ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3505/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3505/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând asupra
recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 493
din 9 noiembrie 2010, Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins acțiunea
promovată de reclamantul A.B.C. având ca obiect anularea Hotărârii AGA din 29
aprilie 2010 a societății pârâte SC T.C.F. SA Craiova.
Judecătorul fondului
a avut în considerare că dispozițiile art. 123 din Legea nr. 31/1990 care
instituie obligativitatea menționării în cuprinsul convocatorului a datei de
referință sunt incidente numai societăților ale căror acțiuni sunt la purtător,
când pentru exercitarea dreptului de vot prin mandatar acesta trebuie să își
justifice mandatul acordat printr-o procură specială în condițiile art. 124 din
Legea nr. 31/1990.
S-a constatat că în
cuprinsul actului constitutiv al societății pârâte s-a prevăzut expres că
acțiunile sunt nominative, indivizibile, nefiind necesară menționarea unei date
de referință în convocator, mențiune a cărei lipsă nici nu constituie o cauză
de nulitate, iar reclamantul și-a justificat în cadrul AGA calitatea de
acționar doar pentru 4500 de acțiuni deținute conform certificatului de
acționar emis pe numele său.
În contra sentinței
reclamantul a declarat apel, criticile sale vizând dovada dreptului de acționar
în raport de sentința Tribunalului Dolj care îi constată această calitate,
ignorarea convenției de vot a acționarilor coproprietari, a prevederilor art. 102
alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și a dispozițiilor art. 11 pct. 4 din actul constitutiv
al societății cu consecința îngrădirii dreptului de vot pentru 14.676 acțiuni,
încălcarea principiului specializării adunărilor generale și ignorarea condițiilor
de valabilitate a convocării AGA, reținerea inaplicabilității dispozițiilor
art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Curtea de Apel
Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 43 din 30 martie 2011 a admis apelul declarat de reclamantul A.B.C. împotriva sentinței pe care a schimbat-o în sensul
admiterii acțiunii și anulării hotărârii AGA nr. 58 din 29 aprilie 2010 a SC T.C.I.F. SA Craiova.
În motivarea deciziei
se arată că potrivit art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, administratorul
sau consiliul de administrație, după caz, are obligația de a stabili o dată de
referință pentru acționarii cu drept de vot, dată ulterioară publicării
convocatorului și care nu va depăși 60 zile înainte de data la care adunarea generală
este convocată pentru prima oară, dată care permite identificarea acționarilor
care au dreptul de a participa la adunarea generală și de a încasa dividende.
Chiar dacă art. 117
din Legea nr. 31/1990 nu prevede expres obligația ca în convocator să se
precizeze data de referință, această prevedere se coroborează cu dispozițiile
art. 123 alin. (2) din același act normativ care au caracter imperativ și a
căror încălcare conduce la anularea Hotărârii AGA adoptată în aceste condiții
În contra acestei
deciziei a declarat recurs pârâta SC T.C.I.F. SA pentru situațiile prevăzute de
art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea
recursului modificarea deciziei și menținerea sentinței și, în subsidiar,
trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de apel să se pronunțe pe
toate motivele de apel și pe apărările formulate.
În dezvoltarea
motivelor de nelegalitate recurenta arată că:
Data de referință
este necesar a fi menționată în convocator numai la societățile cu acțiuni la
purtător iar absența ei din convocator nu conduce la sancțiunea nulității
hotărârii, nefiind cuprinsă în enumerarea art. 117 din lege, dispozițiile art. 123
din lege fiind greșit aplicate prin decizia atacată.
Reclamantul a știut
de adunare și a fost prezent la aceasta și oricum nu se mai poate prevala de
data de referință. Sub acest aspect, arată recurentul a invocat și excepția
lipsei de interes a acțiunii, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
Instanța nu s-a
pronunțat asupra naturii nulității: relativă sau absolută, și nu a avut în
vedere prevederile art. 125 alin. (5) în sensul că hotărârea AGA nu se anulează
dacă voturile rămase sunt suficiente pentru valabilitatea ei;
Motivul pentru
care nu i s-a permis reclamantului să voteze cu toate acțiunile a fost unul
formal, nefiindu-i recunoscută procura de reprezentare, iar nu lipsa mențiunii
datei de referință din convocator.
Recursul este fondat
pentru considerentele care urmează:
Criticile de
nelegalitate dezvoltate de recurentă se încadrează în situația prevăzută de art.
304 pct. 5 prin raportare la art. 295 alin. (1) C. proc. civ., stabilirea
situației de fapt și aplicarea legii prin sentința apelată nefiind verificate
din perspectiva tuturor motivelor de apel cu a căror analiză a fost investită
instanța de apel, cât și în situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
prin raportare la prevederile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
republicată, art. 304 pct. 8 C. proc. civ. fiind formal invocat. Cât privește critica
nepronunțării asupra excepției lipsei de interes a acțiunii, se constată că
recurenta a invocat-o în fața instanței de fond prin întâmpinare, dar că prin
neapelarea sentinței, aceasta a intrat în puterea lucrului judecat în ce o
privește.
Soluția de admitere a
apelului declarat de reclamant a fost motivată numai pe incidența în speță a
prevederilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, care reglementează
atribuția consiliului de administrație, respectiv a directoratului de a stabili
data de referință pentru acționarii îndreptățiți să fie înștiințați și să
voteze în cadrul adunării generale.
Data de referință
astfel stabilită va fi ulterioară publicării convocatorului și nu va depăși 60
de zile înainte de data la care adunarea generală este convocată pentru prima
oară.
Rezultă, așadar, că
data de referință reprezintă o condiție de acces, de participare la adunare a
acționarilor îndreptățiți conform art. 123 alin. (3) din lege să încaseze dividende
sau să exercite orice alte drepturi.
Or, în cazul în
speță, reclamantul intimat a participat la adunare, i s-a comunicat numărul de acțiuni
în baza cărora își poate exercita dreptul de vot, nefiind vătămat sub aspectul stabilirii
datei de referință, critica acestuia cu suport în realitatea desfășurării adunării
AGA constând în neacceptarea exercitării dreptului de vot conform sentinței nr.
358 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului Dolj, secția comercială, prin care i s-a
constatat dreptul pentru 268 acțiuni, cu care, susține acesta, abuziv, nu a
fost înscris în registrul acționarilor și nici în baza convenției acționarilor
coproprietari autentificată la 28 aprilie 2010, de reprezentare, conform art. 102
alin. (2) din Legea nr. 31/1990, dar și art. 11 pct. 4 din actul constitutiv al
societății pârâte.
Decizia instanței de apel prin
care s-a admis acțiunea reclamantului și s-a anulat Hotărârea AGA nr. 58 din 29
aprilie 2010 a societății recurente a reținut ca motiv de nulitate încălcarea
prevederilor imperative ale art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Instanța de apel
trebuia să observe, însă, că nulitatea pe care o atrage încălcarea acestui text
de lege este o nulitate relativă, interesul pe care-l protejează fiind unul
particular iar nu general și că acționarul reclamant participând la adunare,
fiindu-i stabilit dreptul de vot pentru acțiunile înregistrate, nu a fost vătămat
prin neaducerea la cunoștința lui a datei de referință, hotărârea AGA fiind
nelegal anulată pe acest temei.
Constatând că
instanța de apel nu a examinat și celelalte motive de apel constând în critica dovezii
calității de acționar și respectiv de reprezentare în adunarea AGA, mai sus evocate,
Înalta Curte va admite recursul în raport de dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C.
proc. civ., și conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va casa decizia atacată
și va trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de recurenta - pârâtă S.C. T.C.I.F. S.A. CRAIOVA împotriva deciziei
nr. 43 din 30 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția
comercială, casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru
rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8
noiembrie 2011.