ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 147/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27

ianuarie 2003, reclamantul L.A.C. a chemat în judecată Agenția Națională a

Funcționarilor Publici, solicitând obligarea acesteia la emiterea unui act

administrativ, prin care să-i asigure încadrarea într-o funcție publică vacantă

de categoria A, clasa I, gradul 1, direct sau prin trepte intermediare,

obligarea la repararea prejudiciului material cauzat prin neasigurarea

încadrării sale într-o funcție publică vacantă de categoria A, clasa I, gradul

1, recunoașterea dreptului de a se menține dreptul său de a păstra gradul

profesional actual de consilier, chiar și în eventualitatea încadrării într-o

funcție publică inferioară și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 112 din 11 iunie

2003, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că s-a făcut dovada că nu

există nici o funcție publică vacantă pentru pregătirea profesională a

reclamantului.

Recursul declarat de reclamant

împotriva sentinței a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ, prin decizia nr. 2001 din 18 mai 2004, prin care

s-a casat sentința recurată și s-a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, la

aceeași instanță.

În motivarea deciziei se reține că

instanța s-a limitat numai la copia unui act intern nedatorat și care se referă

numai la o perioadă scurtă de timp, act ce nici nu a fost pus în discuția

părților, impunându-se obligarea pârâtei de a comunica lipsa funcțiilor vacante

și ocupate, iar dacă se face dovada inexistenței unor posturi vacante, de

natura celui ocupat de recurent, se va avea în vedere și posibilitatea oferirii

unui post inferior, cu păstrarea clasei, categoriei și gradului deja dobândite.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința nr. 187 din 4 mai 2005, a admis în parte acțiunea, în sensul că a

obligat pârâta să achite reclamantului, suma de 72.124.317 lei, cu titlu de

despăgubiri și suma de 16.057.852 lei, cu titlu de dobândă legală, a respins

capătul de cerere privind recunoașterea gradului profesional, ca lipsit de

interes și a obligat pârâta, să achite reclamantului, suma de 345.000 lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța reține, în motivarea

sentinței, că pârâta nu a răspuns solicitării repetate a instanței de a

comunica dacă la data operării reducerii de personal privind pe reclamant,

existau posturi vacante, ca și lista acestor posturi, ceea ce constituie o

puternică prezumție că aceste posturi existau și că s-au încălcat dispozițiile,

prin nedistribuirea reclamantului, pe unul din ele.

Față de poziția pârâtei, reține că

este întemeiată, cererea reclamantului, de obligare a pârâtei la plata drepturilor

bănești și a dobânzilor aferente pe perioada 22 mai 2001 - 15 decembrie 2003,

dar se va respinge capătul de cerere referitor la recunoașterea gradului

profesional, deoarece nu i s-a contestat de către pârâtă, acest drept.

Împotriva sentințe a declarat

recurs, pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, întemeiat pe

motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Primul motiv de recurs privește

nepunerea în discuție și nepronunțarea instanței asupra faptului că pe rolul

Curții de Apel Suceava s-a aflat dosarul nr. 658/2003, în care s-a pronunțat

sentința nr. 112 din 11 iunie 2003, având același obiect cu cel din pricina de

față.

Al doilea motiv de recurs se referă

la acordarea greșită a despăgubirilor și dobânzilor la acestea pentru perioada

22 mai - 15 octombrie 2003, cu toate că a comunicat în numeroase rânduri

reclamantului, că nu are nici o funcție publică vacantă, iar acesta nu a depus

la dosarul cauzei, adresa nr. 2764 din 15 aprilie 2003, prin care îi răspundea

motivat că posturile aferente funcțiilor publice solicitate de acesta nu îi

puteau fi redistribuite din cauza profilului său profesional diferit.

Intimatul-reclamant a formulat

întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins, menționând că

instanța s-a pronunțat asupra dovezilor administrate, despăgubirile i s-au

acordat corect, pentru că pârâta a refuzat să transmită instanței, lista

funcțiilor vacante și ocupate și că este nereală susținerea recurentei că nu a

depus la dosar, adresa nr. 2764/2003.

Primul motiv de recurs este

nefondat.

Prin întâmpinarea depusă de

recurenta-pârâtă, la dosarul nr. 7764/2004, a menționat că pe rolul Curții de

Apel Suceava s-a aflat și s-a soluționat o pricină de aceeași natură, cu cea de

față, dar în realitate este aceeași cauză, iar sentința la care se referă (nr.

112 din 11 iunie 2003), a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție

care a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, astfel că pricina se află în

rejudecare și nu se impunea a se pune în discuția părților, această chestiune.

Nici al doilea motiv de recurs nu

este fondat.

Despăgubirile și dobânzile s-au

acordat corect de către instanța de fond, ținându-se cont de faptul că

recurenta-pârâtă nu a înțeles să comunice răspuns la repetatele solicitări ale

instanței de a comunica dacă erau posturi vacante la data reducerilor de

personal care au afectat de intimatul-reclamant și lista acestor posturi.

Din acest motiv i s-au acordat

intimatului, despăgubiri și dobânzile aferente, pentru perioada în care nu a

fost încadrat în muncă, împrejurarea că ar fi comunicat acestuia astfel de

relații care, de altfel, sunt în mare parte needificatoare, nefiind de natură

să o scutească de obligația de a răspunde la solicitările instanței.

Referitor la cuantumul

despăgubirilor și al dobânzilor, nu s-a invocat ca motiv de recurs, astfel că

instanța nu are de ce să analizeze acest aspect.

Pentru considerentele menționate mai

sus, urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să se respingă recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva sentinței civile nr. 187

din 4 mai 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2006.