ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5309/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 4281 din 02 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul Z.L., ca neîntemeiată. Analizând probele administrate în cauză și dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, Curtea a apreciat că niciuna din cele două condiții cumulative ce se cer a fi îndeplinite pentru a se reține calitatea de colaborator al Securității nu este îndeplinită în speță.

Astfel, a constatat judecătorul fondului, recrutarea pârâtului s-a făcut în scopul obținerii de informații de profil economic, avându-se în vedere calitățile profesionale și preocuparea acestuia pentru promovarea produselor românești în afara țării și implementarea în țară a unor proiecte economice ce corespundeau pregătirii profesionale și experienței sale în domeniul ingineriei. Instanța de fond a reținut că pârâtul nu a furnizat informații, note, rapoarte scrise sau relatări verbale care contraveneau regimului totalitar comunist și a constatat că pârâtul a refuzat în nenumărate rânduri să comunice alte informații decât cele de ordin profesional. Mai mult, pârâtul a furnizat informații în mod sporadic, acestea având un caracter tehnicist.

Curtea a observat că singurele informații care prezintă interes în speță sunt cele referitoare la vizita surorii pârâtului, S.S., însă a apreciat că declarațiile pârâtului trebuie analizate în raport de situația particulară a acestuia, care avea o origine „nesănătoasă” și rude în străinătate care doreau să-l viziteze. Prin urmare, prima instanță a reținut că este evident, în raport de această situație, faptul că pârâtul a fost constrâns moral să ofere unele informații cu privire la atitudinea surorii sale, resortisant al unui stat capitalist, în caz contrar, existând riscul ca astfel de vizite să nu mai fie posibile, ceea ce ar fi adus atingere unor interese morale atât ale pârâtului, cât și ale surorii sale.

Totodată, judecătorul fondului a considerat că este evident că pârâtul a „mimat” disponibilitatea sa de a colabora cu organele de securitate, oferind informații lipsite de substanță și care nu puteau avea nicio înrâurire cu privire la drepturile și libertățile persoanelor vizate. Astfel, pârâtul a declarat că sora sa are o atitudine pozitivă față de orânduirea comunistă (subliniindu-se îmbunătățirea poziției acesteia față de situația din urmă cu 5 ani în raport de data notei) și a relatat un comentariu neutru cu privire la o problemă diplomatică delicată din epocă. De asemenea, pârâtul a redat o nemulțumire a surorii sale față de nefuncționarea telefonului, însă Curtea a apreciat că acest aspect este minor și nu poate fi asimilat unei atitudini „anticomuniste” a surorii pârâtului.

Pentru aceste motive, instanța de fond a concluzionat că niciuna dintre condițiile impuse de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității nu este îndeplinită în speță, declarațiile pârâtului nereferindu-se la acțiuni și atitudini potrivnice puterii comuniste și nefiind de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 4281 din 02 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând ca temei legal dispozițiile art. 299 și art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că soluția instanței de fond este contrară probatoriului administrat în cauză, din care rezultă că pârâtul a furnizat informații referitoare la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au determinat îngrădirea drepturilor fundamentale ale persoanelor semnalate organelor de securitate. Astfel, a precizat recurentul, pârâtul a informat Securitatea despre faptul că sora sa, cetățean francez, a criticat încercarea autorităților comuniste de a recruta un preot ce păstorea comunitatea românilor din Paris. De asemenea, pârâtul a relatat nemulțumirea surorii sale, exprimată în timpul unei vizite în România, referitoare la interceptarea convorbirilor sale și deconectarea postului telefonic.

Instituția recurentă a susținut că furnizarea unor astfel de informații este suficientă pentru reținerea calității de colaborator al Securității, întrucât criticile formulate de sora pârâtului nu vizau doar regimul comunist și practicile abuzive ale acestuia, ci chiar Securitatea, care le punea în practică, iar datele comunicate organelor de securitate o prezentau pe sora pârâtului într-o lumină nefavorabilă din perspectiva autorităților comuniste. Mai mult, arată recurentul, opiniile persoanei denunțate ajungeau la cunoștința Securității fără știința și permisiunea acesteia, dovedindu-se, astfel, încălcarea dreptului acesteia la viață privată și la libera opinie.

În susținerea criticilor aduse soluției instanței de fond, recurentul-reclamant a subliniat că definiția legală a noțiunii de colaborator al Securității nu cere existența unei pluralități de informații furnizate, fiind suficient și un singur denunț, care să îndeplinească cele două condiții impuse de lege, pentru reținerea acestei calități. 3. Apărările formulate de intimatul-pârât Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 09 noiembrie 2011, intimatul Z.D.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precum și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, intimatul a formulat un memoriu, depus la dosar în ședința publică din data de 10 noiembrie 2011, în care a expus într-o manieră detaliată condițiile în care s-a realizat recrutarea sa și conținutul informațiilor furnizate de acesta organelor de securitate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul-pârât Z.D.L. a făcut obiectul verificărilor efectuate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității sub aspectul posibilei calități de colaborator al Securității în temeiul art. 3 lit. z) din O.U.G.

nr. 24/2008, în considerarea calității sale de deținător al titlului de luptător pentru victoria r evoluției din Decembrie 1989. După finalizarea acestor verificări, recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a întocmit Nota de constatare din 12 februarie 2009, în baza căreia a sesizat instanța de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatarea calității intimatului-pârât de colaborator al Securității, acțiune la care a atașat înscrisurile doveditoare. Analizând probele rezultate în urma verificărilor, Curtea de Apel București a ajuns, în mod corect, la concluzia - împărtășită și de instanța de control judiciar – că informațiile prezentate de intimatul-pârât nu s-au referit la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, la care s-a raportat, de altfel, și prima instanță, are calitatea de colaborator al Securității „ persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale”. Din interpretarea acestei prevederi legale rezultă că, în optica legiuitorului, calitatea de „colaborator al Securității” presupune întrunirea a două condiții cumulative: - furnizarea de informații, indiferent sub ce formă, prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; - informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Este real că voința legiuitorului a fost în sensul de a pune pe același plan, sub aspect probator, notele și informațiile scrise de informator cu consemnările lucrătorilor Securității, toate aceste documente bucurându-se de prezumția relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul scontat de instituția reclamantă, consemnările cuprinse în rapoartele de evaluare din dosarele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității trebuie să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârșite de persoane determinate sau cel puțin determinabile. În fapt, Înalta Curte reține că intimatul-pârât Z.D.L. a fost recrutat inițial la data de 14 decembrie 1967 de către organele din cadrul Direcției a 2-a, sub numele conspirativ ”N.I.”, în scopul obținerii de informații pe profil de contrainformații economice, iar în perioada decembrie 1974 - ianuarie 1978, pârâtul a fost pus în legătura Serviciului 3 din I.M.B.

Securitate, după care a fost repreluat în legătură. Analizând conținutul și substanța notelor informative, Înalta Curte constată că niciuna dintre informațiile furnizate de intimatul-pârât nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului și să atragă constatarea calității sale de colaborator al Securității. Astfel, recrutarea pârâtului s-a realizat în scopul obținerii de informații de profil economic, avându-se în vedere calitățile profesionale deosebite ale acestuia și preocuparea pentru implementarea în țară a unor proiecte economice importante, astfel cum rezultă din Referatul întocmit la data de 16 octombrie 1967 (filele 23-25 dosar fond).

Conținutul documentelor care descriu relația cu Securitatea relevă faptul că pârâtul nu a furnizat informații, note, rapoarte scrise sau relatări verbale care contraveneau regimului totalitar comunist. Mai mult, organele de securitate au apreciat că pârâtul a furnizat informații în mod sporadic, acestea având un caracter tehnicist și au observat refuzul repetat al pârâtului de a comunica alte informații decât cele de ordin profesional. Astfel, în Nota de analiză din data de 04 aprilie 1973 (fila nr. 43 dosar fond), se consemnează: ”…am întâmpinat greutăți în contactarea lui în afara I.C.T.C. - ului, neputându-l găsi la domiciliul său sau nevrând să se prezinte la telefon”; materialele furnizate ”…prezintă un interes destul de redus pentru munca noastră, față de posibilitățile de care dispune informatorul”; ”…rezerve în colaborare, deoarece cu mai multă greutate își asumă unele sarcini pe care…

le poate duce cu ușurință la bun sfârșit”; ”.se sustrage sub pretextul lipsei de relații și a imposibilității de a furniza materiale despre persoane ce sunt în atenția organelor noastre”.

În Raportul cu propunerea de a se aproba scoaterea din rețeaua informativă a numitului Z.D.L., întocmit la data de 25 martie 1976 (filele nr. 65-66 dosar fond), se menționează: ”În decursul colaborării cu organele de Securitate, susnumitul a furnizat materiale informative în mod sporadic, tehniciste, dar din care rezultă necesitatea ca el personal să se deplaseze în străinătate”; ”Ținând seama de cele raportate, propun a se aproba scoaterea susnumitului din rețeaua informativă a organelor de securitate.” Concluzia instanței de fond în sensul că informațiile furnizate de pârât referitoare la atitudinea surorii sale au fost lipsite de substanță și nu au vizat încălcarea drepturilor acesteia este susținută de conținutul Raportului privind întâlnirea cu informatorul ”N.”, întocmit la data de 02 octombrie 1976 (filele nr. 71-75 dosar fond), din care rezultă relatările pârâtului despre preocupările culturale ale surorii sale, despre cuvintele de apreciere ale acesteia referitoare la nivelul de dezvoltare al țării sau legate de activitatea noului consul român în Paris.

Deși pârâtul a redat un moment de nemulțumire a surorii sale în timpul unei vizite în România, legată de interceptarea convorbirilor telefonice, în mod justificat a apreciat judecătorul fondului că acest aspect este nesemnificativ și nu poate fi extins spre conturarea unei conduite potrivnice regimului comunist. Argumentele instituției recurente referitoare la faptul că opiniile persoanei denunțate ajungeau la cunoștința Securității fără știința și permisiunea acesteia, ceea ce a determinat încălcarea dreptului acesteia la viață privată și la libera opinie, nu pot fi reținute de instanța de control judiciar, având în vedere împrejurările complexe care au caracterizat relația pârâtului cu sora sa, precum și declarația dată de fiul acesteia la data de 10 octombrie 2010 (fila nr. 104 dosar fond).

Prin urmare, soluția pronunțată de instanța de fond este întemeiată pe o interpretare corectă a probelor cauzei, privite în ansamblul lor și corelate în mod logic, instanța de control judiciar împărtășind punctul de vedere că niciuna dintre condițiile impuse de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității nu este îndeplinită în speță, declarațiile pârâtului nereferindu-se la acțiuni și atitudini potrivnice puterii comuniste și nefiind de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Având în vedere soluția pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, devin incidente dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

Intimatul-pârât Z.D.L. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, depunând la dosar dovada achitării onorariului de avocat în cuantum de 2000 de lei (fila nr. 29 dosar recurs). 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentului, Înalta Curte îl va obliga pe acesta la plata către intimat a sumei de 2000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 4281 din 02 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă pe recurent la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2011.