ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 544/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 576 din

data de 2 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamantul C.N.S.A.S.

în contradictoriu cu pârâtul S.I. și a constatat calitatea pârâtului de

colaborator al Securității.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut

că

pârâtul s-a angajat să furnizeze date care prezintă interes pentru organele Securității

și că în baza angajamentului, pârâtul a furnizat informații atât despre anumite

persoane cu domiciliul în străinătate, care vizitau România, cât și despre

numitul T.G. care și-ar fi manifestat, cu diferite ocazii, voința de a pleca în

străinătate prin orice mijloace, inclusiv trecerea frauduloasă a frontierei.

A constatat instanța că această din

urmă informație a fost valorificată de Securitate, care a dispus verificarea

persoanei respective, iar pârâtul a fost instruit să stabilească modalitatea

prin care persoana în cauză va trece la realizarea acțiunii precizate.

În aceste condiții, prima instanță a

apreciat că activitatea desfășurată de pârât în baza angajamentului asumat îndeplinește

condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, neprimind

apărarea pârâtului privind faptul că organele de Securitate ar fi exercitat

presiuni asupra sa pentru furnizarea de informații, întrucât acest aspect nu a

fost probat.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs în termenul legal pârâtul S.I., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate se

încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 304

pct. 7 C. proc. civ. se invocă de recurent încălcarea de către instanța de fond

a dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că hotărârea

instanței de fond este nemotivată deoarece nu conține motivele de fapt și de

drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au

înlăturat cererile părților.

Cu privire la acest motiv de recurs

se arată că nu a înlăturat motivat susținerile pârâtului-recurent privind

existența calității de urmărit al fostei Securități, iar hotărârea care nu a

fost motivată în sensul dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

se încalcă dreptul la apărare și la un proces echitabil.

În raport de dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., recurentul invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și aprecierea eronată a probelor dosarului,

respectiv faptul că cele trei note întocmite de pârât nu sunt relevante în

stabilirea calității de colaborator al Securității deoarece nu denunțau

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nu au vizat

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În motivele de recurs se arată că

informațiile puține și succinte furnizate de pârât, sub imperiul constrângerii

și al amenințărilor pentru sine și familia sa, nu vizează sub nici o formă

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ci activități

obișnuite ale persoanelor amintite.

Se arată că instanța de fond nu a

verificat în concret conținutul notelor informative date de recurentul-pârât și

nu a ținut cont de raportul din 18 februarie 1988 prin care s-a propus

scoaterea colaboratorului „F.” din rețeaua informatică a Securității pentru că

a manifestat „reținere” și „rezervă” în discuțiile despre persoane

semnalându-se faptul că pârâtul în cadrul întâlnirilor manifestă o tendință de

eschivare de la rezolvarea unor sarcini trasate.

Se solicită admiterea recursului și

pe fond respingerea acțiunii în constatare formulată de intimatul-reclamant, ca

neîntemeiată.

La dosar, intimatul – reclamant C.N.S.A.S.

a formulat concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Analizând recursul declarat, în

raport de motivele invocate și de actele noi depuse în recurs în baza

dispozițiilor art. 305 C. proc. civ., Curtea va aprecia pentru următoarele

considerente, că recursul este nefondat.

Primul motiv de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și care reclamă încălcarea, de către instanța de

fond, a obligației de a motiva hotărârea pronunțată în raport de dispozițiile

art. 261 pct. 5 C. proc. civ., nu este întemeiat.

Hotărârea instanței de fond respectă

dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind motivată corect și

concret în fapt și în drept, instanța de fond expunând considerațiile, în fapt

și în drept, care au format convingerea instanței și care au justificat soluția

pronunțată prin care s-a admis acțiunea formulată de intimatul C.N.S.A.S. și

s-a constatat calitatea de colaborator al recurentului-pârât.

Curtea nu va reține încălcarea

dreptului la apărare și la un proces echitabil invocate în motivele de recurs

deoarece instanța de fond a argumentat corect de ce și-a însușit prin soluția

pronunțată nota de constatare nr. S/DI/1/3534 din 27 noiembrie 2008 și motivele

pentru care a înlăturat apărările formulate de recurent.

Al doilea motiv de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi reținut.

Instanța de fond a aplicat și

interpretat corect dispozițiile legale și a concluzionat, în raport de probele

administrate că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reținerea calității de colaborator al Securității

în ceea ce-l privește pe pârâtul recurent.

Nu se poate reține că instanța de a

luat în considerare numai nota de constatare și că nu a verificat în concret

notele informative date de pârât ulterioare semnării angajamentului din 19

septembrie 1986 sub numele de colaborator „F.”.

Prin toate cele trei note se

denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului comunist deoarece

intenția unei persoane de a-și stabili definitiv domiciliul într-un alt stat

sau trecerea frauduloasă a frontierei de stat reprezintă atitudini potrivnice

regimului comunist. Aceasta deoarece motivațiile din acea epocă istorică erau

diferite, iar consecințele erau specifice acelui regim totalitar.

Chiar dacă faptele denunțate

constituiau infracțiuni și erau și sunt pedepsite și de actualul cod penal –

evaziunea fiscală sau trecerea frauduloasă a frontierei de stat, acest fapt nu înlătură

existența primei condiții deoarece pârâtul a fost recrutat de Securitate în

vederea furnizării unor astfel de informații care erau privite de Securitate ca

potrivnice regimului comunist, respectiv informații despre cetățenii români

care intenționează să părăsească țara sau care se află în exterior în anturajul

„emigrației ostile”.

Faptul că pârâtul – recurent a fost

la rândul său urmărit de Securitate, în calitate de „sursă” și a avut dosar

alături de familia sa nu infirmă calitatea sa de colaborator al Securității în

sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

Curtea, analizând declarațiile de

martori depuse în recurs ca acte noi de către recurentul-pârât apreciază că

acestea nu sunt relevante și nu infirmă temeinicia sentinței de fond. Faptul că

martorii, în calitate de persoane urmărite de Securitate prin intermediul

recurentului-pârât apreciază în anul 2011 că nu le-au fost încălcate drepturile

fundamentale și că informațiile furnizate nu au avut consecințe, nu

demonstrează în sensul contrar celor reținute în nota de constatare și a celor

reținute de instanța de fond.

În cauză este îndeplinită și a doua

condiție care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale și nu încălcarea

efectivă a acestor drepturi în sensul că pârâtul putea și trebuia să

conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate în contextul

istoric concret.

Față de cele expuse mai sus, Curtea

în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de către

recurentul-pârât S.I. împotriva sentinței civile nr. 576 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 1 februarie 2011.