ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 312/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 312/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată
sub nr. 657/86/2006 din 21 iulie 2006 la Tribunalul Suceava, secția comercială,
contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.S. a chemat în judecată pe
pârâta SC M. SA Suceava, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta
să fie obligată să-i predea, pe cheltuiala sa, copiile xerox ale următoarelor
înscrisuri: hotărârile adunărilor generale ale acționarilor SC M. SA – Suceava
din anii 2000-2006, convocările A.G.A. pe anii sus precizați, cu ordinea de zi,
procesele-verbale ale A.G.A. din anii menționați, cu precizarea capitalului
social, a nominalizării acționarilor care au participat la adunările generale
din anii precizați, cu specificarea numărului de acțiuni deținute de fiecare
acționar participant la A.G.A. și numărul acționarilor și a acțiunilor care au
deliberat în cadrul adunării generale A.G.A. anii 2000 - 2006, listele cu
semnăturile acționarilor participanți la adunările generale, bilanțurile și
situațiile contabile pentru aceiași ani.
Prin sentința nr. 3081 din 26
octombrie 2006, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondată, acțiunea având ca
obiect „obligația de a face” formulată de reclamant și a obligat reclamantul la
plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel,
instanța de fond a reținut că reclamantul poate realiza acest deziderat în
cadrul Adunării Generale, prin exprimarea punctelor sale de vedere privitor la
aspectele supuse dezbaterii, prin consultarea Monitoarelor Oficiale și prin
consultarea tuturor documentelor societății la organele la care se depun
(O.R.C., D.G.F.P.).
Prin decizia nr. 47 din 23
aprilie 2007, Curtea de Apel Suceava, secția comercială contencios
administrativ și fiscal, respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamant
împotriva sentinței nr. 3081 din 26 octombrie 2006 a Tribunalului Suceava, secția
comercială contencios administrativ și fiscal, reținând că potrivit art. 184
din Legea nr. 31/1990 situațiile financiare anuale împreună cu rapoartele
administratorilor, cenzorilor sau ale auditorilor financiari vor rămâne depuse
la sediul societății în cele 15 zile care preced întrunirii generale pentru a
fi consultate de acționari.
În conformitate cu
prevederile alin. (2) din același articol, acționarii vor putea cere
consiliului de administrație pe cheltuiala lor, copii de pe situațiile
financiare anuale și de pe celelalte rapoarte prevăzute la alin. (1), însă
reclamantul –apelant deși invitat prin adresa nr. 4097/2006, la sediul
societății pentru consultarea documentelor solicitate, nu s-a prezentat, cerând
documente care vizează activitatea societății pe parcursul a 7 ani.
Prin recursul declarat, în
temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul a susținut că hotărârea
pronunțată în cauză a fost dată cu aplicarea greșită a legii, iar refuzul
intimatei de a-i pune la dispoziție pentru consultare în modalitatea
solicitată, respectiv copii xerox, pe cheltuiala sa, conform legii, după
înscrisurile solicitate, reprezintă îngrădirea dreptului său legitim la
informare.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizează
hotărârea în raport de motivul invocat, de înscrisurile dosarului și de
dispozițiile incidente constată că situația expusă nu se încadrează în
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Art. 184 din Legea nr. 31/1990
prevede:
(1) Situațiile financiare
anuale, împreună cu rapoartele administratorilor, cenzorilor sau ale
auditorilor financiari vor rămâne depuse la sediul societății și la cel al
sucursalelor în cele 15 zile care preced întrunirea adunării generale, pentru a
fi consultate de acționari.
(2) Acționarii vor putea
cere Consiliului de administrație, pe cheltuiala lor, copii de pe situațiile
financiare anuale și de pe celelalte rapoarte prevăzute la alin. (1)”
Pârâta și-a exprimat
disponibilitatea de a-i pune la dispoziție reclamantului registrele menționate
în art. 55 din Statutul Societății și art. 26 din Contractul de societate.
Rezultă că pârâta nu a încălcat vreo normă legală instituită în această
materie.
De altfel, reclamantul nu a
făcut distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept
material ce a fost nesocotită, critica având caracter general cu referirea doar
la faptul că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Pentru aceste considerente,
în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va
respinge recursul declarat de reclamant împotriva deciziei nr. 47 din 23
aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială,
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamantul S.S. împotriva deciziei nr. 47 din 23 aprilie 2007 pronunțată de
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 februarie 2008.