ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1236/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București reclamantul S.T., în contradictoriu cu pârâtele SC C. SRL și SC S.B.

SRL București, a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii

asociatului unic al SC C. SRL din data de 25 mai 2004, prin care s-a decis

dizolvarea societății fără lichidare și transmiterea universală a patrimoniului

societății către asociatul unic, SC S.B. SRL.

Prin încheierea din 17

februarie 2005, s-a dispus conexarea dosarului nr. 13369/2004, având ca obiect

acțiunea de constatare a nulității absolute a aceleiași decizii formulată de

reclamanta SC A.T. SRL București.

Prin sentința nr. 13462 din

15 noiembrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins

excepțiile invocate de pârâtă privind lipsa calității procesuale active a

reclamanților și lipsa interesului în promovarea acțiunilor.

A admis acțiunile conexe

formulate de reclamantul S.T. și reclamanta SC A.T. SRL București constatând

nulitatea absolută a deciziei asociatului unic al SC C. SRL din data de 25 mai

2004 și a obligat pârâta la 2500 lei cheltuieli de judecată către reclamanta SC

A.T. SRL București.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, hotărârea asociatului unic este actul juridic ce

a stat la baza radierii societății SC C. SRL și la transferul activelor

societății către pârâtă, aplicându-i-se cauzele de nulitate generale prevăzute

pentru actul juridic și că, față de situația de fapt, s-a apreciat că asociatul

unic a urmărit un scop ilicit la momentul adoptării hotărârii, constând în

transferul bunurilor societății către el însuși, fără nicio rațiune economică

strâns legată de această societate, deși avea cunoștință la acea dată de

existența hotărârii irevocabile anterioare, ce se bucura de autoritate de lucru

judecat și afecta însăși procedura de constituire a societății.

S-a reținut totodată că,

chiar dacă această hotărâre judecătorească nu a desființat toate hotărârile

adoptate în cadrul procedurii de divizare, ea a consfințit reaua credință de

care a dat dovadă acționarul SC S.B. SRL prin încercarea de a-și mări în mod

ilegal ponderea la capitalul social pentru a fi în măsură să decidă cu privire

la patrimoniul și situația juridică a societății prin divizare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC S.B. SRL, criticând soluția pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin decizia nr. 312 din 27

iunie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca

nefondat apelul pârâtei SC S.B. SRL, cu cheltuieli de judecată, reținând că

instanța de fond a stabilit corect situația de fapt raportată la probele

administrate, făcând o riguroasă aplicare a dispozițiilor legale incidente în

cauza de față, motiv pentru care a menținut această sentință.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că soluția de respingere a cererilor de suspendare a

judecății, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., a fost corectă în raport

de dispozițiile art. 2441 C. proc. civ. și că dispozițiile art. 7204 alin. (2) C.

proc. civ. nu au fost respectate, întrucât apelanta nu a depus întâmpinarea cu

5 zile sau cu 3 zile înainte de termenul de judecată.

Totodată instanța de apel a

reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei

de interes, că în raport de decizia nr. 7528/2002 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție s-a statuat asupra calității de acționari a

reclamanților, iar în ceea ce privește soluția de respingere a cererilor de

intervenție s-a apreciat în mod corect că acestea sunt neîntemeiate, întrucât

vizau realizarea interesului propriu al intervenientelor.

De asemenea, s-a constatat

că soluția de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 54/1998 a fost corectă, sub aspect procedural

și că în cauză, asociatul unic al SC C. SRL a încălcat prevederile art. 3711 alin.

(1) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, pârâta SC S.B. SRL București a declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, în principal, casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare

primei instanțe și în subsidiar, modificarea deciziei în sensul schimbării în

tot a sentinței, iar pe fond respingerea ca nefondate a acțiunilor conexe ale

intimaților - reclamanți, având ca obiect constatarea nulității absolute a

deciziei asociatului unic al SC C. SRL din 25 mai 2004.

Critica adusă deciziei

atacate se referă, în esență, la greșita aplicare a legii de către instanța de

apel prin respingerea motivelor 1 și 3 de apel referitoare la respingerea de

către instanța de fond a cererilor de suspendare întemeiate pe dispozițiile art.

244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarelor nr. 783/3/2003

și nr. 17424/2003, aflate pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

precum și la greșita respingere a motivului 2 de apel privind sancțiunea decăderii

pârâtei din dreptul de a mai invoca excepții, altele decât cele de ordine

publică și de a mai propune probe, întrucât întâmpinarea s-a depus cu o zi înaintea

termenului de judecată.

O altă critică vizează

greșita soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale active și a

lipsei de interes, precum și soluția dată cererilor de intervenție formulate de

B.H. BV și SC C. SRL.

Recurenta mai critică

hotărârea instanței de apel și sub aspectul încălcării dispozițiilor

procedurale referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate

invocate în cauză, precum și greșita soluționare a ultimului motiv de apel în

care se susține că nu s-a făcut dovada cauzei ilicite și a fraudei la lege.

Recursul este nefondat,

urmând a fi respins pentru următoarele considerente :

Cererile de suspendare a

cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarelor nr. 7873/3/2003 și nr. 17424/2003,

formulate de pârâtă și întemeiate pe dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

au fost corect soluționate, critica recurentei fiind nefondată, întrucât

aceasta avea la îndemână calea de atac a recursului, pe care nu a utilizat-o,

iar din probatoriul administrat nu s-a dovedit că cele două dosare au o

influență hotărâtoare în cauza de față, astfel ca, instanța să fi procedat la

suspendarea prezentei cauze.

În ceea ce privește critica

referitoare la sancțiunea decăderii pârâtei din dreptul de a mai invoca

excepții, altele decât cele de ordine publică și de a mai propune probe,

întrucât întâmpinarea a fost depusă cu o zi înaintea termenului de judecată, se

constată a fi nefondată, instanța făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art.

1181 alin. (2) C. proc. civ., - în forma în vigoare la momentul respectiv -

față de faptul că pârâta a nesocotit dispozițiile art. 7204 alin. (2) C. proc.

civ., care impun obligativitatea pentru părți de a depune întâmpinarea înainte

cu 5 zile de termenul de judecată, iar în procesele urgente, cu cel puțin 3

zile.

Susținerea recurentei, potrivit

căreia, s-a dat o soluționare greșită excepțiilor lipsei calității procesuale

active și a lipsei de interes nu poate fi primită, deoarece instanța a avut în

vedere decizia irevocabilă nr. 7528/2002 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, care a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, calitatea de

acționar a intimaților - reclamanți, care îi îndrituiește la promovarea

prezentei acțiuni.

Soluția dată de instanța de

fond cererilor de intervenție formulate de B.H. BV și SC C. SRL a fost corectă,

pârâta, nejustificând un interes personal atâta timp cât prin cererile de

intervenție se urmărea un interes propriu al intervenientelor, interes care nu

a fost dovedit și nici nu a fost probat.

Critica recurentei care

vizează încălcarea dispozițiilor procedurale referitoare la respingerea excepției

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 54/1998, nu se

susține, întrucât din cuprinsul încheierii din 15 noiembrie 2007, rezultă că

părțile au luat cunoștință de excepția invocată de pârâtă, au pus concluzii în

acest sens, instanța rămânând în pronunțare pe acest aspect, iar după

deliberare aceasta a constatat caracterul inadmisibil al cererii de sesizare a

Curții Constituționale, motiv pentru care nu se mai justifica cererea pârâtei

de repunere pe rol a cauzei. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 47/1992,

încheierea era supusă căi de atac a recursului, în termen de 48 de ore de la

pronunțare, drept valorificat de pârâtă, în dosarul nr. 366/2/2008 al Curții de

Apel București, care prin decizia nr. 311 din 11 martie 2008 a constatat

nulitatea recursului declarat de aceasta.

Cu privire la ultimul motiv

de recurs, în care se susține că, în cauză, nu s-a făcut dovada cauzei ilicite

și a fraudei la lege, se reține că instanța de apel a apreciat în mod corect că

pârâta SC S.B. SRL București a fraudat legea prin încercarea de preluare

integrală a patrimoniului SC C. SRL, încălcând dispoziții irevocabile ale

deciziei nr. 7528/2002, intrată în puterea lucrului judecat, prin care s-a

constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 25 noiembrie 1999 prin care

s-a aprobat divizarea SC U. SA Sighetu Marmației și, totodată, a reținut culpa

acesteia cu privire la desfășurarea operațiunii de divizare, care este

continuată prin încercarea frauduloasă ca, printr-o preluare universală a

patrimoniului uneia dintre societățile rezultate din divizare, să împiedice

repunerea în situația anterioară divizării, ca efect al hotărârii irevocabile

de constatare a nulității hotărârii A.G.A. de aprobare a acesteia, precum și

nerespectarea prevederilor art. 3711 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la

efectul forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești.

Așa fiind, în temeiul art. 312

C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC S.B. SRL București împotriva deciziei nr. 312 din 27 iunie 2008

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 aprilie 2009.