ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1162/2008

Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 84 din 19 februarie 2007 a Tribunalului Maramureș, secția penală, a fost condamnată inculpata T.V. pentru săvârșirea infracțiunilor de: - închiriere de mărfuri pirat contra cost, prevăzută de art. l39 6 pct. 6 din Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., la o pedeapsă de 5 luni închisoare; - Reproducere neautorizată de sisteme de calcul de programe pentru calculator prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 285/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., la o pedeapsă de 8 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, inculpata urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni închisoare, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen. În temeiul art. 359 C. proc. pen., a fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 1000 alin. (3) C. civ., a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.B.S. să plătească despăgubiri civile pentru daune materiale părților civile.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: SC S.B.S., cu obiect de activitate desfășurarea de activități de coafură, înfrumusețare și altele, președinte în consiliul de administrație fiind inculpata T.V., în cursul anului 2002 a deschis o sală de Internet Cafe, destinată închirierii către public de servicii de internet și a unor programe pentru jocuri. La data de 18 august 2005, lucrătorii de la S.I.F.C.I.J.P. Maramureș au efectuat un control la punctul de lucru al societății unde au identificat 11 stații de lucru destinate accesării rețelei de internet și jocuri, din care funcționau opt.

Inculpatei i-a fost solicitat dă prezinte licențele pentru programele și jocurile reproduse, astfel că a prezentat 10 licențe pentru programul Windows 98. Pentru celelalte programe și jocuri reproduse pe calculator, respectiv Warcraft III, Warcraft II, Aliens vs.Predator și Broodwar, aparținând părții vătămate Compania Vivendi Universal Games și pentru Red Alert F1, Fifa 2002, Fifa 2003, Need for Speed, Underground Porsche 2000, Moto racer 2, Moto Racer 3, Need for speed 2, aparținând părții vătămate Compania Electronic Arts Inc., inculpata nu deținea licențe. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei au fost avute în vedere gradul de pericol social al faptelor, modul în care au fost comise, faptul că nu are antecedente penale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata T.V. și partea responsabilă civilmente, care au criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei condamnări a inculpatei. Curtea de Apel Cluj, secția penală, prin decizia penală nr. l59/ A din 29 octombrie 2007, a admis apelurile formulate, a desființat sentința penală atacată și în rejudecare a achitat inculpata, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 139 6 pct. 6 din Legea nr. 284/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. pentru infracțiunea prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 284/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost respinse acțiunile civile formulate în cauză. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar, în urma examinări a întregului material probator administrat în cauză, a reținut că activitatea de control a organului de poliție este marcată de numeroase vicii de natură tehnică și procedurală, care conduc la aspecte de neclaritate în ceea ce privește cele constatate, fiind creată astfel o stare de dubiu care profită inculpatei. Nefîind efectuate demersurile legale care se impuneau de către organele de poliție nu se poate reține că cele vizualizate de organele de poliție corespund și realității, în condițiile în care inculpata a contestat o serie de acte din cele efectuate de organul de urmărire penală, astfel încât s-a constatat că se poate susține că practic elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate, lipsind latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, care a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de parchet este nefondat pentru considerentele care urmează: Astfel, Înaltă Curte, verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse, constată faptul că în cauză instanța de control judiciar a procedat la o examinare riguroasă, științifică a întregului material probator administrat în cauză, pentru a se stabili o corectă situație de fapt.

Astfel, a fost avut în vedere raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, în cuprinsul căruia se reține că „datorită modalității de conservare a probelor de către organele de poliție nu se poate stabil care jocuri au fost găsite funcționale, în ce stare reală erau acestea”. Concret organele de urmărire penală s-au limitat la o vizualizare a situației de la fața locului, împrejurare care nu poate fi acceptată că un real mijloc de investigare și de probă. Totodată, Curtea constată că în prezenta cauză nu s-a putut stabili cui aparține responsabilitatea cu privire la instalarea aplicațiilor de tip jocuri, dacă acestea erau de tip „demo” (care pot fi utilizate în mod gratuit, un termen limitat, fiind destinate publicității acelui program) sau erau piratate, întrucât organele de urmărire penală nu au ridicat, identificat probele pe care se bazează acuzația.

Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză. probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatei, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo). În acest sens, Înalta Curte reține că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-1 achite.

înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă. Chiar dacă, în speță, s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, îndoiala în ceea ce privește săvârșirea faptei de către inculpată persistă aceasta fiind „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție” și deci aceasta trebuie achitată. Față de considerentele ce preced, apreciind că în cauză în cauză nu există probe care să evidențieze vinovata inculpatei, soluția de achitare a acestuia fiind temeinică și legală, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. l lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de prezenta cauză rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. l59/ A din 29 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe intimata inculpată T.V. Cheltuielile judiciare efectuate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2008.