ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5309/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5309/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 4281 din 02

noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul Z.L.,

ca neîntemeiată.

Analizând probele administrate în

cauză și dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu

modificări prin Legea nr. 293/2008, Curtea a apreciat că niciuna din cele două

condiții cumulative ce se cer a fi îndeplinite pentru a se reține

calitatea de colaborator al Securității nu este îndeplinită în speță.

Astfel, a constatat judecătorul

fondului, recrutarea pârâtului s-a făcut în scopul obținerii de informații de

profil economic, avându-se în vedere calitățile profesionale și preocuparea

acestuia pentru promovarea produselor românești în afara țării și implementarea

în țară a unor proiecte economice ce corespundeau pregătirii profesionale și experienței

sale în domeniul ingineriei.

Instanța de fond a reținut că

pârâtul nu a furnizat informații, note, rapoarte scrise sau relatări verbale

care contraveneau regimului totalitar comunist și a constatat că pârâtul a

refuzat în nenumărate rânduri să comunice alte informații decât cele de ordin

profesional. Mai mult, pârâtul a furnizat informații în mod sporadic, acestea

având un caracter tehnicist.

Curtea a observat că singurele

informații care prezintă interes în speță sunt cele referitoare la vizita surorii

pârâtului, S.S., însă a apreciat că declarațiile pârâtului trebuie analizate în

raport de situația particulară a acestuia, care avea o origine „nesănătoasă” și

rude în străinătate care doreau să-l viziteze.

Prin urmare, prima instanță a

reținut că este evident, în raport de această situație, faptul că pârâtul a

fost constrâns moral să ofere unele informații cu privire la atitudinea surorii

sale, resortisant al unui stat capitalist, în caz contrar, existând riscul ca

astfel de vizite să nu mai fie posibile, ceea ce ar fi adus atingere unor

interese morale atât ale pârâtului, cât și ale surorii sale.

Totodată, judecătorul fondului a

considerat că este evident că pârâtul a „mimat” disponibilitatea sa de a

colabora cu organele de securitate, oferind informații lipsite de substanță și

care nu puteau avea nicio înrâurire cu privire la drepturile și libertățile

persoanelor vizate.

Astfel, pârâtul a declarat că sora

sa are o atitudine pozitivă față de orânduirea comunistă (subliniindu-se

îmbunătățirea poziției acesteia față de situația din urmă cu 5 ani în raport de

data notei) și a relatat un comentariu neutru cu privire la o problemă

diplomatică delicată din epocă. De asemenea, pârâtul a redat o nemulțumire a

surorii sale față de nefuncționarea telefonului, însă Curtea a apreciat că

acest aspect este minor și nu poate fi asimilat unei atitudini „anticomuniste”

a surorii pârâtului.

Pentru aceste motive, instanța de

fond a concluzionat că niciuna dintre condițiile impuse de lege pentru

constatarea calității de colaborator al Securității nu este îndeplinită în

speță, declarațiile pârâtului nereferindu-se la acțiuni și atitudini potrivnice

puterii comuniste și nefiind de natură să aducă atingere drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Împotriva sentinței civile nr. 4281

din 02 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a

formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, invocând ca temei legal dispozițiile art. 299 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul-reclamant a susținut, în esență, că soluția instanței de fond este

contrară probatoriului administrat în cauză, din care rezultă că pârâtul a

furnizat informații referitoare la atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist, care au determinat îngrădirea drepturilor fundamentale ale

persoanelor semnalate organelor de securitate.

Astfel, a precizat recurentul,

pârâtul a informat Securitatea despre faptul că sora sa, cetățean francez, a

criticat încercarea autorităților comuniste de a recruta un preot ce păstorea

comunitatea românilor din Paris. De asemenea, pârâtul a relatat nemulțumirea

surorii sale, exprimată în timpul unei vizite în România, referitoare la

interceptarea convorbirilor sale și deconectarea postului telefonic.

Instituția recurentă a susținut că

furnizarea unor astfel de informații este suficientă pentru reținerea calității

de colaborator al Securității, întrucât criticile formulate de sora pârâtului

nu vizau doar regimul comunist și practicile abuzive ale acestuia, ci chiar

Securitatea, care le punea în practică, iar datele comunicate organelor de

securitate o prezentau pe sora pârâtului într-o lumină nefavorabilă din

perspectiva autorităților comuniste. Mai mult, arată recurentul, opiniile

persoanei denunțate ajungeau la cunoștința Securității fără știința și

permisiunea acesteia, dovedindu-se, astfel, încălcarea dreptului acesteia la

viață privată și la libera opinie.

În susținerea criticilor aduse

soluției instanței de fond, recurentul-reclamant a subliniat că definiția

legală a noțiunii de colaborator al Securității nu cere existența unei

pluralități de informații furnizate, fiind suficient și un singur denunț, care

să îndeplinească cele două condiții impuse de lege, pentru reținerea acestei

calități.

intimatul-pârât

Prin întâmpinarea depusă la dosar la

data de 09 noiembrie 2011, intimatul Z.D.L. a

solicitat

respingerea recursului ca nefondat, precum și obligarea recurentului la plata

cheltuielilor de judecată. Totodată, intimatul a formulat un memoriu, depus la

dosar în ședința publică din data de 10 noiembrie 2011, în care a expus într-o

manieră detaliată

condițiile în care s-a realizat recrutarea sa și

conținutul informațiilor furnizate de acesta organelor de securitate.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului

Examinând cauza

în raport de actele și lucrările

dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în

continuare.

relevante

Intimatul-pârât

Z.D.L. a făcut obiectul

verificărilor efectuate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității sub aspectul posibilei calități de colaborator al Securității în

temeiul art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, în considerarea calității sale

de deținător al titlului de luptător pentru victoria

r

evoluției din Decembrie 1989.

După finalizarea acestor verificări,

recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

a întocmit Nota de constatare din 12 februarie 2009, în baza căreia a sesizat

instanța de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatarea

calității intimatului-pârât de colaborator al Securității, acțiune la care a

atașat înscrisurile doveditoare.

Analizând probele rezultate în urma

verificărilor, Curtea de Apel București a ajuns, în mod corect, la concluzia - împărtășită

și de instanța de control judiciar – că informațiile prezentate de

intimatul-pârât nu s-au referit la activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist și nu au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. b) teza I din

O.U.G. nr. 24/2008, la care s-a raportat, de altfel, și prima instanță, are

calitatea de colaborator al Securității „

persoana

care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte

scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se

denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist

și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale”.

Din

interpretarea acestei prevederi legale rezultă că, în optica legiuitorului,

calitatea de „colaborator al Securității” presupune întrunirea a două condiții

cumulative:

- furnizarea de

informații, indiferent sub ce formă, prin care se denunțau

activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist;

- informațiile să vizeze îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Este real că

voința legiuitorului a fost în sensul de a pune pe același plan, sub aspect

probator, notele și informațiile scrise de informator cu consemnările

lucrătorilor Securității, toate aceste documente bucurându-se de prezumția

relativă de veridicitate.

Însă, pentru

a se produce efectul scontat de instituția reclamantă, consemnările cuprinse în

rapoartele de evaluare din dosarele Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității trebuie să se refere la activități sau atitudini

potrivnice regimului comunist săvârșite de persoane determinate sau cel puțin

determinabile.

În fapt, Înalta Curte reține că

intimatul-pârât Z.D.L. a fost recrutat inițial la data de 14 decembrie 1967 de

către organele din cadrul Direcției a 2-a, sub numele conspirativ ”N.I.”, în

scopul obținerii de informații pe profil de contrainformații economice, iar în

perioada decembrie 1974 - ianuarie 1978, pârâtul a fost pus în legătura

Serviciului 3 din I.M.B. Securitate, după care a fost repreluat în legătură.

Analizând conținutul și substanța notelor informative, Înalta Curte

constată că

niciuna dintre

informațiile furnizate de intimatul-pârât nu se referă la activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească

drepturile și libertățile fundamentale ale omului și să atragă constatarea

calității sale de colaborator al Securității.

Astfel,

recrutarea pârâtului s-a realizat

în scopul obținerii de informații de profil economic,

avându-se în vedere calitățile profesionale deosebite ale acestuia și

preocuparea pentru implementarea în țară a unor proiecte economice importante,

astfel cum rezultă din Referatul întocmit la data de 16 octombrie 1967 (filele

23-25 dosar fond).

Conținutul documentelor care descriu

relația cu Securitatea relevă faptul că pârâtul nu a furnizat informații, note,

rapoarte scrise sau relatări verbale care contraveneau regimului totalitar

comunist. Mai mult, organele de securitate au apreciat că pârâtul a furnizat

informații în mod sporadic, acestea având un caracter tehnicist și au observat

refuzul repetat al pârâtului de a comunica alte informații decât cele de ordin

profesional.

Astfel, în Nota de analiză din data

de 04 aprilie 1973 (fila nr. 43 dosar fond), se consemnează: ”…am întâmpinat

greutăți în contactarea lui în afara I.C.T.C. - ului, neputându-l găsi la

domiciliul său sau nevrând să se prezinte la telefon”; materialele furnizate

”…prezintă un interes destul de redus pentru munca noastră, față de

posibilitățile de care dispune informatorul”; ”…rezerve în colaborare, deoarece

cu mai multă greutate își asumă unele sarcini pe care… le poate duce cu

ușurință la bun sfârșit”; ”.se sustrage sub pretextul lipsei de relații și a

imposibilității de a furniza materiale despre persoane ce sunt în atenția

organelor noastre”.

În Raportul cu propunerea de a se

aproba scoaterea din rețeaua informativă a numitului Z.D.L., întocmit la data

de 25 martie 1976 (filele nr. 65-66 dosar fond), se menționează: ”În decursul

colaborării cu organele de Securitate, susnumitul a furnizat materiale

informative în mod sporadic, tehniciste, dar din care rezultă necesitatea ca el

personal să se deplaseze în străinătate”; ”Ținând seama de cele raportate,

propun a se aproba scoaterea susnumitului din rețeaua informativă a organelor

de securitate.”

Concluzia instanței de fond în

sensul că informațiile furnizate de pârât referitoare la atitudinea surorii

sale au fost lipsite de substanță și nu au vizat încălcarea drepturilor

acesteia este susținută de conținutul Raportului privind întâlnirea cu

informatorul ”N.”, întocmit la data de 02 octombrie 1976 (filele nr. 71-75

dosar fond), din care rezultă relatările pârâtului despre preocupările

culturale ale surorii sale, despre cuvintele de apreciere ale acesteia

referitoare la nivelul de dezvoltare al țării sau legate de activitatea noului

consul român în Paris.

Deși pârâtul a redat un moment de

nemulțumire a surorii sale în timpul unei vizite în România, legată de

interceptarea convorbirilor telefonice, în mod justificat a apreciat

judecătorul fondului că acest aspect este nesemnificativ și nu poate fi extins

spre conturarea unei conduite potrivnice regimului comunist.

Argumentele instituției recurente

referitoare la faptul că opiniile persoanei denunțate ajungeau la cunoștința

Securității fără știința și permisiunea acesteia, ceea ce a determinat

încălcarea dreptului acesteia la viață privată și la libera opinie, nu pot fi

reținute de instanța de control judiciar, având în vedere împrejurările

complexe care au caracterizat relația pârâtului cu sora sa, precum și

declarația dată de fiul acesteia la data de 10 octombrie 2010 (fila nr. 104

dosar fond).

Prin urmare, soluția pronunțată de

instanța de fond este întemeiată pe o interpretare corectă a probelor cauzei,

privite în ansamblul lor și corelate în mod logic, instanța de control judiciar

împărtășind punctul de vedere că niciuna dintre condițiile impuse de lege

pentru constatarea calității de colaborator al Securității nu este îndeplinită

în speță, declarațiile pârâtului nereferindu-se la acțiuni și atitudini

potrivnice puterii comuniste și nefiind de natură să aducă atingere drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Având în vedere soluția pronunțată

de către Înalta Curte de Casație și Justiție, devin incidente dispozițiilor art.

274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretenții va

fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

Intimatul-pârât Z.D.L. a solicitat

acordarea cheltuielilor de judecată, depunând la dosar dovada achitării

onorariului de avocat în cuantum de 2000 de lei (fila nr. 29 dosar recurs).

de recurs

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este

afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor

art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul

formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, ca nefondat.

În

temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., constatând culpa

procesuală a recurentului, Înalta Curte îl va obliga pe acesta la plata către

intimat a sumei de 2000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței

civile nr. 4281 din 02 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă pe recurent la plata sumei de

2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 noiembrie 2011.