ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3517/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3517/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor
de față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 4683 din 12 decembrie 2006,
Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins acțiunea promovată de reclamanta
I. Gmbh Germania prin administrator H.M. în contradictoriu cu pârâții H.J., SC
H.H. SRL Biled și H.M.
Instanța de fond a
reținut că prin acțiunea promovată reclamanta a solicitat excluderea pârâtului H.J.
din SC H.H. SRL Biled în temeiul art. 222 din Legea nr. 31/1990 pentru
săvârșirea de către acesta de acte de concurență neloială față de societatea al
cărui asociat este, înființând și administrând o altă societate cu același
obiect de activitate, dar că probele administrate nu au confirmat susținerea cu
privire la identitatea obiectului de activitate al celor două societăți și că
interdicția instituită de art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privește pe
administrator, pârâtul având doar calitatea de simplu asociat.
S-a reținut totodată
că lipsa de affectio societatis nu poate fi dedusă din faptul că pârâtul este
asociat și la o altă societate.
În contra sentinței
menționate a declarat apel reclamanta I. Gmbh și pârâții H.M. și SC H.H. SRL Biled
pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea de Apel
Craiova, secția comercială, prin Decizia nr. 18 din 14 mai 2007 a respins
apelurile declarate ca nefondate.
În considerentele
deciziei, instanța de apel a reținut ca neîntemeiate criticile apelanților cu
privire la greșita stabilire a situației de fapt și la inexistența affectio
societatis, lipsă care ar rezulta din numeroasele procese pe care pârâtul le-a
intentat societății și care denotă gravele neînțelegeri existente între
asociații SC H.H. SRL, arătând, în primul rând, că cele două societăți la care
pârâtul este asociat au obiecte de activitate diferite conform certificatelor
eliberate de registrul comerțului.
Faptul că pârâtul
deține o cotă de participare de 55% la societatea care are ca obiect de
activitate producția de vehicule pentru invalizi nu reprezintă o dovadă a
săvârșirii unor acte de concurență neloială de către acesta, respectiva
societate având obiectul de activitate menționat de la data înființării ei, din
30 octombrie 2003 iar reglementările în vigoare nu interzic asociațiilor cu
răspundere limitată să constituie alte societăți cu un obiect de activitate
similar celei în care au deja calitate de asociați.
Interdicția prevăzută
de art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 se referă la administratori iar nu
la asociați, aceștia, sub sancțiunea răspunderii pentru daune față de
societate, nu pot conform art. 79, să ia parte la deliberări privind operațiuni
în care ar avea interese contrare celor ale societății, dar care nu constituie
temei al excluderii și nici al pierderii affectio societatis.
Între pârât și
societate mai există, un singur proces, nefăcându-se dovada existenței mai
multor acțiuni judiciare promovate de acesta împotriva societății iar apelanta
nu a invocat cazurile de excludere menționate de art. 222 din Legea nr. 31/1990.
În contra deciziei
menționate au declarat recurs reclamanta
I. Gmbh Germania și pârâții SC H.H. SRL Biled
și H.M.
I. Reclamanta I. Gmbh
critică decizia atacată pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.
proc. civ. în a căror dezvoltare invocă criticile care urmează.
Hotărârea nu
cuprinde motivele pe care se sprijină, conține motive contradictorii sau
străine de natura pricinii (art. 307 pct. 7 C. proc. civ.):
a). afirmând că
domeniile principale de activitate diferă între ele, instanța de apel nu
amintește că una din activitățile secundare ale SC H.H. SRL Biled se suprapune
cu obiectul principal de activitate al societății înființate de pârât și anume
producția de vehicule pentru invalizi;
b). deși, instanța de
apel, susține că prin sentință nu s-au analizat aspecte ce țin de competența
instanței sesizată cu acțiunea în contrafacere aceasta face referire la
exclusivitatea brevetului, fără a face însă diferența între contrafacere și
concurență neloială;
c). referirea la art.
79 din Legea nr. 31/1990 este străină de natura pricinii iar considerentele
sentinței privind lipsa calității de administrator sunt preluate în decizia
atacată, fapt ce contravine art. 6 C.E.D.O., prin neoferirea unei motivații
proprii.
Hotărârea a fost
dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
a). interpretarea și
aplicarea greșită a art. 222, respectiv art. 227 din Legea nr. 31/1990, în sens
restrictiv, deoarece interpretarea sistematică și teleologică a Legii nr. 31/1990
conduce la calificarea excluderii ca remediu social, ca o alternativă la
dizolvarea societății, doctrina acceptând și legalitatea clauzelor statutare de
excludere iar prin art. 13 lit. b) din actul constitutiv al SC A. SRL s-a
stipulat drept clauză de excludere: dezinteresul asociatului față de societate;
b). interpretarea
greșită a probelor în stabilirea existenței affectio societatis din partea
pârâtului față de SC H.H. SRL, aceasta având același obiect de activitate ca și
SC H. SRL, societate înființată de pârât împreună cu un terț; ignorarea
importanței litigiului promovat de pârât împotriva reclamantei; stabilirea
greșită a datei de la care SC H. SRL a început producția de lifturi pentru
invalizi și a faptului că în lipsa unui drept exclusiv nu există acte de
concurență neloială, situația de fapt rezultând din declarațiile extrajudiciare
ale celor trei persoane fizice date în formă autentică.
Recurenta -
reclamantă deși, în final, a indicat ca temei de drept și art. 304 pct. 3 și 4,
acestea nu sunt dezvoltate.
II. Recurenții -
pârâți SC H.H. SRL și H.M. au recursuri identice, pentru motivele prevăzute de art.
304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. a căror dezvoltare este aproape identică cu
dezvoltarea motivelor de recurs depuse de reclamantă, în structură și conținut,
motiv pentru care acestea nu vor mai fi reluate.
Intimatul H.J. a
depus întâmpinare
la dosar prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și
menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică întrucât cele două societăți
la care este asociat nu au obiecte de activitate identice, titularul de brevet
a acordat o licență neexclusivă pentru o perioadă de 5 ani societății SC H.H.
SRL la 6 august 2005 iar reclamanta a devenit titulara de brevet de invenții cu
titlu „lift în trepte” la aproape doi ani după ce a înființat societatea SC H.
SRL.
Instanța de apel face
o corectă interpretare a prevederilor art. 197 alin. (2), art. 79 și 222 din
Legea nr. 31/1990.
Recursurile nu sunt
fondate.
Întrucât dezvoltarea recursurilor
promovate antamează și temeinicia hotărârii atacate se impune, mai întâi,
observația ca potrivit art. 304 C. proc. civ., recursul - cale extraordinară de
atac, poate conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate numai pentru
motive de nelegalitate limitativ prevăzute de textul de lege enunțat.
Drept urmare, pct. b
de la motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304.9 C. proc. civ. mai sus redat,
care referă exclusiv la interpretarea și aprecierea greșită a probelor nu va fi
analizat.
Cu privire la
motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
, Înalta Curte
examinând decizia atacată sub acest aspect, constată netemeinicia criticilor
formulate.
Textul de lege
enunțat referă la lipsa motivelor pe care se sprijină soluția, ipoteză care nu
se verifică întrucât decizia atacată este motivată, sau conținerea unor motive
contradictorii, care, de asemenea, nu se verifică, considerentele deciziei
având coerența necesară în stabilirea soluției. Nici ultima ipoteză când
hotărârea conține motive străine de natura pricinii, nu se verifică.
Stabilirea situației
de fapt în alt sens decât cel dorit de recurentă nu se încadrează în ipotezele
textului menționat iar referirea la art. 79 din Legea nr. 31/1991 nu este
străină de natura pricinii cât timp acest text de lege conține rezolvarea
contrarietății de interese dintre asociat și societatea cu răspundere limitată.
Drept urmare,
hotărârea atacată conține o motivare corespunzătoare, proprie, dreptul la un
proces echitabil, în sensul art. 6 C.E.D.O. nefiindu-i încălcat, cum greșit
susține recurenta.
Cu privire la
motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304.9 C. proc. civ.
Susținerea recurenților în sensul că
enumerarea cuprinsă de art. 222 din Legea nr. 31/1990 are caracter
exemplificativ iar nu limitativ nu a fost formulată ca o critică în apel, ea
fiind pentru prima dată invocată prin concluziile scrise, depuse după amânarea
pronunțării, context în care afirmația din considerentele deciziei că se
impunea precizarea în concret a dispozițiilor legale încălcate de către pârât,
prin raportare la art. 222 din Legea nr. 31/1990 este corectă.
De altfel, cauza de
excludere sub aspectul dezvoltării ei în fapt a fost analizată în raport de
criticile pe care reclamanta le-a formulat în apel și pe care instanța de apel
găsindu-le nefondate le-a înlăturat.
Așa fiind, Înalta
Curte va respinge recursurile declarate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de reclamanta
I.
Gmbh Germania și pârâții H.M. și SC H.H. SRL Biled împotriva Deciziei nr. 118
din 14 mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 noiembrie 2008.