ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 647/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat

constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe

pârâtul D.I..

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că pârâtul, având gradul de maior în cadrul Direcției a

II-a, Serviciul 8, a aprobat verificarea informativă a unei persoane, inginer

geolog, semnalat cu "relații cu cetățeni străini" și "încercarea

de a scoate din țară unele lucrări științifice care-i aparțineau"

dispunând următoarele măsuri informativ - operative: dirijarea rețelei

informative în scopul stabilirii "cum încearcă O. să rezolve problema

scoaterii din țară a lucrărilor respective și pe cea a emigrării sale, precum

și faptul dacă mai intră în contact și cu alți cetățeni străini, cine sunt

aceștia și caracterul relațiilor".

A mai arătat

reclamantul că pârâtul, în calitate de locotenent colonel cu funcția de șef al

Serviciului 4 Direcția a III-a, dispus folosirea mijloacelor specifice

informatorilor de care dispunea unitatea, pentru a obține date privind

relațiile unei persoane de sex feminin, cu numele conspirativ "Dorina",

cu cetățeni străini, aprobând în același scop și folosirea mijloacelor tehnice

pentru interceptarea convorbirilor telefonice.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu sunt

îndeplinite cerințele legii pentru constatarea calității sale de lucrător al

Securității, întrucât în cele două cazuri invocate nu a încălcat drepturi

fundamentale ale omului.

de apel

Prin Sentința nr.

1313 din 16 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul D.I., ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că, potrivit afirmațiilor reclamantului,

pârâtul a funcționat ca ofițer în cadrul Direcției a II-a a Securității,

direcție care avea ca atribuții contraspionajul economic și în cadrul Direcției

a III-a a Securității, cu atribuții în domeniul contrainformații.

În acest context, a

apreciat că demersurile de supraveghere informativă a unei persoane, care

încerca să scoată clandestin din țară lucrări cu valoare științifică, se

înscriu în activitățile normale ale oricărui serviciu de contrainformații, fără

a conține aspecte de ordin politic, la dosar neexistând înscrisuri din care să

reiasă că activitățile de supraveghere ordonate de pârât au vizat și alte

aspecte, referitoare la convingerile politice ale persoanei urmărite, astfel că

activitatea pârâtului în acest caz nu a depășit atribuțiile strict profesionale

referitoare la protejarea intereselor naționale, iar nu ale regimului politic

în particular.

Cât privește

activitatea desfășurată în domeniul contrainformații, prima instanță a

considerat că aceasta presupune luarea de măsuri pentru protejarea intereselor

statului față de tentativele de penetrare informativă din exterior.

În speță, prima

instanță a constatat că actele depuse la dosar confirmă activități de urmărire

informativă a unei persoane cu numele conspirativ "D.", sub aspectul

relațiilor acesteia cu cetățeni români și străini, în mod deosebit cu

comercianți greci, însă din actele dosarului nu reiese că urmărirea informativă

a respectivei persoane s-a făcut datorită convingerilor politice sau atitudinii

ostile a acesteia față de regimul politic comunist.

Concluzionând,

judecătorul fondului a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

în cauză de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

Împotriva sentinței

primei instanțe a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, invocând motivul de modificare prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ.

În motivarea căii de

atac exercitate, recurentul susține că sentința pleacă de la premise care sunt

contrazise vădit de situația de fapt pe care a fost întemeiată acțiunea

introductivă și, în plus, interpretează în mod greșit textul art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, în forma modificată prin Legea nr. 293/2008, distingând

acolo unde legiuitorul nu a distins.

Analizând situațiile

reținute prin Nota de constatare nr. DI/II/X/3 august 2009, recurentul conchide

în sensul că măsurile dispuse de intimat nu au nici cea mai mică legătură cu

lupta împotriva tentativelor de penetrare informativă din interior, ele

încălcând nejustificat drepturi și libertăți fundamentale ale omului: dreptul

la viață privată, secretul corespondenței, libera exprimare ori

inviolabilitatea domiciliului.

formulate de intimatul D.I.

Prin întâmpinarea

formulată, intimatul D.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivare,

intimatul arată că nu există temeiuri pentru a i se reține calitatea de

lucrător al Securității. Analizând punctual cele două cazuri la care s-a

referit și instanța de fond, el afirmă că nu cunoaște nimic despre dosarul

referitor la inginerul geolog, instrumentat de Direcția a II-a a Securității,

câtă vreme își desfășura activitatea la Direcția a III-a.

Referitor la cazul

studentei și al diplomatului grec, intimatul susține că acesta din urmă era

ofițer KIP și, prin urmare, nu a făcut decât să preîntâmpine acte de penetrare

informativă, specificul activității sale fiind de contraspionaj.

în recurs

În cadrul probei cu

înscrisuri, admisibilă în recurs conform art. 305 C. proc. civ., recurentul a

prezentat documente întocmite în Dosarul de urmărire informativă nr. 3883

privind pe "C.".

Intimatul D.I. nu a

formulat probe în apărare.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în

întâmpinare, precum și a înscrisurilor noi depuse în recurs, Înalta Curte

constată că recursul este fondat, fiind îndeplinite condițiile legale pentru a

constata calitatea de lucrător al Securității a intimatului D.I..

și de drept relevante

Recurentul-reclamant

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța

de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu

o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al Securității a

intimatului-pârât D.I..

Verificările au fost

efectuate de recurentul-reclamant ca urmare a solicitării formulate în acest

sens de către V.I., potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

În cauză nu s-a

contestat că intimatul a avut calitatea de ofițer al Securității, aspectele în

dispută vizând numai natura activităților desfășurate în această calitate.

Prima instanță,

analizând probele administrate în privința celor două cazuri menționate și de

intimat în întâmpinare - cazul inginerului geolog O.M. și al studentei C.E.D. -

a ajuns la concluzia că nu s-au decelat elemente care să demonstreze că pârâtul

ar fi depășit cadrul unor activități specifice unui serviciu de

contrainformații.

Fără a nega logica și

consistența raționamentului judecătorului fondului raportat la aceste două cazuri,

Înalta Curte observă că recurentul-reclamant Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității indicase în Nota de constatare nr. S/DI/I/X/3

august 2009 aprobată de Colegiul Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității la data de 8 septembrie 2009 încă două situații în care

susținea că D.I. a încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului,

respectiv în cazului lui M.A.G., precum și în dosarul denumit generic Problema

"P.".

Or, din înscrisurile

prezentate în recurs, referitoare la cazul M.A.G., preot ortodox în județul

Constanța, urmărit în D.U.I. nr. X sub numele "C.", Înalta Curte

constată că prin acțiunile sale D.I., colonel, șef de serviciu în cadrul

Direcției a III-a, Departamentul Securității Statului a îngrădit atât acestei

persoane, cât și persoanelor cu care intra în contact, de pildă numitei G.V.,

dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul

la viață privată, recunoscute de Constituția din anul 1965 (art. 28, 32 și 33),

de Declarația Universală a Drepturilor Omului și Pactul Internațional privind

Drepturilor Civile și Politice.

În concret, din actul

din 21 iulie 1984 întocmit și semnat de către intimat, rezultă că acesta a

solicitat unei alte structuri a Securității (din județul Constanța): "să

controlați eventualele întâlniri ale lui G.V. cu M.A.G., iar rezultatul

măsurilor precum și alte date ce le dețineți despre cei în cauză, să ne fie

transmise la indicativul 341/F.N."; "în Cernavodă locuiește și mama

sus-numitei G.V. unde ea urmează să petreacă câteva zile împreună cu fiul; la

locuința mamei funcționează postul telefonic nr. X/Y".

Cele două persoane nu

erau urmărite informativ pentru că ar desfășura activități de contraspionaj, ci

întrucât preotul M.A.G. este influențat de "știrile audiate la posturile

de radio străine" și de "ideile lui P.G. al cărui adept a declarat că

este", conform "Planului de măsuri" în D.U.I.

"Călugărul".

Reținând că pentru

constatarea calității de lucrător al Securității conform art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008, este necesară identificarea cel puțin a unei situații în

care cel verificat "a desfășurat activități prin care a suprimat sau

îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului", Înalta Curte

constată că sunt îndeplinite cerințele legii în persoana intimatului D.I..

În fine, cât privește

natura și importanța muncii desfășurate de intimat în contextul istoric al

perioadei în discuție, precum și conținutul documentelor întocmite în cadrul

atribuțiilor de serviciu și la ordinele superiorilor, Înalta Curte remarcă

faptul că, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, s-a definit scopul reglementării

ca fiind "continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a

activităților exercitate de regimul comunist" care a desfășurat, în special

prin intermediul Securității, "o permanentă teroare împotriva cetățenilor

țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale". Curtea

Constituțională a reținut consecvent în jurisprudența sa (de ex. în Decizia nr.

267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securității, prin consemnarea

publică a abuzurilor ... contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și

la o proiectare adecvată a viitorului societății românești" și că

"scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice ale societății românești

și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția

României".

soluției adoptate

Pentru considerentele

expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul, se va

modifica sentința atacată în sensul că va fi admisă acțiunea, cu consecința

constatării calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe

pârâtul D.I..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

sentinței nr. 1313 din 16 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite acțiunea.

Constată calitatea de

lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul D.I..

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 februarie 2011.