ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2109/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțelecauzei 1. Cererea de chemare în judecată Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul C.G., solicitând instanței ca în contradictoriu cu acesta și pe calea contenciosului administrativ să constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că urmare a cererii numitului C.V. adresată Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității la data de 19 mai 2008, s-a procedat la verificarea pârâtului sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității.

Astfel, din cuprinsul Notei de constatare din 21 aprilie 2009, și a înscrisurilor atașate acesteia, s-a stabilit că pârâtul având gradul de căpitan, șef al Biroului Contrainformații din UM Craiova, a aprobat măsuri informative operative la adresa unei persoane semnalate de organele de Securitate că face comentarii și aprecieri tendențioase la adresa politicii partidului, cerând și plecarea definitivă din țară, precum și a unei persoane semnalată descendent de șef de cuib legionar, având rude ce intenționau să emigreze în occident. S-a mai susținut că activitățile desfășurate de către pârât au fost de natură să suprime drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, cum ar fi dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la viață privată, dreptul la libertatea opiniilor și dreptul la libera circulație.

2. Hotărârea Curții de apel Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3022 din 22 iunie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamant constatând calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite ambele condiții ale art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008 care definesc noțiunea de lucrător al Securității. Astfel, pe de o parte, pârâtul a avut gradul de căpitan, Șef al Biroului Contrainformații din UM Craiova, iar pe de altă parte, prin activitățile întreprinse în calitatea sa de angajat al Securității, a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare, dreptului la viață privată și dreptului la liberă circulație, drepturi prevăzute și garantate de Constituția României.

Curtea de apel a constatat că pârâtul a aprobat un plan pentru aplicarea unei măsuri combinative sub controlul mijloacelor de tehnică operativă care viza o persoană al cărei frate era suspectat că intenționează să treacă fraudulos frontiera. De asemenea, pârâtul a aprobat olograf Raportul privind analiza situațiilor operative în dosarul aceleiași persoane, instruind sursa în vederea continuării supravegherii. 3. Recursul declarat de C.G. Împotriva sentinței Curții de apel a formulat recurs pârâtul C.G., invocând dispozițiile art. 304 pct. 5-8 și art. 305 C. proc. civ.. Recurentul nu și-a structurat criticile formulate, dar, din modul de prezentare rezultă că hotărârea fondului este combătută sub următoarele aspecte: 3.1.

Încălcarea dreptului la apărare Recurentul afirmă că în mod eronat i s-a respins proba cu interogatoriul părții adverse, instanța evaluând probele a priori și in abstracto, fără a le examina în concret concludența, utilitatea și pertinența. Soluția pronunțată reflectă, în opinia recurentului, interpretarea voit greșită a unora dintre documentele selecționate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ignorându-i-se toate apărările inclusiv cele rezultate din comunicarea din 3 iunie 2010 emisă de UM București, ca și dreptul la un proces echitabil. 3.2. Neîndeplinirea condițiilor legale pentru constatarea calității de lucrător al Securității La acest punct pot fi reținute toate susținerile recurentului referitoare la natura activităților de contrainformații desfășurate la UM Craiova.

Recurentul arată că nu a întreprins nicio măsură în dosarul privind pe C.V., toate demersurile sale profesionale vizându-l pe fratele acestuia, cpt. av. C.C. deoarece era descendent al unui membru cu funcție de conducere semnificativă în organizația legionară Dolj. 3.3. Nelegalitatea comunicării documentelor ce îl privesc pe cpt. av. C.C. În esență, recurentul susține că în lipsa unei solicitări exprese a acestei persoane, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu era abilitat să comunice documentele provenind din cotele I și R, fratelui persoanei respective, C.V., precum și instanței de judecată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Acțiunea judiciară pornită de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în temeiul art. 11 alin. (1) O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, a vizat constatarea calității de lucrător al Securității în persoana pârâtului C.G.. Procedura a fost declanșată, potrivit art. 1 alin. (7) din același act normativ, la cererea petentului C.V. de a se stabili identitatea ofițerilor Securității care au contribuit la instrumentarea dosarului său de persoană urmărită și de a se verifica îndeplinirea condițiilor pentru constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește.

În cauză nu s-a contestat că recurentul-pârât a avut calitatea de ofițer al Securității, aspectele în dispută vizând numai natura activităților desfășurate în această calitate. Prima instanță, analizând înscrisurile administrate, a constatat în mod corect că, prin activitatea sa, recurentul-pârât a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reține următoarele: 1.1.

Referitor la respectarea dreptului la apărare În cuprinsul acestui motiv recurentul dezvoltă ideea potrivit căreia instanța de fond i-a respins nejustificat proba cu interogatoriul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și, în același timp, a ignorat comunicarea UM București din 3 iunie 2010. Verificând dosarul de fond, Înalta Curte observă că interogatoriul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca mijloc de probă, a fost respins prin încheierea de la 4 mai 2010, reținându-se că nu este util soluționării cauzei. Într-adevăr, din întrebările formulate de pârât în cuprinsul interogatoriului rezultă că scopul probei viza două aspecte: lămurirea condițiilor în care s-au comunicat documente din cotele I și R și confirmarea apărării referitoare la calitatea de urmărit a cpt.

C.C. iar nu a petentului C.V.. Or, potrivit art. 218 C. proc. civ.: „ Se va putea încuviința chemarea la interogatoriu, când este privitor la fapte personale, care fiind în legătură cu pricina, pot duce la dezlegarea ei”. Cum niciuna dintre între întrebările cuprinse în interogatoriul în discuție nu putea clarifica problema litigioasă, în mod legal s-a procedat la respingerea probei. De altfel, după cum se va arăta și în analiza următorului motiv de recurs, nici răspunsul primit de recurent de la UM București nu prezintă relevanță în contextul de față, pentru că acesta conține doar referiri la C.C., fratele lui C.V., iar instanța a constatat calitatea de lucrător numai prin raportare la demersurile întreprinse de recurent în privința acestuia din urmă.

1.2. Referitor la îndeplinirea condițiilor legale pentru constatarea calității de lucrător al Securității Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securității: „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste”. Din această definiție legală rezultă cele două condiții cumulative pentru constatarea calității de lucrător al Securității din care, cum s-a arătat în cele ce preced, recurentul-pârât o contestă pe cea de-a doua, respectiv că prin activitățile desfășurate a suprimat sau îngrădit drepturi fundamentale al omului.

Verificând toate apărările recurentului, Înalta Curte constată că acestea sunt lipsite de suport probator. În același timp, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a demonstrat, cel puțin printr-un înscris necontestat sub aspectul semnăturii recurentului, că acesta a avut o activitate susținută în direcția îngrădirii unor drepturi fundamentale ale omului, corect reținute de prima instanță în argumentarea soluției sale. Astfel, în planul pentru aplicarea unei măsuri combinative sub controlul mijloacelor, semnat de recurent la data de 24 mai 1982 acesta a dispus, între altele, înregistrarea unei convorbiri particulare dintre soția lui C.V. și C.C., în scopul cunoașterii intențiilor reale ale lui C.V.

care făcuse cerere de plecare definitivă din țară. Împrejurarea că discuția celor doi a avut loc într-un spațiu public (o încăpere din liceul unde își desfășura activitatea soția persoanei urmărite) este complet nerelevantă în contextul O.U.G. nr. 24/2008 care nu distinge în această privință, fiind suficient să se demonstreze că activitatea desfășurată de ofițer a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Or, înregistrarea convorbirilor persoanelor menționate, fără știința lor și fără vreo autorizare legală nu s-a făcut în scopul verificării sincerității lui C.C., căpitan la UM Craiova, deținător de informații militare secrete (potrivit susținerilor recurentului), ci pentru că fratele acestuia, C.V.

făcuse cerere de plecare definitivă din țară. De altfel acesta a fost și motivul declarat pentru deschiderea dosarului de urmărit titular C.V.: titularul „se dedă la comentarii și aprecieri tendențioase la adresa politicii partidului, cerând totodată plecarea definitivă din țară”. În acest context, răspunsul UM București, depus în probațiune de către pârât, nu a putut fi luat în considerare de instanță, el vizând o altă persoană (fratele persoanei urmărite) și atribuțiile acesteia, fără legătură cu faptele concrete imputate recurentului. Nici susținerea referitoare la presupuse manifestări legionare ori fasciste în familia persoanei urmărite, (tatăl acuzat dar nu condamnat pentru activități legionare) nu pot justifica amploarea și intensitatea măsurilor dispuse.

Conchizând, Înalta Curte reține că prin măsurile dispuse în calitate de angajat al fostei Securități, recurentul C.G. a încălcat dreptul la viață privată prevăzut de art. 33 din Constituția României din anul 1965 unor membri din familia persoanei urmărite C.V. fără a avea o justificare legală. 1.3. Referitor la legalitate probelor furnizate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității Potrivit recurentului, documentele provenind din cotele I și R au fost depuse în probațiune în mod nelegal, întrucât priveau o altă persoană: pe C.C., fratele celui urmărit, C.V., care învestise Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu cererea menționată la pct. 11.1. Această teză nu poate fi primită.

Potrivit art. 11 alin. (3) O.U.G. nr. 24/2008, în dovedirea acțiunii, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității depune „copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității” fără a distinge după cum acestea provin din dosarul persoanei urmărite sau al altor persoane. Dimpotrivă, art. 1 alin. (2) din aceeași ordonanță stabilește că „accesul vizează toate tipurile de informații culese sau exploatate de Securitate, prin acțiuni conexe sau prin emiterea de acte, dispoziții ori alte tipuri de înscrisuri”. Singura restricție pe care o conține actul normativ privește „înscrisurile al căror conținut ar putea afecta o terță persoană”, care, potrivit art. 1 alin. (11) din ordonanță „se eliberează cu anonimizarea informațiilor referitoare la respectiva persoană fizică”.

În cauza de față nu ne regăsim însă într-o atare situație, pentru că înscrisurile la care se referă recurentul nu sunt apte să-l vatăme pe C.C., ci, dimpotrivă relevă contextul în care s-au exercitat presiuni de către Securitate împotriva ambilor frați C., fiind greu de separat documentele care îi privesc pe fiecare în parte. Nu în ultimul rând, Înalta Curte remarcă și împrejurarea că recurentul nu are legitimarea procesuală de a invoca o eventuală vătămare pe care ar putea-o suferi o persoană care nu este angrenată în litigiul de față. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. 11.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

și art. 20 Legea nr. 554/2004, constatând că nu ar fi fost identificate motive de modificare ori casare a sentinței recurate, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.G. împotriva sentinței civile nr. 3022 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2011.