ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 118/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 30 mai 2006, reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 93 din 27

aprilie 2006, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de

beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că drepturile compensatorii prevăzute de actul normativ

invocat i se cuvin după soțul său decedat, M.N., născut în noiembrie 1944, în

Seletin din fosta U.R.S.S. și refugiat de aici, împreună cu familia în

localitatea Ulma din județul Suceava.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 175 din 28

iunie 2006, a respins acțiunea, ca nefondată.

Instanța a reținut că

soluția se impune, întrucât din probele administrate nu rezultă situația

refugiului soțului reclamantei sau a familiei acestuia.

Împotriva sus-menționatei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs, reclamanta M.V., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, solicitând modificarea hotărârii judecătorești atacate, în

sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurenta a susținut, în

esență, că este îndreptățită la acordarea calității de beneficiară a

prevederilor Legii nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare,

întrucât în perioada celui de-al doilea război mondial, soțul său, în prezent

decedat, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea Seletin - Ucraina,

în comuna Ulma, datorită evenimentelor de război și nu s-au înscris ca

refugiați la organele competente datorită persecuțiilor exercitate de puterea

comunistă instalată la guvernare și bandelor teroriste care acționau în acea

perioadă.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele și lucrările dosarului,

precum și cu dispozițiile legale incidente în speță, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică.

În conformitate cu

dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare, „soțul supraviețuitor al celui

decedat din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia, începând

cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în

condițiile prezentei ordonanțe, de o indemnizație lunară neimpozabilă, dacă

ulterior nu s-a recăsătorit”.

Recurenta susține în mod

eronat că soțul său a făcut parte din categoria persoanelor prevăzute la art. 1

lit. c) din actul normativ mai sus invocat.

Astfel, din prevederile

generale ale O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că în situația

reglementată la art. 1 lit. c), sunt îndreptățite să primească drepturi

compensatorii, numai persoanele care, din cauza unor persecuții exercitate

asupra lor din motive etnice, au fost refugiate, expulzate sau strămutate în

altă localitate.

Or, în cauză, prin probele

administrate, recurenta-reclamantă nu a dovedit că schimbarea domiciliului

familiei soțului său, împreună cu acesta, a fost consecința unor persecuții

exercitate pe criterii etnice, însăși recurenta confirmând inexistența unor

înregistrări oficiale în tabelele de refugiați.

Evenimentele de război

invocate de către recurentă, care au determinat refugiul familiei M., nu pot fi

considerate persecuții din motive etnice în accepțiunea O.G. nr. 105/1999,

această interpretare fiind străină de litera și spiritul legii.

Având în vedere că, în

raport cu cele expuse, dezlegarea dată cauzei de către instanța de fond este

legală și temeinică, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta M.V. împotriva sentinței civile nr. 175 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2007.