ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 31/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 16 iunie 2006, reclamantul L.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S., anularea Hotărârii nr. 98 din 9 mai 2006, recunoașterea calității de persoană refugiată, ca urmare a persecuțiilor etnice și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât în luna februarie 1944 a părăsit localitatea de domiciliu împreună cu familia, refugiindu-se în localitatea Ulma, județul Suceava.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 183 din 6 iulie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a stabilit că reclamantul este beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada februarie 1944 - 6 martie 1945. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, din probele administrate în cauză rezultă că sunt incidente dispozițiile art. l lit. c) din Legea nr. 189/2000. Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs pârâta C.J.P.S., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea acțiunii. Recurenta a susținut că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece reclamantul nu a făcut dovada, cu documente oficiale, că refugiul s-a datorat persecuțiilor etnice.

Recursul este nefondat. Conform art. l lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002, privind Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice". În cauză, din declarațiile martorilor M.A. și I.V., coroborate cu datele din actele de stare civilă rezultă că, s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G.

nr. 127/2002 că, în luna februarie 1944 intimatul-reclamant împreună cu familia au fost obligați să se refugieze din localitatea Seletin în localitatea Ulma, județul Suceava, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. De altfel, tatăl intimatului-reclamant (L.I.), decedat la 13 aprilie 2004 a beneficiat de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, potrivit deciziei nr. 1413 din 27 septembrie 2002 emisă de C.J.P.S. Față de cele ce preced, sentința recurată este legală și temeinică, iar recursul este nefondat și urmează a fi respins. Văzând dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant L.A., în cuantum de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.S., împotriva sentinței nr. 183 din 6 iulie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către intimatul L.A. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2007.