ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2726/2008

Asupra contestației în

anulare de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanții M.G. și SC M.E. SRL au chemat în judecată

pe pârâtul M.N. și au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se

dispună excluderea pârâtului din societate, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul București

investit cu soluționarea cauzei, prin sentința comercială nr. 2003 din 17

aprilie 2006 a respins ca neîntemeiată acțiunea reținând că în cauză au apărut

neînțelegeri grave între asociați care împiedică realizarea obiectului de

activitate al societății, ceea ce constituie un motiv de dizolvare al acesteia

potrivit art. 222 lit. b) și e) din Legea nr. 31/1990. Totodată a considerat că

nu se poate stabili fără echivoc că asociatul - pârât s-a folosit de semnătura

socială sau de capitalul social în folosul său sau al altora, potrivit

dispozițiilor art. 222 lit. d), astfel că acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată. În baza art. 274 C. proc. civ., reclamantul a fost obligat la

plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 2003 din 17 aprilie 2006 au declarat apel reclamanții M.G. și SC

M.E. SRL București criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia comercială nr. 387

din 17 septembrie 2007 Curtea de Apel București a admis apelul reclamanților, a

schimbat în tot sentința apelată și pe fond a admis acțiunea reclamanților în

sensul că a dispus excluderea pârâtului M.N. din SC M.E. SRL și ca urmare a

excluderii a constatat că asociat unic este M.G. Pârâtul a fost obligat la

cheltuieli de judecată către M.G.

Pentru a pronunța această

decizie instanța de apel a reținut ca urmare a completării probatoriului în

calea de atac cu înscrisuri noi și proba cu expertiză contabilă, că în cauză

s-a făcut dovada că intimatul - pârât a fraudat SC M.E. SRL prin faptele sale

de a vinde bunuri ale societății la prețuri subevaluate în condițiile în care

nu avea acordul celuilalt asociat, de a vinde autovehicule din patrimoniul

firmei fără a returna acesteia prețul încasat și de a retrage bani din

conturile societății deschise la bancă fără a mai restitui acești bani în

patrimoniul SC M.E. SRL. Aceste fapte au cauzat societății pagube și denotă

intenția intimatului - pârât de a frauda societatea, astfel că a constatat că

sunt întrunite condițiile art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 pentru a se

dispune excluderea din SC M.E. SRL a intimatului - asociat M.N.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 387 din 17 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel

București a declarat recurs pârâtul M.N. întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

5, 9 C. proc. civ. și a solicitat modificarea în tot a deciziei recurate și

menținerea sentinței instanței de fond.

Înalta Curte de Casație și

Justiție investită cu soluționarea recursului, prin decizia nr. 1162 din 20

martie 2008 a făcut aplicarea art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997,

respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii

nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificată și, în

consecință, a anulat ca netimbrat recursul. Pentru a pronunța această decizie,

Înalta Curte a constatat că recurentul - pârât nu a achitat taxa judiciară de

timbru și timbrul judiciar deși a fost citat cu această mențiune și că astfel a

încălcat prevederile legii taxelor de timbru.

Împotriva acestei decizii

pârâtul M.N. a formulat contestație în anulare prin care a invocat prevederile art.

317 pct. 1 C. proc. civ. în argumentarea cărora a susținut că procedura de

citare nu a fost îndeplinită întrucât citarea s-a efectuat la o altă adresă

decât la cea indicată și astfel nu a avut cunoștință de obligația depunerii

taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Contestația în anulare este

întemeiată.

În susținerea contestației

în anulare a fost invocat art. 317 pct. 1 potrivit căruia decizia pronunțată de

o instanță de recurs mai poate fi atacată cu contestație în anulare atunci când

procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost

îndeplinită potrivit cu cerințele legii numai dacă acest motiv nu a putut fi

invocat pe calea apelului sau recursului.

Verificând legalitatea deciziei

prin prisma motivului de contestație invocat și a dispozițiilor procedurale

referitoare la citare se constată că în adevăr au fost încălcate prevederile art.

85, art. 107 C. proc. civ. prin care se dispune că judecătorul nu poate hotărî

asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților. De asemenea

președintele are obligația să amâne pricina ori de câte ori constată că partea

nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege. Din examinarea dovezilor

de citare aflate la dosarul de recurs se constată că pentru termenul din 20

martie 2008, când a fost pronunțată decizia de anulare a recursului ca

netimbrat, M.N. a fost citat la o altă adresă și nu la cea precizată la dosarul

de fond prin care se indica sector 2, București. În aceste condiții se va

reține că și comunicarea dispoziției ca până la primul termen, să se depună

taxa de timbru și timbrul judiciar nu a ajuns la cunoștința recurentului, din

moment ce nu i-a fost înmânată citația în condițiile procedurale prevăzute de art.

92 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, se constată că

procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat recursul nu a fost îndeplinită,

astfel că se va admite contestația în anulare conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în

anulare formulată de contestatorul M.N. împotriva deciziei nr. 1162 din 20

martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, anulează

decizia contestată și fixează termen pentru judecarea recursului la data de 12

decembrie 2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2008.