ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1796/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 2447 din 25 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul V.I., și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond apreciat că activitatea pe care pârâtul a desfășurat-o se circumscrie definiției date de legiuitor noțiunii de colaborator al Securității, reținând, în esență, următoarele: Pârâtul V.I. a fost recrutat, la data de 30 mai 1986, pentru acoperirea informativă a Oficiului P.T.T.R.

din comuna Panticeu și în această calitate a furnizat sub numele conspirativ „C.” o serie de informații privind persoane care fac parte din gruparea religioasă „M.I.”. Având în vedere represiunea exercitată de puterea comunistă împotriva membrilor cultului religios „M.I.” și faptul că apartenența la acest cult era considerată periculoasă pentru puterea comunistă, simpla indicare a persoanelor care făceau parte din cult era suficientă pentru a declanșa urmărirea acestora și pentru a atrage o serie de represiuni menite să le îngrădească libertatea de conștiință. Așadar, se arată în considerentele sentinței atacate, nu se poate afirma că informațiile furnizate de pârât nu ar fi vizat activități contrare regimului comunist sau că furnizarea acestor informații nu ar fi fost de natură să ducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, întrucât art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 definește colaboratorul Securității ca fiind „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. 2. Recursul exercitat de pârât Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul, pentru motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recurentul-pârât a solicitat, în principal, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., coroborate dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu motivarea că instanța nu a analizat și, prin urmare, a omis să se pronunțe cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, pe care a invocat-o prin notele de ședință depuse la dosar pentru termenul de judecată din data de 25 mai 2010 Recurentul-pârât a adăugat că sentința nu cuprinde nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările de fond formulate prin întâmpinarea depusă la dosar. În subsidiar, recurentul a solicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, afirmând și argumentând că instanța a interpretat în mod greșit prevederile art. 2 litera b) teza I din O.U.G.

nr. 24/2008, motiv circumscris dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată fondată calea de atac, în limitele considerentelor ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Curtea de Apel București a fost învestită, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune prin care reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității, în sensul art. 2 lit. b) din același act normativ.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 17 mai 2010, anterior ultimului termen de judecată, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 și a solicitat sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. În practicaua sentinței recurate s-a menționat că pârâtul a depus la dosarul cauzei, prin S.R., întâmpinare și note de ședință și că instanța în conformitate cu dispozițiile art. 150 C. proc. civ., a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza „spre soluționare pe excepție și pe fond”. Cu toate acestea, instanța a omis să cerceteze admisibilitatea excepției de neconstituționalitate și cererea de sesizare a Curții Constituționale, neexistând nici în considerentele sentinței, nici în dispozitiv vreo referire la aspectele menționate.

Procedând în acest mod, instanța de fond a ignorat normele ce reglementează procedura excepției de neconstituționalitate, cuprinse în art. 29 alin. (4) și (6) din Legea nr. 47/1992, motivul de recurs formulat în acest sens, pe care instanța de control judiciar îl încadrează în prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., fiind întemeiat. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele menționate, care fac de prisos cercetarea, în această fază procesuală, a criticilor referitoare la soluționarea fondului cauzei, Înalta Curte va admite recursul și va face aplicarea art. 312 alin. (3) teza a II-a și art. 313 C. proc. civ., casând sentința cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, care urmează să reia judecata, luând în discuție excepția de neconstituționalitate invocată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul V.I. împotriva sentinței nr. 2447 din 25 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2011.