ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 728/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin contestația înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. J.P.S., anularea Deciziei nr. 147 din data 26 iulie 2006 de revizuire a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 și admiterea cererii sale pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea 189/2000. În motivare, a arătat că în luna septembrie 1944 a fost refugiat împreună cu familia sa, din Dersca, U.R.S.S., în com. Frătăutii Vechi, Jud. Suceava. Cauza acestei schimbări de domiciliu, a susținut reclamantul, au constituit-o evenimentele istorice ale momentului, și anume ocuparea de către sovietici a teritoriilor românești din Basarabia și Nordul Bucovinei.

Prin sentința nr. 131 din 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de A.V., în contradictoriu cu pârâta C.J. P.S., a anulat Decizia nr. 147 din data 26 iulie 2006 a C. J.P.S. și a constatat că reclamantul este beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea 189/2000 pentru perioada 06 sept. 1940 - 06 martie 1945. Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că reclamantul s-a născut în anul 1942 în com. Frătăutii Vechi, Jud. Suceava. A mai reținut că prin decizia menționată, decizia de revizuire a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, a fost anulată Hotărârea nr. 3167 din 27 iunie 2003 prin care pârâta C.J.P.S. a stabilit calitatea de persoană refugiată a reclamantului, în sensul Legii nr. 189/2000, cu toate drepturile prevăzute în acest act normativ.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că in mod greșit Instanța de Fond a procedat la anularea Deciziei nr. 147 din 26 iulie 2006. Mai reține pârâta că netemeinic, prin sentința civilă nr. 131 din data 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a dispus anularea Deciziei nr. 147 din 26 iulie 2006 a C.J.P.S. având în vedere faptul că în cuprinsul Ordonanței Procurorului D.V., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, Jud. Suceava reclamantul recunoaște că nu este îndreptățit să beneficieze de drepturile bănești acordate în temeiul Legii nr. 189/2000.

Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ. , Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Din analiza probatoriului administrat în fața Instanței de Fond, precum și în calea de atac a recursului, raportat la prevederile legale aplicabile în speță, rezultă că Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Astfel, înscrisurile aflate la dosarul Curții de Apel Suceava (Hotărârea nr. 3167 din data de 27 iunie 2003 a C. J.P.S., declarația martorilor C.I. și D.T.) atestă situația că pârâta C.J.

P.S., a recunoscut calitate de refugiat a reclamantului, acesta încadrându-se astfel in prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 din motive etnice cu modificările si completările ulterioare. Așa cum în mod corect a reținut Instanța de Fond, contestația formulată de reclamantul A.V., este întemeiată, decizia de revizuire emisă de C.J.P.S. nu a fost dată în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 189/2000. În cuprinsul adresei din data de 20 iulie 2006 a Poliției Municipiului Rădăuți, se menționează faptul că, până la definitivarea cercetărilor și pronunțarea unei soluții în cauză, se va proceda la sistarea acordării indemnizațiilor cuvenite reclamantului în temeiul dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

Prin urmare, măsura dispusă prin această adresă are un caracter temporar „până la definitivarea cercetărilor și pronunțarea unei soluții în cauză", neconducând la încetarea drepturilor cuvenite reclamantului în temeiul Legii 189/2000. Pe de altă parte, reclamantul însuși a fost scos de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (2) si art. 292 C. pen., prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, din data de 20 martie 2007, plângerea sa împotriva acestei soluții fiind admisă prin Ordonanța nr. 647/II/2007 a aceluiași Parchet. Rezulta astfel, fără echivoc, că nu existau motive, încălcări ale prevederilor legale, pentru emiterea deciziei de revizuire nr. 147 din 26 iulie 2006 a C.J.P.S.

În aceste condiții, recunoașterea de către pârâtă a calității de beneficiară a Legii 189/2000 pentru reclamant, echivalează cu recunoașterea temeiniciei și legalității sentinței pronunțată de Curtea de Apel Suceava, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.J. P.S., împotriva sentinței civile nr. 131 din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.