ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 544/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 576 din data de 2 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul S.I. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul s-a angajat să furnizeze date care prezintă interes pentru organele Securității și că în baza angajamentului, pârâtul a furnizat informații atât despre anumite persoane cu domiciliul în străinătate, care vizitau România, cât și despre numitul T.G. care și-ar fi manifestat, cu diferite ocazii, voința de a pleca în străinătate prin orice mijloace, inclusiv trecerea frauduloasă a frontierei.

A constatat instanța că această din urmă informație a fost valorificată de Securitate, care a dispus verificarea persoanei respective, iar pârâtul a fost instruit să stabilească modalitatea prin care persoana în cauză va trece la realizarea acțiunii precizate. În aceste condiții, prima instanță a apreciat că activitatea desfășurată de pârât în baza angajamentului asumat îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, neprimind apărarea pârâtului privind faptul că organele de Securitate ar fi exercitat presiuni asupra sa pentru furnizarea de informații, întrucât acest aspect nu a fost probat. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termenul legal pârâtul S.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se invocă de recurent încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că hotărârea instanței de fond este nemotivată deoarece nu conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Cu privire la acest motiv de recurs se arată că nu a înlăturat motivat susținerile pârâtului-recurent privind existența calității de urmărit al fostei Securități, iar hotărârea care nu a fost motivată în sensul dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. se încalcă dreptul la apărare și la un proces echitabil. În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și aprecierea eronată a probelor dosarului, respectiv faptul că cele trei note întocmite de pârât nu sunt relevante în stabilirea calității de colaborator al Securității deoarece nu denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În motivele de recurs se arată că informațiile puține și succinte furnizate de pârât, sub imperiul constrângerii și al amenințărilor pentru sine și familia sa, nu vizează sub nici o formă activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ci activități obișnuite ale persoanelor amintite.

Se arată că instanța de fond nu a verificat în concret conținutul notelor informative date de recurentul-pârât și nu a ținut cont de raportul din 18 februarie 1988 prin care s-a propus scoaterea colaboratorului „F.” din rețeaua informatică a Securității pentru că a manifestat „reținere” și „rezervă” în discuțiile despre persoane semnalându-se faptul că pârâtul în cadrul întâlnirilor manifestă o tendință de eschivare de la rezolvarea unor sarcini trasate. Se solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii în constatare formulată de intimatul-reclamant, ca neîntemeiată. La dosar, intimatul – reclamant C.N.S.A.S. a formulat concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate și de actele noi depuse în recurs în baza dispozițiilor art. 305 C. proc. civ., Curtea va aprecia pentru următoarele considerente, că recursul este nefondat. Primul motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și care reclamă încălcarea, de către instanța de fond, a obligației de a motiva hotărârea pronunțată în raport de dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., nu este întemeiat. Hotărârea instanței de fond respectă dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind motivată corect și concret în fapt și în drept, instanța de fond expunând considerațiile, în fapt și în drept, care au format convingerea instanței și care au justificat soluția pronunțată prin care s-a admis acțiunea formulată de intimatul C.N.S.A.S.

și s-a constatat calitatea de colaborator al recurentului-pârât. Curtea nu va reține încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil invocate în motivele de recurs deoarece instanța de fond a argumentat corect de ce și-a însușit prin soluția pronunțată nota de constatare nr. S/DI/1/3534 din 27 noiembrie 2008 și motivele pentru care a înlăturat apărările formulate de recurent. Al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi reținut. Instanța de fond a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale și a concluzionat, în raport de probele administrate că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reținerea calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul recurent.

Nu se poate reține că instanța de a luat în considerare numai nota de constatare și că nu a verificat în concret notele informative date de pârât ulterioare semnării angajamentului din 19 septembrie 1986 sub numele de colaborator „F.”. Prin toate cele trei note se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului comunist deoarece intenția unei persoane de a-și stabili definitiv domiciliul într-un alt stat sau trecerea frauduloasă a frontierei de stat reprezintă atitudini potrivnice regimului comunist. Aceasta deoarece motivațiile din acea epocă istorică erau diferite, iar consecințele erau specifice acelui regim totalitar.

Chiar dacă faptele denunțate constituiau infracțiuni și erau și sunt pedepsite și de actualul cod penal – evaziunea fiscală sau trecerea frauduloasă a frontierei de stat, acest fapt nu înlătură existența primei condiții deoarece pârâtul a fost recrutat de Securitate în vederea furnizării unor astfel de informații care erau privite de Securitate ca potrivnice regimului comunist, respectiv informații despre cetățenii români care intenționează să părăsească țara sau care se află în exterior în anturajul „emigrației ostile”. Faptul că pârâtul – recurent a fost la rândul său urmărit de Securitate, în calitate de „sursă” și a avut dosar alături de familia sa nu infirmă calitatea sa de colaborator al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, Curtea, analizând declarațiile de martori depuse în recurs ca acte noi de către recurentul-pârât apreciază că acestea nu sunt relevante și nu infirmă temeinicia sentinței de fond. Faptul că martorii, în calitate de persoane urmărite de Securitate prin intermediul recurentului-pârât apreciază în anul 2011 că nu le-au fost încălcate drepturile fundamentale și că informațiile furnizate nu au avut consecințe, nu demonstrează în sensul contrar celor reținute în nota de constatare și a celor reținute de instanța de fond. În cauză este îndeplinită și a doua condiție care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale și nu încălcarea efectivă a acestor drepturi în sensul că pârâtul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate în contextul istoric concret.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către recurentul-pârât S.I. împotriva sentinței civile nr. 576 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 februarie 2011.