ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2101/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.S., anularea Hotărârii

nr. 80 din 31 martie 2006 emisă de pârâtă, obligarea acesteia să-i recunoască

calitatea de refugiat și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1940 - martie 1945.

În susținerea

acțiunii reclamantul a depus în copie mai multe înscrisuri, printre care acte

de stare civilă și declarații autentificate ale unor martori din care a

rezultat că acesta, împreună cu familia s-a refugiat din localitatea Seletin,

Ucraina în localitatea Ulma, județul Suceava, ca urmare a înaintării frontului

și a persecuțiilor ce erau exercitate împotriva populației de etnie română, de

către trupele sovietice.

Pentru elucidarea stării de fapt

au fost audiați doi martori.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința

civilă nr. 264 din 4 decembrie 2006 Curtea de Apel Suceava, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea, a anulat Hotărârea nr.

80 din 31 martie 2006 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască calitatea de

refugiat în perioada septembrie 1940 - martie 1945 și, totodată, să-i acorde

drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a reținut, în esență, că

reclamantul împreună cu familia s-au refugiat din satul Seletin, Ucraina în

comuna Ulma, județul Suceava, România, de teama persecuțiilor exercitate de

trupele sovietice împotriva populației de etnie română.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, C.J.P.S., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie pe motiv că reclamantul a dovedit refugierea din

U.R.S.S. în România, cu documente oficiale, iar din adresa eliberată de A.N. rezultă

fără echivoc că familia reclamantului nu figurează ca refugiați.

Examinând

cauza și sentința atacată, Curtea constată că recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit art.

1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de

prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana

care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege

persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul

în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/ sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Cum în cauză

s-a făcut dovada că reclamantul împreună cu familia s-a refugiat din

localitatea Seletin, Ucraina, în localitatea Ulma, județul Suceava, România, în

perioada septembrie 1940 - martie 1945 în mod corect Instanța de Fond a reținut

că acesta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este

îndreptățit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P.S.

împotriva sentinței civile nr. 264 din 4 decembrie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2007.