B. SPRL Iași, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Suceava și Municipiul Suceava - Direcția de Buget, Contabilitate și Fiscalitate a solicitat modificarea Dispoziției nr. 2442 din 19.08.2013 a Primarului Municipiului Suceava a solicitat admiterea contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x din 14 februarie 2013 obligarea pârâtului II la emiterea unei noi decizii de impunere cu o bază de impozitare corespunzătoare, impozitul pe clădiri urmând a fi calculat cu o cotă de impozitare de 1,5 % aplicată asupra valorii de inventar a clădirii, iar impozitul de transport urmând a fi calculat în raport de bunurile aflate efectiv în patrimoniul debitoarei.

Prin încheierea de ședință din 29 ianuarie 2014 s-a dispus suspendarea judecării cauzei conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reținându-se că soluționarea acesteia depinde de modul de soluționare a dosarului nr. x aflat pe rolul ÎCCJ

La data de 16 septembrie 2015 cauza a fost repusă pe rol, în temeiul art. 413 alin. (2) C. proc. civ. fixându-se termen de judecată la data de 13 octombrie 2015.

La acest termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința nr. 232/23.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x rămasă definitivă prin Decizia nr. 2037/15.05.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 187 din 13 octombrie 2015 a admis excepția autorității lucrului judecat și a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. - prin Lichidator B. Iași SPRL, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Suceava și Municipiul Suceava - Direcția de Buget, Contabilitate și Fiscalitate pentru autoritate de lucru judecat.

Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că, în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. -"hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"

Se mai susține că în motivarea sentinței nr. 187/13.05.2015, Curtea de Apel Suceava a reținut că: " Prin contestația adresată Curții de Apel Suceava la data de 11.07.2013 și înregistrată sub nr. x, reclamanta S.C. A. S.A.- prin Lichidator B. SPRL Iași, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Suceava - Direcția de Buget, Contabilitate și Fiscalitate, a solicitat desființarea în întregime a actului administrativ atacat - Decizia de impunere nr. x din 14.02.2013 și obligarea organului emitent - Decizia de Buget, Contabilitate și Fiscalitate a Municipiului Suceava - să emită o nouă decizie de impunere cu o bază de impozitare corespunzătoare, impozitul pe clădiri urmând a fi calculat cu o cotă de impozitare de 1,5 % aplicată asupra valorii de inventar a clădirii, iar impozitul pe mijloace de transport urmând a fi calculat în raport de bunurile aflate efectiv în patrimoniul debitoarei. Ulterior, la data de 19 septembrie 2013 reclamanta a înregistrat o noua acțiune sub nr. x/2013, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Suceava și Municipiul Suceava -Direcția de Buget, Contabilitate și Fiscalitate, modificarea Dispoziției nr. 2442 din 19.08.2013 a Primarului municipiului Suceava în sensul admiterii contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x din 14 februarie 2013 și a obligării pârâtului II la emiterea unei noi decizii de impunere cu o bază de impozitare corespunzătoare, impozitul pe clădiri urmând a fi calculat cu o cotă de impozitare de 1,5 % aplicată asupra valorii de inventar a clădirii, iar impozitul pe mijloacele de transport urmând a fi calculat în raport de bunurile aflate efectiv în patrimoniul debitoarei.

Astfel s-a apreciat că ambele cereri vizau anularea Deciziei de impunere nr. x și obligarea pârâtului Municipiului Suceava - Direcția de Buget, Contabilitate și Fiscalitate la emiterea unei noi decizii de impunere cu o bază de impozitare corespunzătoare, impozitului pe clădiri urmând a fi calculat cu o cotă de impozitare de 1,5 % aplicată asupra valorii de inventar a clădirii, iar impozitul pe mijloacele de transport urmând a fi calculat în raport de bunurile aflate efectiv în patrimoniul debitoarei.

Recurenta consideră că cele reținute de instanța de fond nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

Art. 431 alin. (1) C. proc. civ. precizează elementele structurale ale autorității lucrului judecat și astfel, totodată, condițiile cumulative ale acesteia: "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect." Așadar, identitate de obiect (eadem res), identitate de cauză (eadem causa petendi) și identitate de persoane în aceeași calitate (eadem conditio personarum).

Cu alte cuvinte, tripla identitate de obiect, cauză și părți este condiția existenței autorității lucrului judecat.

În speța de față nu poate fi vorba de tripla identitate de obiect, cauză și părți, deoarece în cauza care a făcut obiectul dosarului nr. x, s-a formulat contestație în contradictoriu cu pârâta Municipiul Suceava Direcția de Buget, Contabilitate și Fiscalitate, iar în cauza ce face obiectul dosarului (x/2013*), s-a formulat contestație în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Suceava și cu pârâta Municipiul Suceava - Direcția de Buget, Contabilitate și Fiscalitate.

De asemenea, mai arată că în cadrul dosarului nr. x s-a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr. x emisă de Municipiul Suceava Direcția de Buget, Contabilitate și Fiscalitate, iar în cadrul dosarului (x/2013*), s-a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 2442 emisă de Primarul Municipiului Suceava, în data de 19.08.2013.

Apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 alin. (1) C. proc. civ. și că nu există o triplă identitate de obiect, cauză și părți, solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat și pe cale de consecință admiterea recursului, casarea sentinței nr. 187/13.10.2015, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Intimatul Municipiul Suceava a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, a arătat că instanța de fond în mod corect a apreciat că în speță sunt incidente prevederile art. 431 alin. (1) Cod procedură deoarece recurenta a introdus pe rolul Curții de Apel Suceava două cereri având același obiect, singura diferență fiind că, în acest dosar a fost contestată și Dispoziția nr. 2442/2013 dată de primar, în soluționarea plângerii formulate pe cale administrativă.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 12 martie 2018, recursul a fost admis în principiu.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o greșită interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prima instanță a respins acțiunea pentru autoritate de lucru judecat, opinie neîmpărtășită și de instanța de control judiciar.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 431 din Noul C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar prevederile art. 432 stipulează că excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs.

Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanței a chestiunii litigioase deja rezolvate. Sub aspectul elementelor autorității de lucru judecat, rezultă că pentru existența ei este necesară tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Identitatea de părți presupune participarea în ambele procese a acelorași persoane, ca titulare ale drepturilor care formează obiectul principal, cauza vizează fundamentul raportului juridic dedus judecății, în timp ce obiectul reprezintă atât pretenția formulată prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat.

Obiectul acțiunii civile îl reprezintă protecția unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a cărui realizare calea justiției este obligatorie și el constă fie în pretenția de recunoaștere a unui drept sau de condamnare a pârâtului la executarea obligației pe care a încălcat-o, fie în pretenția la crearea unor situații juridice noi, în cazurile expres prevăzute de lege. De la caz la caz el se concretizează și se nuanțează prin mijlocul procesual folosit.

Pe de altă parte, în ceea ce privește cauza acțiunii civile se impune a se face precizarea că aceasta a fost definită în literatura de specialitate ca reprezentând temeiul juridic al cererii, fundamentul legal al dreptului pe care una dintre părți îl valorifică împotriva celeilalte, iar cu privire la același obiect pot exista mai multe acțiuni întemeiate pe cauze diferite.

Cauza acțiunii civile se determină nu numai raportat la cererea de chemare în judecată, ci trebuie căutată în complexitatea de circumstanțe care determină și întrețin voința părții interesate de a reclama sau de a se apăra și de a stărui în ceea ce reclamă ori în ceea ce contestă. Existența motivelor de a acționa sau apăra în fața instanței un anumit drept, fără prefigurarea mentală a obținerii unui anumit rezultat, nu determină pe nimeni să reclame sau să se apere în justiție.

În mod evident, autoritatea de lucru judecat, privită ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, presupune identitate de chestiuni litigioase tranșate prin hotărâre, și prin urmare, din rațiuni de ordine și stabilitate juridică, nu se poate concepe ca într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior să se statueze în mod diferit.

Or, din analiza celor două acțiuni formulate de reclamantă, nu rezultă, identitatea de obiect, și de părți.

La modul concret, recurenta a introdus pe rolul Curții de Apel Suceava două cereri care vizau anularea Deciziei de impunere nr. x și obligarea Municipiul Suceava - Direcția de Buget, Contabilitate și Fiscalitate la emiterea unei noi decizii de impunere cu o cotă de impozitare corespunzătoare, impozitul pe clădiri urmând a fi calculat cu o cotă de impozitare de 1,5% aplicată asupra valorii de inventar a clădirii, iar impozitul pe mijloacele de transport urmând a fi calculat în raport de bunurile aflate efectiv în patrimoniul societății.

Astfel, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x, recurenta-reclamantă a formulat contestație în contradictoriu cu pârâta Municipiul Suceava Direcția de Buget, Contabilitate și Fiscalitate, iar în cauza ce face obiectul dosarului (x/2013*), a formulat contestație în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Suceava și cu pârâta Municipiul Suceava - Direcția de Buget, Contabilitate și Fiscalitate.

De asemenea, în cadrul dosarului nr. x s-a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr. x emisă de Municipiul Suceava Direcția de Buget, Contabilitate și Fiscalitate, iar în cadrul dosarului (x/2013*), s-a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 2442 emisă de Primarul Municipiului Suceava, în data de 19.08.2013.

Prin urmare, în acest dosar a fost contestată și Dispoziția nr. 2442/2013 dată de primar în soluționarea plângerii formulate pe cale administrativă cu consecința introducerii ca parte a primarului Municipiului Suceava.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, nu există autoritate de lucru judecat, acțiunea formulată de reclamantă neavând același obiect, aceeași cauză și aceleași părți ca și cererea formulată, anterior, care a făcut obiectul dosarului nr. x, soluționat de Curtea de Apel Suceava, în primă instanță, prin sentința civilă nr. 232/23.09.2013, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2037/15.05.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Instanța de control judiciar constată că instanța de fond în mod greșit a reținut că în cauză este îndeplinită condiția identității de părți, obiect și cauză, respingând acțiunea pentru autoritate de lucru judecat.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 496 C. proc. civ. recursul se va admite, sentința atacată se va casa și se va trimite spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere toate susținerile și apărările părților, urmând să analizeze acțiunea reclamantei în raport de situația factuală existentă în cauză și în raport de probele ce vor fi administrate.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. prin lichidator B. Iași SPRL împotriva sentinței nr. 187 din 13 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2018.