ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 461/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1897 din 27 aprilie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul S.I.,

constatându-se calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că din nota de constatare întocmită

de reclamantă, notă susținută cu înscrisuri, în calitatea sa de ofițer în

cadrul organelor de Securitate pârâtul a dispus urmărirea operativă a numitului

G.I., fapt ce a presupus interceptarea convorbirilor, a corespondenței și

urmărirea persoanei.

De asemenea, în

aceeași calitate a dispus verificarea numitei C.I., pe motiv că este frecventă

vizitatoare a bibliotecii italiene și are legături cu cetățeni străini, în nota

de constatare menționându-se și urmărirea în baza dispoziției pârâtului a

numitul S.I.O. pe motiv că acesta, în urma unei deplasări, la specializare în Spania

și-a creat relații în afara cadrului oficial cu cetățeni străini.

Judecătorul fondului

a înlăturat apărarea pârâtului în sensul că activitatea acestuia a reprezentat

activitate de contraspionaj, reținând că nu s-a dovedit în niciun mod pretinsa

activitate de spionaj a persoanele urmărite, acestea neavând acces la documente

secrete și neexistând elemente care să conducă la ideea că ar fi fost vorba de

spioni străini.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs S.I., criticând-o ca nelegală și netemeinică,

întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

Se apreciază în

recurs că prima instanță a nesocotit probatoriile administrate, recurentul

îndeplinindu-și doar atribuțiile prevăzute de lege în calitatea pe care o avea.

Recursul este

nefondat și va fi respins.

Examinând actele

dosarului, motivele de recurs și via-à-vis de prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Din actele anexate la

dosar, respectiv nota de constatare, recurentul în calitate de ofițer al Securității

a dispus urmărirea operativă a numitului G.I., în sensul că s-au interceptat

convorbirile și corespondența acestuia.

De asemenea, tot din

probatorii rezultă că a verificat și o altă persoană pe motiv că vizita

biblioteca italiană și avea legătură cu cetățenii străini.

Fără posibilitate de

tăgadă rezultă că măsurile întreprinse de recurent au încălcat drepturi și

libertăți fundamentale ale omului, fapta sa înscriindu-se în dispozițiile art.

2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Nu se poate vorbi în

speță de o activitate de „contraspionaj” întrucât persoana urmărită nu avea

acces la informații secrete, ci era cercetător la „Institutul de lingvistică”,

ceea ce se urmărea de fapt fiind monitorizarea relațiilor cu cetățenii străini,

pentru protejarea sistemului comunist și nu a Statului Român.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată

este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de S.I.,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.I. împotriva sentinței civile nr. 1897 din 27 aprilie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 ianuarie

2011.