ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 728/2008

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la Curtea de Apel

Suceava,

secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, reclamantul

A.V. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta C.

J.P.S., anularea Deciziei nr.

147 din data

26 iulie 2006 de revizuire a drepturilor prevăzute de Legea

nr. 189/2000 și admiterea cererii sale

pentru acordarea drepturilor

prevăzute de Legea 189/2000.

În motivare, a arătat că în luna

septembrie 1944 a fost

refugiat împreună cu

familia sa, din Dersca, U.R.S.S., în com.

Frătăutii Vechi, Jud. Suceava.

Cauza acestei schimbări de

domiciliu, a

susținut reclamantul, au constituit-o evenimentele

istorice ale momentului, și anume ocuparea de

către sovietici a

teritoriilor

românești din Basarabia și Nordul Bucovinei.

Prin

sentința nr. 131 din 1 octombrie 2007, Curtea de Apel

Suceava a admis acțiunea în

contencios administrativ formulată de

A.V., în contradictoriu cu pârâta C.J.

P.S.,

a anulat Decizia nr. 147 din data 26 iulie 2006 a C.

J.P.S. și a constatat că reclamantul este

beneficiarul

drepturilor prevăzute de Legea 189/2000 pentru perioada 06 sept. 1940 - 06

martie 1945.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

de Fond a reținut că

reclamantul s-a născut

în anul 1942 în com. Frătăutii Vechi, Jud.

Suceava. A mai reținut că

prin decizia menționată, decizia de revizuire a drepturilor prevăzute de Legea

nr. 189/2000, a fost anulată Hotărârea nr. 3167 din 27 iunie 2003 prin care

pârâta C.J.P.S. a stabilit calitatea de persoană

refugiată a reclamantului, în sensul Legii nr. 189/2000, cu toate

drepturile

prevăzute în acest act normativ.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta C.J.P.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând în esență că in mod greșit

Instanța de Fond

a procedat la

anularea Deciziei nr. 147 din 26 iulie 2006.

Mai reține pârâta că netemeinic,

prin sentința civilă nr. 131 din data 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Suceava,

secția

comercială, contencios administrativ

și fiscal, a dispus anularea

Deciziei

nr. 147 din 26 iulie 2006 a C.J.P.S.

având în vedere faptul că în

cuprinsul Ordonanței Procurorului

D.V., de

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, Jud.

Suceava reclamantul

recunoaște că nu este îndreptățit să beneficieze de drepturile bănești acordate

în temeiul Legii nr. 189/2000.

Recursul

este nefondat.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de recurentă,

precum și cu

dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ.

, Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Din

analiza probatoriului administrat în fața Instanței de Fond,

precum și în calea de atac a recursului,

raportat la prevederile

legale aplicabile

în speță, rezultă că Instanța de Fond a pronunțat o

hotărâre legală și

temeinică.

Astfel,

înscrisurile aflate la dosarul Curții de

Apel Suceava (Hotărârea nr. 3167 din data de 27

iunie 2003 a C.

J.P.S., declarația martorilor C.I. și

D.T.) atestă situația că pârâta C.J.

P.S., a recunoscut calitate de refugiat a

reclamantului,

acesta încadrându-se astfel in prevederile art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în

România cu începere

de la 6

septembrie 1940 pana la 6 martie 1945 din motive etnice cu

modificările

si completările ulterioare.

Așa

cum în mod corect a reținut Instanța de Fond, contestația

formulată de reclamantul A.V.,

este întemeiată, decizia

de

revizuire emisă de C.J.P.S. nu a fost dată în conformitate cu prevederile art.

10 alin. (2) din Legea nr. 189/2000.

În

cuprinsul adresei din data de 20 iulie 2006 a

Poliției Municipiului Rădăuți,

se menționează faptul că, până la

definitivarea cercetărilor și pronunțarea unei soluții

în cauză, se va proceda la sistarea acordării indemnizațiilor cuvenite

reclamantului

în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 189/2000.

Prin urmare, măsura dispusă prin

această adresă are un

caracter temporar

„până la definitivarea cercetărilor și pronunțarea unei soluții în cauză",

neconducând la încetarea

drepturilor

cuvenite reclamantului în temeiul Legii 189/2000.

Pe de altă parte, reclamantul

însuși a fost scos de sub

urmărire penală

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de

art. 215 alin. (2) si art. 292 C. pen., prin

Rechizitoriul Parchetului

de pe lângă

Judecătoria Rădăuți, din data de 20 martie 2007, plângerea

sa împotriva

acestei soluții fiind admisă prin Ordonanța nr. 647/II/2007 a aceluiași

Parchet.

Rezulta astfel, fără echivoc, că

nu existau motive, încălcări

ale

prevederilor legale, pentru emiterea deciziei de revizuire nr.

147 din 26 iulie 2006 a C.J.P.S.

În aceste

condiții, recunoașterea de către pârâtă a calității de

beneficiară a Legii 189/2000

pentru reclamant, echivalează cu

recunoașterea

temeiniciei și legalității sentinței pronunțată de Curtea de Apel Suceava,

astfel încât,

în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ.

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta C.J.

P.S., împotriva sentinței civile

nr. 131 din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 februarie 2008.