ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1236/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București reclamantul S.T., în contradictoriu cu pârâtele SC C. SRL și SC S.B. SRL București, a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii asociatului unic al SC C. SRL din data de 25 mai 2004, prin care s-a decis dizolvarea societății fără lichidare și transmiterea universală a patrimoniului societății către asociatul unic, SC S.B. SRL. Prin încheierea din 17 februarie 2005, s-a dispus conexarea dosarului nr. 13369/2004, având ca obiect acțiunea de constatare a nulității absolute a aceleiași decizii formulată de reclamanta SC A.T. SRL București. Prin sentința nr. 13462 din 15 noiembrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins excepțiile invocate de pârâtă privind lipsa calității procesuale active a reclamanților și lipsa interesului în promovarea acțiunilor.

A admis acțiunile conexe formulate de reclamantul S.T. și reclamanta SC A.T. SRL București constatând nulitatea absolută a deciziei asociatului unic al SC C. SRL din data de 25 mai 2004 și a obligat pârâta la 2500 lei cheltuieli de judecată către reclamanta SC A.T. SRL București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, hotărârea asociatului unic este actul juridic ce a stat la baza radierii societății SC C. SRL și la transferul activelor societății către pârâtă, aplicându-i-se cauzele de nulitate generale prevăzute pentru actul juridic și că, față de situația de fapt, s-a apreciat că asociatul unic a urmărit un scop ilicit la momentul adoptării hotărârii, constând în transferul bunurilor societății către el însuși, fără nicio rațiune economică strâns legată de această societate, deși avea cunoștință la acea dată de existența hotărârii irevocabile anterioare, ce se bucura de autoritate de lucru judecat și afecta însăși procedura de constituire a societății.

S-a reținut totodată că, chiar dacă această hotărâre judecătorească nu a desființat toate hotărârile adoptate în cadrul procedurii de divizare, ea a consfințit reaua credință de care a dat dovadă acționarul SC S.B. SRL prin încercarea de a-și mări în mod ilegal ponderea la capitalul social pentru a fi în măsură să decidă cu privire la patrimoniul și situația juridică a societății prin divizare. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC S.B. SRL, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 312 din 27 iunie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC S.B. SRL, cu cheltuieli de judecată, reținând că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt raportată la probele administrate, făcând o riguroasă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauza de față, motiv pentru care a menținut această sentință.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că soluția de respingere a cererilor de suspendare a judecății, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., a fost corectă în raport de dispozițiile art. 2441 C. proc. civ. și că dispozițiile art. 7204 alin. (2) C. proc. civ. nu au fost respectate, întrucât apelanta nu a depus întâmpinarea cu 5 zile sau cu 3 zile înainte de termenul de judecată. Totodată instanța de apel a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, că în raport de decizia nr. 7528/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat asupra calității de acționari a reclamanților, iar în ceea ce privește soluția de respingere a cererilor de intervenție s-a apreciat în mod corect că acestea sunt neîntemeiate, întrucât vizau realizarea interesului propriu al intervenientelor.

De asemenea, s-a constatat că soluția de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 54/1998 a fost corectă, sub aspect procedural și că în cauză, asociatul unic al SC C. SRL a încălcat prevederile art. 3711 alin. (1) C. proc. civ. Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC S.B. SRL București a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, în principal, casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare primei instanțe și în subsidiar, modificarea deciziei în sensul schimbării în tot a sentinței, iar pe fond respingerea ca nefondate a acțiunilor conexe ale intimaților - reclamanți, având ca obiect constatarea nulității absolute a deciziei asociatului unic al SC C. SRL din 25 mai 2004. Critica adusă deciziei atacate se referă, în esență, la greșita aplicare a legii de către instanța de apel prin respingerea motivelor 1 și 3 de apel referitoare la respingerea de către instanța de fond a cererilor de suspendare întemeiate pe dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarelor nr. 783/3/2003 și nr. 17424/2003, aflate pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, precum și la greșita respingere a motivului 2 de apel privind sancțiunea decăderii pârâtei din dreptul de a mai invoca excepții, altele decât cele de ordine publică și de a mai propune probe, întrucât întâmpinarea s-a depus cu o zi înaintea termenului de judecată. O altă critică vizează greșita soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes, precum și soluția dată cererilor de intervenție formulate de B.H. BV și SC C. SRL. Recurenta mai critică hotărârea instanței de apel și sub aspectul încălcării dispozițiilor procedurale referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate invocate în cauză, precum și greșita soluționare a ultimului motiv de apel în care se susține că nu s-a făcut dovada cauzei ilicite și a fraudei la lege.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente : Cererile de suspendare a cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarelor nr. 7873/3/2003 și nr. 17424/2003, formulate de pârâtă și întemeiate pe dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. au fost corect soluționate, critica recurentei fiind nefondată, întrucât aceasta avea la îndemână calea de atac a recursului, pe care nu a utilizat-o, iar din probatoriul administrat nu s-a dovedit că cele două dosare au o influență hotărâtoare în cauza de față, astfel ca, instanța să fi procedat la suspendarea prezentei cauze. În ceea ce privește critica referitoare la sancțiunea decăderii pârâtei din dreptul de a mai invoca excepții, altele decât cele de ordine publică și de a mai propune probe, întrucât întâmpinarea a fost depusă cu o zi înaintea termenului de judecată, se constată a fi nefondată, instanța făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 1181 alin. (2) C. proc.

civ., - în forma în vigoare la momentul respectiv - față de faptul că pârâta a nesocotit dispozițiile art. 7204 alin. (2) C. proc. civ., care impun obligativitatea pentru părți de a depune întâmpinarea înainte cu 5 zile de termenul de judecată, iar în procesele urgente, cu cel puțin 3 zile. Susținerea recurentei, potrivit căreia, s-a dat o soluționare greșită excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes nu poate fi primită, deoarece instanța a avut în vedere decizia irevocabilă nr. 7528/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, calitatea de acționar a intimaților - reclamanți, care îi îndrituiește la promovarea prezentei acțiuni.

Soluția dată de instanța de fond cererilor de intervenție formulate de B.H. BV și SC C. SRL a fost corectă, pârâta, nejustificând un interes personal atâta timp cât prin cererile de intervenție se urmărea un interes propriu al intervenientelor, interes care nu a fost dovedit și nici nu a fost probat. Critica recurentei care vizează încălcarea dispozițiilor procedurale referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 54/1998, nu se susține, întrucât din cuprinsul încheierii din 15 noiembrie 2007, rezultă că părțile au luat cunoștință de excepția invocată de pârâtă, au pus concluzii în acest sens, instanța rămânând în pronunțare pe acest aspect, iar după deliberare aceasta a constatat caracterul inadmisibil al cererii de sesizare a Curții Constituționale, motiv pentru care nu se mai justifica cererea pârâtei de repunere pe rol a cauzei.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 47/1992, încheierea era supusă căi de atac a recursului, în termen de 48 de ore de la pronunțare, drept valorificat de pârâtă, în dosarul nr. 366/2/2008 al Curții de Apel București, care prin decizia nr. 311 din 11 martie 2008 a constatat nulitatea recursului declarat de aceasta. Cu privire la ultimul motiv de recurs, în care se susține că, în cauză, nu s-a făcut dovada cauzei ilicite și a fraudei la lege, se reține că instanța de apel a apreciat în mod corect că pârâta SC S.B. SRL București a fraudat legea prin încercarea de preluare integrală a patrimoniului SC C. SRL, încălcând dispoziții irevocabile ale deciziei nr. 7528/2002, intrată în puterea lucrului judecat, prin care s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii A.G.A.

din 25 noiembrie 1999 prin care s-a aprobat divizarea SC U. SA Sighetu Marmației și, totodată, a reținut culpa acesteia cu privire la desfășurarea operațiunii de divizare, care este continuată prin încercarea frauduloasă ca, printr-o preluare universală a patrimoniului uneia dintre societățile rezultate din divizare, să împiedice repunerea în situația anterioară divizării, ca efect al hotărârii irevocabile de constatare a nulității hotărârii A.G.A. de aprobare a acesteia, precum și nerespectarea prevederilor art. 3711 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la efectul forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești. Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.B. SRL București împotriva deciziei nr. 312 din 27 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2009.