ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3517/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4683 din 12 decembrie 2006, Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins acțiunea promovată de reclamanta I. Gmbh Germania prin administrator H.M. în contradictoriu cu pârâții H.J., SC H.H. SRL Biled și H.M. Instanța de fond a reținut că prin acțiunea promovată reclamanta a solicitat excluderea pârâtului H.J. din SC H.H. SRL Biled în temeiul art. 222 din Legea nr. 31/1990 pentru săvârșirea de către acesta de acte de concurență neloială față de societatea al cărui asociat este, înființând și administrând o altă societate cu același obiect de activitate, dar că probele administrate nu au confirmat susținerea cu privire la identitatea obiectului de activitate al celor două societăți și că interdicția instituită de art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privește pe administrator, pârâtul având doar calitatea de simplu asociat.

S-a reținut totodată că lipsa de affectio societatis nu poate fi dedusă din faptul că pârâtul este asociat și la o altă societate. În contra sentinței menționate a declarat apel reclamanta I. Gmbh și pârâții H.M. și SC H.H. SRL Biled pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin Decizia nr. 18 din 14 mai 2007 a respins apelurile declarate ca nefondate. În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut ca neîntemeiate criticile apelanților cu privire la greșita stabilire a situației de fapt și la inexistența affectio societatis, lipsă care ar rezulta din numeroasele procese pe care pârâtul le-a intentat societății și care denotă gravele neînțelegeri existente între asociații SC H.H.

SRL, arătând, în primul rând, că cele două societăți la care pârâtul este asociat au obiecte de activitate diferite conform certificatelor eliberate de registrul comerțului. Faptul că pârâtul deține o cotă de participare de 55% la societatea care are ca obiect de activitate producția de vehicule pentru invalizi nu reprezintă o dovadă a săvârșirii unor acte de concurență neloială de către acesta, respectiva societate având obiectul de activitate menționat de la data înființării ei, din 30 octombrie 2003 iar reglementările în vigoare nu interzic asociațiilor cu răspundere limitată să constituie alte societăți cu un obiect de activitate similar celei în care au deja calitate de asociați.

Interdicția prevăzută de art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 se referă la administratori iar nu la asociați, aceștia, sub sancțiunea răspunderii pentru daune față de societate, nu pot conform art. 79, să ia parte la deliberări privind operațiuni în care ar avea interese contrare celor ale societății, dar care nu constituie temei al excluderii și nici al pierderii affectio societatis. Între pârât și societate mai există, un singur proces, nefăcându-se dovada existenței mai multor acțiuni judiciare promovate de acesta împotriva societății iar apelanta nu a invocat cazurile de excludere menționate de art. 222 din Legea nr. 31/1990. În contra deciziei menționate au declarat recurs reclamanta I. Gmbh Germania și pârâții SC H.H.

SRL Biled și H.M. I. Reclamanta I. Gmbh critică decizia atacată pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare invocă criticile care urmează. 1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, conține motive contradictorii sau străine de natura pricinii (art. 307 pct. 7 C. proc. civ.): a). afirmând că domeniile principale de activitate diferă între ele, instanța de apel nu amintește că una din activitățile secundare ale SC H.H.

SRL Biled se suprapune cu obiectul principal de activitate al societății înființate de pârât și anume producția de vehicule pentru invalizi; b). deși, instanța de apel, susține că prin sentință nu s-au analizat aspecte ce țin de competența instanței sesizată cu acțiunea în contrafacere aceasta face referire la exclusivitatea brevetului, fără a face însă diferența între contrafacere și concurență neloială; c). referirea la art. 79 din Legea nr. 31/1990 este străină de natura pricinii iar considerentele sentinței privind lipsa calității de administrator sunt preluate în decizia atacată, fapt ce contravine art. 6 C.E.D.O., prin neoferirea unei motivații proprii. 2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.). a). interpretarea și aplicarea greșită a art. 222, respectiv art. 227 din Legea nr. 31/1990, în sens restrictiv, deoarece interpretarea sistematică și teleologică a Legii nr. 31/1990 conduce la calificarea excluderii ca remediu social, ca o alternativă la dizolvarea societății, doctrina acceptând și legalitatea clauzelor statutare de excludere iar prin art. 13 lit. b) din actul constitutiv al SC A. SRL s-a stipulat drept clauză de excludere: dezinteresul asociatului față de societate; b). interpretarea greșită a probelor în stabilirea existenței affectio societatis din partea pârâtului față de SC H.H.

SRL, aceasta având același obiect de activitate ca și SC H. SRL, societate înființată de pârât împreună cu un terț; ignorarea importanței litigiului promovat de pârât împotriva reclamantei; stabilirea greșită a datei de la care SC H. SRL a început producția de lifturi pentru invalizi și a faptului că în lipsa unui drept exclusiv nu există acte de concurență neloială, situația de fapt rezultând din declarațiile extrajudiciare ale celor trei persoane fizice date în formă autentică. Recurenta - reclamantă deși, în final, a indicat ca temei de drept și art. 304 pct. 3 și 4, acestea nu sunt dezvoltate. II. Recurenții - pârâți SC H.H. SRL și H.M. au recursuri identice, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. a căror dezvoltare este aproape identică cu dezvoltarea motivelor de recurs depuse de reclamantă, în structură și conținut, motiv pentru care acestea nu vor mai fi reluate. Intimatul H.J. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică întrucât cele două societăți la care este asociat nu au obiecte de activitate identice, titularul de brevet a acordat o licență neexclusivă pentru o perioadă de 5 ani societății SC H.H. SRL la 6 august 2005 iar reclamanta a devenit titulara de brevet de invenții cu titlu „lift în trepte” la aproape doi ani după ce a înființat societatea SC H. SRL. Instanța de apel face o corectă interpretare a prevederilor art. 197 alin. (2), art. 79 și 222 din Legea nr. 31/1990.

Recursurile nu sunt fondate. 1. Întrucât dezvoltarea recursurilor promovate antamează și temeinicia hotărârii atacate se impune, mai întâi, observația ca potrivit art. 304 C. proc. civ., recursul - cale extraordinară de atac, poate conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate numai pentru motive de nelegalitate limitativ prevăzute de textul de lege enunțat. Drept urmare, pct. b de la motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304.9 C. proc. civ. mai sus redat, care referă exclusiv la interpretarea și aprecierea greșită a probelor nu va fi analizat. 2. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. , Înalta Curte examinând decizia atacată sub acest aspect, constată netemeinicia criticilor formulate.

Textul de lege enunțat referă la lipsa motivelor pe care se sprijină soluția, ipoteză care nu se verifică întrucât decizia atacată este motivată, sau conținerea unor motive contradictorii, care, de asemenea, nu se verifică, considerentele deciziei având coerența necesară în stabilirea soluției. Nici ultima ipoteză când hotărârea conține motive străine de natura pricinii, nu se verifică. Stabilirea situației de fapt în alt sens decât cel dorit de recurentă nu se încadrează în ipotezele textului menționat iar referirea la art. 79 din Legea nr. 31/1991 nu este străină de natura pricinii cât timp acest text de lege conține rezolvarea contrarietății de interese dintre asociat și societatea cu răspundere limitată.

Drept urmare, hotărârea atacată conține o motivare corespunzătoare, proprie, dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 C.E.D.O. nefiindu-i încălcat, cum greșit susține recurenta. 3. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304.9 C. proc. civ. Susținerea recurenților în sensul că enumerarea cuprinsă de art. 222 din Legea nr. 31/1990 are caracter exemplificativ iar nu limitativ nu a fost formulată ca o critică în apel, ea fiind pentru prima dată invocată prin concluziile scrise, depuse după amânarea pronunțării, context în care afirmația din considerentele deciziei că se impunea precizarea în concret a dispozițiilor legale încălcate de către pârât, prin raportare la art. 222 din Legea nr. 31/1990 este corectă.

De altfel, cauza de excludere sub aspectul dezvoltării ei în fapt a fost analizată în raport de criticile pe care reclamanta le-a formulat în apel și pe care instanța de apel găsindu-le nefondate le-a înlăturat. 3. Așa fiind, Înalta Curte va respinge recursurile declarate ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta I. Gmbh Germania și pârâții H.M. și SC H.H. SRL Biled împotriva Deciziei nr. 118 din 14 mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2008.