Decizia nr. 647/2011 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul D.I.. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul, având gradul de maior în cadrul Direcției a II-a, Serviciul 8, a aprobat verificarea informativă a unei persoane, inginer geolog, semnalat cu "relații cu cetățeni străini" și "încercarea de a scoate din țară unele lucrări științifice care-i aparțineau" dispunând următoarele măsuri informativ - operative: dirijarea rețelei informative în scopul stabilirii "cum încearcă O. să rezolve problema scoaterii din țară a lucrărilor respective și pe cea a emigrării sale, precum și faptul dacă mai intră în contact și cu alți cetățeni străini, cine sunt aceștia și caracterul relațiilor". A mai arătat reclamantul că pârâtul, în calitate de locotenent colonel cu funcția de șef al Serviciului 4 Direcția a III-a, dispus folosirea mijloacelor specifice informatorilor de care dispunea unitatea, pentru a obține date privind relațiile unei persoane de sex feminin, cu numele conspirativ "Dorina", cu cetățeni străini, aprobând în același scop și folosirea mijloacelor tehnice pentru interceptarea convorbirilor telefonice. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu sunt îndeplinite cerințele legii pentru constatarea calității sale de lucrător al Securității, întrucât în cele două cazuri invocate nu a încălcat drepturi fundamentale ale omului.

Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 1313 din 16 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul D.I., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, potrivit afirmațiilor reclamantului, pârâtul a funcționat ca ofițer în cadrul Direcției a II-a a Securității, direcție care avea ca atribuții contraspionajul economic și în cadrul Direcției a III-a a Securității, cu atribuții în domeniul contrainformații. În acest context, a apreciat că demersurile de supraveghere informativă a unei persoane, care încerca să scoată clandestin din țară lucrări cu valoare științifică, se înscriu în activitățile normale ale oricărui serviciu de contrainformații, fără a conține aspecte de ordin politic, la dosar neexistând înscrisuri din care să reiasă că activitățile de supraveghere ordonate de pârât au vizat și alte aspecte, referitoare la convingerile politice ale persoanei urmărite, astfel că activitatea pârâtului în acest caz nu a depășit atribuțiile strict profesionale referitoare la protejarea intereselor naționale, iar nu ale regimului politic în particular. Cât privește activitatea desfășurată în domeniul contrainformații, prima instanță a considerat că aceasta presupune luarea de măsuri pentru protejarea intereselor statului față de tentativele de penetrare informativă din exterior. În speță, prima instanță a constatat că actele depuse la dosar confirmă activități de urmărire informativă a unei persoane cu numele conspirativ "D.", sub aspectul relațiilor acesteia cu cetățeni români și străini, în mod deosebit cu comercianți greci, însă din actele dosarului nu reiese că urmărirea informativă a respectivei persoane s-a făcut datorită convingerilor politice sau atitudinii ostile a acesteia față de regimul politic comunist. Concluzionând, judecătorul fondului a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recursul declarat în cauză de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității Împotriva sentinței primei instanțe a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac exercitate, recurentul susține că sentința pleacă de la premise care sunt contrazise vădit de situația de fapt pe care a fost întemeiată acțiunea introductivă și, în plus, interpretează în mod greșit textul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în forma modificată prin Legea nr. 293/2008, distingând acolo unde legiuitorul nu a distins. Analizând situațiile reținute prin Nota de constatare nr. DI/II/X/3 august 2009, recurentul conchide în sensul că măsurile dispuse de intimat nu au nici cea mai mică legătură cu lupta împotriva tentativelor de penetrare informativă din interior, ele încălcând nejustificat drepturi și libertăți fundamentale ale omului: dreptul la viață privată, secretul corespondenței, libera exprimare ori inviolabilitatea domiciliului.

Apărările formulate de intimatul D.I. Prin întâmpinarea formulată, intimatul D.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivare, intimatul arată că nu există temeiuri pentru a i se reține calitatea de lucrător al Securității. Analizând punctual cele două cazuri la care s-a referit și instanța de fond, el afirmă că nu cunoaște nimic despre dosarul referitor la inginerul geolog, instrumentat de Direcția a II-a a Securității, câtă vreme își desfășura activitatea la Direcția a III-a. Referitor la cazul studentei și al diplomatului grec, intimatul susține că acesta din urmă era ofițer KIP și, prin urmare, nu a făcut decât să preîntâmpine acte de penetrare informativă, specificul activității sale fiind de contraspionaj.

Procedura derulată în recurs În cadrul probei cu înscrisuri, admisibilă în recurs conform art. 305 C. proc. civ., recurentul a prezentat documente întocmite în Dosarul de urmărire informativă nr. 3883 privind pe "C.". Intimatul D.I. nu a formulat probe în apărare. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și a înscrisurilor noi depuse în recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, fiind îndeplinite condițiile legale pentru a constata calitatea de lucrător al Securității a intimatului D.I.. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a intimatului-pârât D.I.. Verificările au fost efectuate de recurentul-reclamant ca urmare a solicitării formulate în acest sens de către V.I., potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008. În cauză nu s-a contestat că intimatul a avut calitatea de ofițer al Securității, aspectele în dispută vizând numai natura activităților desfășurate în această calitate. Prima instanță, analizând probele administrate în privința celor două cazuri menționate și de intimat în întâmpinare - cazul inginerului geolog O.M. și al studentei C.E.D. - a ajuns la concluzia că nu s-au decelat elemente care să demonstreze că pârâtul ar fi depășit cadrul unor activități specifice unui serviciu de contrainformații. Fără a nega logica și consistența raționamentului judecătorului fondului raportat la aceste două cazuri, Înalta Curte observă că recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității indicase în Nota de constatare nr. S/DI/I/X/3 august 2009 aprobată de Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității la data de 8 septembrie 2009 încă două situații în care susținea că D.I. a încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului, respectiv în cazului lui M.A.G., precum și în dosarul denumit generic Problema "P.". Or, din înscrisurile prezentate în recurs, referitoare la cazul M.A.G., preot ortodox în județul Constanța, urmărit în D.U.I. nr. X sub numele "C.", Înalta Curte constată că prin acțiunile sale D.I., colonel, șef de serviciu în cadrul Direcției a III-a, Departamentul Securității Statului a îngrădit atât acestei persoane, cât și persoanelor cu care intra în contact, de pildă numitei G.V., dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul la viață privată, recunoscute de Constituția din anul 1965 (art. 28, 32 și 33), de Declarația Universală a Drepturilor Omului și Pactul Internațional privind Drepturilor Civile și Politice. În concret, din actul din 21 iulie 1984 întocmit și semnat de către intimat, rezultă că acesta a solicitat unei alte structuri a Securității (din județul Constanța): "să controlați eventualele întâlniri ale lui G.V. cu M.A.G., iar rezultatul măsurilor precum și alte date ce le dețineți despre cei în cauză, să ne fie transmise la indicativul 341/F.N."; "în Cernavodă locuiește și mama sus-numitei G.V. unde ea urmează să petreacă câteva zile împreună cu fiul; la locuința mamei funcționează postul telefonic nr. X/Y". Cele două persoane nu erau urmărite informativ pentru că ar desfășura activități de contraspionaj, ci întrucât preotul M.A.G. este influențat de "știrile audiate la posturile de radio străine" și de "ideile lui P.G. al cărui adept a declarat că este", conform "Planului de măsuri" în D.U.I. "Călugărul". Reținând că pentru constatarea calității de lucrător al Securității conform art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este necesară identificarea cel puțin a unei situații în care cel verificat "a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului", Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerințele legii în persoana intimatului D.I.. În fine, cât privește natura și importanța muncii desfășurate de intimat în contextul istoric al perioadei în discuție, precum și conținutul documentelor întocmite în cadrul atribuțiilor de serviciu și la ordinele superiorilor, Înalta Curte remarcă faptul că, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, s-a definit scopul reglementării ca fiind "continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist" care a desfășurat, în special prin intermediul Securității, "o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale". Curtea Constituțională a reținut consecvent în jurisprudența sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a abuzurilor ... contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești" și că "scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice ale societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția României". 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul, se va modifica sentința atacată în sensul că va fi admisă acțiunea, cu consecința constatării calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul D.I..