ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 393/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 393/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele :

Reclamantul C.L. prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava solicitat ca prin hotărârea ce se va

pronunța în contradictoriu cu pârâta SC R. SRL Suceava să se constate nulitatea

absolută a hotărârii Adunării Generale a asociaților din data de 10 august 2009,

motivat de încălcarea dispozițiilor imperative privind convocarea AGA, lipsa

calității sale de asociat la data hotărârii, precum și pentru eroarea –

obstacol în care s-a aflat la data adunării Generale cu privire la natura,

conținutul și drepturile sale de viitor asociat, dispunând totodată

restabilirea situației anterioare; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 27 din 8 februarie

fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins

acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în esență că, în urma decesului fratelui său, reclamantul a

dobândit dreptul de proprietate asupra părților sociale moștenite, așa încât,

neavând calitatea de asociat nu trebuia convocat, nici potrivit dispozițiilor

statutare și nici potrivit Legii 31/1990 la Adunarea Generală a SC R. SRL, la

momentul când s-a emis hotărârea din 10 august 2009, iar pe de altă parte,

reclamantul nu se află în nici una din cele două ipoteze prevăzute de art. 132

alin. (2) din Legea 31/1990, care vizează condițiile în care se pot ataca

hotărârile adunării generale.

Apelul declarat de reclamantul C.L.

împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 61 din 8 iulie

2010 când s-a desființat sentința apelată și a fost trimisă cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

În argumentarea acestei decizii

instanța de apel a reținut, în esență, că la termenul de judecată din 7

decembrie 2009, reclamantul C.L. și-a precizat acțiunea în sensul că a

solicitat instanței să constate nulitatea absolută parțială a hotărârii AGA din

10 august 2009 cu privire la mențiunea cedării de către el a părților sociale

către L.I. și C.M., motivat de faptul că au fost încălcate dispozițiile

imperative privind convocarea AGA și respectiv era dată eroarea obstacol în

momentul semnării la Registrul Comerțului a hotărârii menționate.

Astfel, reține instanța de apel,

temeiul juridic invocat în mod constant de reclamant îl constituie art. 132 alin.

(3) din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, potrivit căruia „când se

invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil,

iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată”.

În considerente, instanța de fond a

reținut incidența dispozițiilor art. 132 alin. (2) din lege potrivit cărora

„hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi

atacate în justiție…de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la

adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta

în procesul verbal al ședinței” schimbând astfel cauza și a constatat că,

reclamantul neavând calitatea de asociat, nu are calitate procesuală activă

pentru promovarea acțiunii în anulare a hotărârii AGA din 10 august 2009.

Totodată, reține instanța de apel,

reclamantul a invocat în speță vătămarea interesului său, iar instanța de

judecată era chemată să analizeze oportunitatea primului motiv de nulitate a

hotărârii atacată prin prisma temeiului juridic susținut de acesta.

Împotriva acestei decizii pârâta SC R.

SRL Suceava a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 7 și

9 C. proc. civ.

În motivarea recursului său recurenta a susținut

că decizia recurată nu este motivată și practic nu s-a intrat în cercetarea

fondului. Astfel, susține recurenta, apelul reclamantului a fost structurat pe

două motive de nelegalitate și netemeinicie cu trimiteri la subpuncte

dezvoltate pe 6 pagini, formulate amplu și „ușor contradictoriu” cum reține

instanța de apel la care efectiv nu s-a răspuns punctual de către instanță.

Totodată, arată recurenta, deși

instanța de apel se referă la contradictorialitatea motivelor de apel ale

reclamantului, are aceeași manieră de motivare a deciziei și nu se referă decât

la primul motiv de apel, nu arată de ce nu s-a pronunțat și la celălalt motiv

de apel și care este motivația nereținerii apărărilor.

Motivarea instanței de apel are în

vedere doar precizarea în apelul reclamantului a faptului că temeiul juridic

menționat de reclamant este art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 iar

instanța de fond s-a pronunțat pe art. 132 alin. (2) din același act normativ,

nereferindu-se la celălalt motiv de apel și pentru care nu ar mai fi fost

necesar să se răspundă la acesta. Schimbarea cauzei la care face referire

instanța de apel nu există pentru că reclamantul a precizat doar că dorește

anularea hotărârii AGA pentru că nu a fost legal citat și pentru că era în

eroare (eroare obstacol) în momentul în care a cedat părțile sociale.

Recurenta invocă că instanța de fond

a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale active având în vedere

motivarea reclamantului că la momentul cedării părților sociale era deja

asociat, devenind aplicabile prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

și nu art. 132 alin. (3) din același act normativ, astfel cum greșit a reținut

instanța de apel.

Pentru aceste motive recurenta a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin întâmpinarea depusă la dosar

intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu

consecința menținerii deciziei recurate ca temeinice și legale.

Recursul este nefondat.

Analizând criticile invocate de

către recurentă, prin prisma soluției pronunțată de către instanța de apel,

Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele

considerente:

alin. (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de

natura pricinii.

În argumentarea acestui motiv recurenta

a susținut că decizia recurată nu este motivată și

practic nu s-a intrat în cercetarea fondului

,

nu

se referă decât la primul motiv de apel și nu arată de ce nu s-a pronunțat și

la celălalt motiv de apel și care este motivația nereținerii apărărilor.

Susținerile recurentei sunt

nefondate întrucât din examinarea deciziei recurate prin prisma motivelor de

recurs invocate s-a constatat că hotărârea cuprinde în considerente motivele de

fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată și s-a bazat pe dispozițiile

legale incidente cauzei.

Nu se poate vorbi despre nemotivarea

unui motiv de apel având în vedere că instanța de apel a analizat cauza numai

din perspectiva excepției calității procesuale active a reclamantului. Așadar,

instanța de apel s-a preocupat de stabilirea stării de fapt incidentă în speță

și a procedat în mod corect la analiza apelului prin prisma excepției lipsei

calității procesuale active a reclamantului și a trimis cauza spre rejudecarea

fondului la prima instanță.

Nici motivul de modificare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat întrucât instanța de apel a

aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Prin prisma dispozițiilor art. 132

alin. (3) din LSC hotărârile adunării generale contrare legii sau actului

constitutiv pot fi atacate în justiție de orice persoană interesată când se

invocă motive de nulitate absolută.

Având în vedere caracterul normei

încălcate instanța de apel a examinat legalitatea sentinței apelate sub

aspectul interesului reclamantului de a solicita anularea hotărârii AGA din 10

august 2009 ceea ce implica incidența art. 132 alin. (3) din LSC, stabilind, în

alți termeni, că reclamantul prin invocarea unui interes propriu este în drept

a solicita anularea menționatei hotărâri AGA.

In consecință, motivele invocate de recurentă

se vădesc nefondate rezultând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.

Față de cele ce preced, conform art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.

Constatând că intimatul reclamant nu

a depus la dosarul cauzei actele doveditoare privind achitarea de către parte a

cheltuielilor de judecată solicitate, urmează să respingă cererea privind

acordarea de cheltuieli de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

S.C. R. S.R.L. SUCEAVA

împotriva deciziei nr. 61 din 8 iulie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de acordare

cheltuieli de judecată formulată de intimatul reclamant C.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 ianuarie 2011.