ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 514/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 514/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației în anulare de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Tribunalul Dolj, secția comercială,
prin sentința nr. 11 din 21 februarie 2008 a respins acțiunea reclamantei T.C., prin care a solicitat să se dispună nulitatea absolută a Hotărârii AGA nr. 1
din 14 noiembrie 2006 a pârâtei.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială,
prin decizia nr. 163 din 3 iunie 2008 a admis apelul reclamantei, a desființat
sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția comercială, prin decizia nr. 384 din 10 februarie 2009 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F.A. SRL Craiova, împotriva deciziei nr. 163
din 3 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Împotriva menționatei decizii,
pârâta SC F.A. SRL Craiova, a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 318
C. proc. civ.
În motivarea contestației în
anulare, contestatoarea a susținut, după o prezentare a situației de fapt, că
instanța a fost în eroare atunci când a apreciat că prin hotărârea AGA din 14
noiembrie 2006 s-a hotărât retragerea reclamantei din societate, fără să se
aibă în vedere că din cuprinsul hotărârii, din ordinea de zi, că acest aspect
nu a fost discutat, ci s-a luat act de hotărârea Consiliului de Administrație
prin care s-a constatat retragerea acesteia din societate.
Intimata C.T. prin întâmpinarea
formulată, depusă la dosar, a solicitat respingerea contestației în anulare.
Contestația în anulare este
nefondată.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc.
civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când
dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța,
respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să
cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În sensul textului citat mai sus
„greșeală materială”, înseamnă greșeală de fapt și nu de judecată, de
aprecierea probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Art.318 C. proc. civ., urmărește cu
alte cuvinte, neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu cele
referitoare la problemele de fond, întrucât pe această cale legală nu a urmărit
să deschidă părților calea recursului la recurs, sub motivul că s-a stabilit
greșit situația de fapt.
Analizând critica prin care se
susține că instanța de recurs ar fi comis o greșeală materială întrucât nu a
interpretat corect cuprinsul hotărârii AGA cu privire la retragerea reclamantei
din societate, Înalta Curte constată că aceasta nu se referă la o greșeală
materială, în raport de dispozițiile citate, petenta solicitând în realitate o
reexaminare a fondului, o reapreciere a probelor.
Or, instanța de recurs a examinat
actele aflate la dosar față de susținerile părților și a făcut o apreciere
corectă a probelor administrate în cauză, în raport de situația de fapt, așa
încât nu poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii, întrucât nu se
referă la neregularități evidente care privesc actele de procedură.
Contestatoarea, în realitate, a pus
în discuție probleme de fond legate de probele administrate și de starea de
fapt la care se referă litigiul.
În consecință, întrucât motivele
invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestația
în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondată contestația în anulare
formulată de contestatoarea SC F.A. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 384 din
10 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 februarie
2011.