ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 393/2011

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Reclamantul C.L. prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Suceava să se constate nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a asociaților din data de 10 august 2009, motivat de încălcarea dispozițiilor imperative privind convocarea AGA, lipsa calității sale de asociat la data hotărârii, precum și pentru eroarea – obstacol în care s-a aflat la data adunării Generale cu privire la natura, conținutul și drepturile sale de viitor asociat, dispunând totodată restabilirea situației anterioare; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 27 din 8 februarie 2010. Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, în urma decesului fratelui său, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra părților sociale moștenite, așa încât, neavând calitatea de asociat nu trebuia convocat, nici potrivit dispozițiilor statutare și nici potrivit Legii 31/1990 la Adunarea Generală a SC R. SRL, la momentul când s-a emis hotărârea din 10 august 2009, iar pe de altă parte, reclamantul nu se află în nici una din cele două ipoteze prevăzute de art. 132 alin. (2) din Legea 31/1990, care vizează condițiile în care se pot ataca hotărârile adunării generale.

Apelul declarat de reclamantul C.L. împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 61 din 8 iulie 2010 când s-a desființat sentința apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În argumentarea acestei decizii instanța de apel a reținut, în esență, că la termenul de judecată din 7 decembrie 2009, reclamantul C.L. și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat instanței să constate nulitatea absolută parțială a hotărârii AGA din 10 august 2009 cu privire la mențiunea cedării de către el a părților sociale către L.I. și C.M., motivat de faptul că au fost încălcate dispozițiile imperative privind convocarea AGA și respectiv era dată eroarea obstacol în momentul semnării la Registrul Comerțului a hotărârii menționate.

Astfel, reține instanța de apel, temeiul juridic invocat în mod constant de reclamant îl constituie art. 132 alin. (3) din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, potrivit căruia „când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată”.

În considerente, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 132 alin. (2) din lege potrivit cărora „hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție…de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al ședinței” schimbând astfel cauza și a constatat că, reclamantul neavând calitatea de asociat, nu are calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în anulare a hotărârii AGA din 10 august 2009. Totodată, reține instanța de apel, reclamantul a invocat în speță vătămarea interesului său, iar instanța de judecată era chemată să analizeze oportunitatea primului motiv de nulitate a hotărârii atacată prin prisma temeiului juridic susținut de acesta.

Împotriva acestei decizii pârâta SC R. SRL Suceava a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 7 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului său recurenta a susținut că decizia recurată nu este motivată și practic nu s-a intrat în cercetarea fondului. Astfel, susține recurenta, apelul reclamantului a fost structurat pe două motive de nelegalitate și netemeinicie cu trimiteri la subpuncte dezvoltate pe 6 pagini, formulate amplu și „ușor contradictoriu” cum reține instanța de apel la care efectiv nu s-a răspuns punctual de către instanță. Totodată, arată recurenta, deși instanța de apel se referă la contradictorialitatea motivelor de apel ale reclamantului, are aceeași manieră de motivare a deciziei și nu se referă decât la primul motiv de apel, nu arată de ce nu s-a pronunțat și la celălalt motiv de apel și care este motivația nereținerii apărărilor.

Motivarea instanței de apel are în vedere doar precizarea în apelul reclamantului a faptului că temeiul juridic menționat de reclamant este art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 iar instanța de fond s-a pronunțat pe art. 132 alin. (2) din același act normativ, nereferindu-se la celălalt motiv de apel și pentru care nu ar mai fi fost necesar să se răspundă la acesta. Schimbarea cauzei la care face referire instanța de apel nu există pentru că reclamantul a precizat doar că dorește anularea hotărârii AGA pentru că nu a fost legal citat și pentru că era în eroare (eroare obstacol) în momentul în care a cedat părțile sociale.

Recurenta invocă că instanța de fond a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale active având în vedere motivarea reclamantului că la momentul cedării părților sociale era deja asociat, devenind aplicabile prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și nu art. 132 alin. (3) din același act normativ, astfel cum greșit a reținut instanța de apel. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii deciziei recurate ca temeinice și legale. Recursul este nefondat.

Analizând criticile invocate de către recurentă, prin prisma soluției pronunțată de către instanța de apel, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente: 1. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În argumentarea acestui motiv recurenta a susținut că decizia recurată nu este motivată și practic nu s-a intrat în cercetarea fondului , nu se referă decât la primul motiv de apel și nu arată de ce nu s-a pronunțat și la celălalt motiv de apel și care este motivația nereținerii apărărilor. Susținerile recurentei sunt nefondate întrucât din examinarea deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate s-a constatat că hotărârea cuprinde în considerente motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată și s-a bazat pe dispozițiile legale incidente cauzei.

Nu se poate vorbi despre nemotivarea unui motiv de apel având în vedere că instanța de apel a analizat cauza numai din perspectiva excepției calității procesuale active a reclamantului. Așadar, instanța de apel s-a preocupat de stabilirea stării de fapt incidentă în speță și a procedat în mod corect la analiza apelului prin prisma excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și a trimis cauza spre rejudecarea fondului la prima instanță. Nici motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat întrucât instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Prin prisma dispozițiilor art. 132 alin. (3) din LSC hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție de orice persoană interesată când se invocă motive de nulitate absolută.

Având în vedere caracterul normei încălcate instanța de apel a examinat legalitatea sentinței apelate sub aspectul interesului reclamantului de a solicita anularea hotărârii AGA din 10 august 2009 ceea ce implica incidența art. 132 alin. (3) din LSC, stabilind, în alți termeni, că reclamantul prin invocarea unui interes propriu este în drept a solicita anularea menționatei hotărâri AGA. In consecință, motivele invocate de recurentă se vădesc nefondate rezultând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă. Față de cele ce preced, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins. Constatând că intimatul reclamant nu a depus la dosarul cauzei actele doveditoare privind achitarea de către parte a cheltuielilor de judecată solicitate, urmează să respingă cererea privind acordarea de cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta S.C. R. S.R.L. SUCEAVA împotriva deciziei nr. 61 din 8 iulie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge cererea de acordare cheltuieli de judecată formulată de intimatul reclamant C.L. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2011.