ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3254/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 449/PI din 24 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 614/30/2006, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului S.E.C. din infracțiunile prevăzute de art. 139 6 alin. (1) și ( 6) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 139 6 alin. (1) lit. a) și alin. (6) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 139 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen.

a fost condamnată inculpata F.S.Ș. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de mărfuri-pirat. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a)-c) C. pen. pe durata executării pedepsei. în baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 139 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.E.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de realizare de mărfuri-pirat. În baza art. 139 6 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 (în forma existentă înainte de adoptarea O.U.G. nr. 123/2005), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de închiriere de mărfuri-pirat. În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, urmând ca aceasta să fie pedeapsa rezultantă ce va fi executată.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a)-c) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998, art. 999, art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ.

a obligat inculpații, în solidar între ei și în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC U. SRL Timișoara, la plata sumelor de 5740 Euro în lei, la data executării daune materiale, către partea civilă U.P.F.R.; 20.568 dolari SUA în lei, la data executării către partea civilă RO- ACT, R.O.A.C.T.; 4.556 dolari SUA în lei, la data executării, către partea civilă M.C.; 3732, 80 Euro în lei, la data executării, către partea civilă E.A.I. și 439, 52 Euro în lei, la data executării, către părțile civile V.U.G., B.E. și S.E. În baza art.163 C. proc. pen. raportat la art. 139 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996 s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și părții responsabile civilmente până la concurența sumei de 9912,32 Euro și 25.124 dolari SUA.

În baza art. 118 lit. a) C. pen. raportat la art. 139 alin. (14) lit. c) din Legea nr. 8/1996 s-a confiscat de la inculpați un număr de 4012 CD-uri și DVD-uri, corpuri delicte la dosarul cauzei și aflate la Oficiul Român pentru Drepturi de Autor București, și s-a dispus distrugerea acestora. Î n baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpați un compact disc marca BENQ fără serie, având inscripția 3321/P/05 - 13 iulie 2005, o unitate de inscripționare DVD - ReWritable marca LG având seria 501 ZCUK 082422, un nard disk marca Maxtor - Dimond Max Plus 9 - 80 GB ATA /133 HDD seriile Y 22N20KC și 6y080l0422611 și 3 cataloage de culoare neagră, toate corpuri delicte la dosarul cauzei. În baza art. 191 C. proc.

pen. a obligat fiecare dintre inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 809/P/2005 emis la data de 18 iulie 2006, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpata F.S.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 139 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004 și O.U.G. 123/2005, cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen., și inculpatul S.E.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 139 6 alin. (1) și (6) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004 și O.U.G.

123/2005, cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen. Î n fapt, s-a reținut în sarcina inculpatei F.S.Ș. că, în calitate de administrator al SC U.G.O.D. SRL Timișoara, a deținut, în scopuri comerciale, produse pirat, în vederea distribuirii a unor produse purtătoare de drepturi de autor sau drepturi conexe. Î n sarcina inculpatului S.E.C. s-a reținut că, în calitate de angajat al SC U.G.O.D. SRL Timișoara, a multiplicat, distribuit și închiriat produse pirat. Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv procesele verbale de constatare, predare-primire, de percheziție (filele 5, 6, 11, 79-101 UP), declarațiile martorilor P.A., R.G., M.A., P.I.M., C.E., S.G., L.C., S.D., T.S.I.

, V.C., U.D., B.C., N.V., G.A. (filele 21, 22, 24, 26-28, 30-37, 38-40, 43, 46, 50, 53, 57, 71 UP și 96, 135-137, 211 dosar), raportul de constatare tehnico-științifică nr. 4344 din 20 februarie 2006 al Oficiului Român pentru Drepturi de Autor (filele 105-205 UP), plângerile părților civile (filele 206-209, 213, 216, 220 UP), declarațiile inculpaților (filele 230, 231, 234, 238-240, 243 UP și 66, 67, 115 dosar), instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: La data de 12 aprilie 2005, ofițeri din cadrul poliției judiciare din I.P.J Timiș - S.I.F. - și inspectori din cadrul Uniunii Producătorilor de Fonograme din România au verificat modul de respectare al legislației în domeniul drepturilor de autor și a drepturilor conexe, la punctul de lucru al SC U.G.O.D.

SRL din Timișoara, unde funcționa un centru de închiriere al CD-urilor și la care administrator era inculpata F.S.Ș., care deținea certificat de înscriere în registrul cinematografiei, nr. 438/2004. În incinta punctului de lucru, organele de control au constatat că se aflau expuse CD-uri și DVD-uri, atât originale, cât și produse fără marcaj holografic. De asemenea, au mai constatat că în încăpere era instalat un calculator în stare de funcționare, un număr de 3 cataloage conținând liste cu titluri de diferite opere, având un număr de 27, 37, respectiv 10 file, mai multe contracte de abonament, cărți de identitate originale, carcase din plastic, atât cu coperte, cât și fără, ambalaj pe tambur, toate fiind inscripționate și părând a fi piratate, mai multe autocolante pentru DVD-uri, un număr de 1000 bucăți DVD-uri neinscripționate, în carcase din plastic, ambalate în 5 cutii a câte 200 bucăți.

De la punctul de lucru au fost ridicate cataloagele, abonamentele, cărțile de identitate și de alegător, unitatea centrală de calculator și un număr de 4012 bucăți CD-uri și DVD-uri inscripționate cu diferite titluri. Totodată, în baza autorizației de percheziție nr. 16/2005 emisă de Judecătoria Timișoara, a fost efectuată o percheziție a memoriei hard-discului existent în sistemul de calcul ridicat de la punctul de lucru mai sus menționat, unde au fost descoperite instalate programe ce permit inscripționarea de discuri optice, CD-uri și DVD-uri, precum și o listă memorată în fișierul „închirieri xls". În urma verificării acestor DVD-uri și CD-uri de către ORDA București, prin procesul-verbal de constatare tehnico-științifică nr. 4344 din 20 februarie 2006 au fost identificate 4089 produse tip DVD și CD, din care 3179 sunt videograme, stocate cu opere audiovizuale și că toate aceste produse tip CD și DVD sunt produse pirat.

Un număr de 503 produse tip CD sunt fonograme și sunt produse pirat, iar un număr de 861 produse tip CD sunt produse soft care, de asemenea, sunt produse pirat. Au mai fost identificate 46 coperte tip DVD, multiplicate prin copiere (xerografiere color), ale unor videograme. În condițiile în care, din momentul reținerii activității presupus infracționale a inculpaților și până în momentul soluționării prezentei cauze, în ceea ce privește infracțiunile prevăzute de Legea nr. 8/1996 au intervenit mai multe modificări legislative, instanța a apreciat că, în primul rând, trebuie determinată legea aplicabilă inculpaților. În acest sens, potrivit dispozițiilor art. 13 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Inculpata F.S.Ș. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 139 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., situație în care toate instituțiile care reglementează răspunderea penală urmează să-și producă efectele din momentul epuizării infracțiunii, moment care, în cauza de față, este situat în luna aprilie 2005, când organele de cercetare penală au efectuat controlul la sediul SC U.G.O.D. SRL Timișoara. Inițial, în momentul adoptării sale, Legea nr. 8/1996 nu a incriminat activitatea de deținere a unor mărfuri pirat.

Abia prin Legea nr. 285/2004, intrată în vigoare în cursul lunii septembrie 2004, legiuitorul român a incriminat, prin dispozițiile art. 139 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, activitatea de deținere, în scopuri comerciale, de mărfuri pirat, în magazine specializate în distribuirea de produse purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe, stabilind că această infracțiune se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 5 ani. Ulterior, legiuitorul a intervenit din nou, stabilind prin O.U.G. nr. 123/2005, intrată în vigoare în cursul lunii septembrie 2005, că aceeași activitate se sancționează cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amenda cuprinsă între 2000 lei și 20.000 lei. În sfârșit, prin Legea nr. 329/2006, intrată în vigoare în luna august 2006, legiuitorul a stabilit că aceeași deținere, în scopul distribuirii, de mărfuri pirat sau în scopul utilizării lor prin comunicare publică, se sancționează cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

Procedând la compararea celor trei acte normative succesive prin raportare la criteriul sancțiunilor aplicabile, instanța de fond a apreciat că, în privința inculpatei F.S.Ș., legea cea mai favorabilă este modificarea adusă dispozițiilor art. 139 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 prin Legea nr.3 29/2006, acesta urmând să fie textul la care instanța se va raporta în momentul analizării situației inculpatei F. În privința inculpatului S., situația este diferită. în primul rând, acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 139 6 alin. (1) din Legea nr. 8/1996. Acest articol a fost introdus în Legea nr. 8/1996 prin Legea nr. 285/2004, legiuitorul stabilind astfel că se sancționează cu închisoare de la 3 la 5 ani realizarea, în scopuri comerciale, cu orice mijloace și în orice mod, de mărfuri pirat.

Ulterior, în cursul lunii septembrie 2005, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 123/2005, care a modificat conținutul infracțiunii prevăzute de art. 139 6 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, în varianta simplă legiuitorul stabilind trei modalități alternative de comitere a infracțiunii. Una dintre acestea prevedea că reprezintă infracțiune și realizarea, în scopul distribuirii, fără a se urmări, direct sau indirect, un avantaj material, cu orice mijloace și în orice mod, de mărfuri pirat, stabilindu-se și sancțiunea aplicabilă individualizată în închisoarea de la 2 la 5 ani sau amendă de la 2.500 la 25.000 lei. La această infracțiune, legiuitorul a stabilit și o variantă calificată, stabilind prin dispozițiile alin. (3) că fapta arătată la alin. (1) este mai gravă dacă a fost săvârșită în scopuri comerciale, în acest caz pedeapsa fiind cuprinsă între 3 și 12 ani închisoare.

În sfârșit, prin Legea nr. 329/2006 legiuitorul a intervenit din nou, stabilind că varianta simplă a infracțiunii prevăzute de art. 139 6 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 se sancționează cu închisoarea de la 2 la 5 ani sau cu amenda. Comparând textele legale succesive indicate mai sus, instanța constată că legea mai favorabilă inculpatului este cea intrată in vigoare în luna august 2006, respectiv Legea nr. 329/2006. în această privință este evident că activitățile desfășurate de inculpatul S. se circumscriu actului de conduită interzis prin art. 139 6 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, el neurmărind un avantaj material pentru propria persoană, fiind doar un angajat al SC U.G.O.D. SRL Timișoara.

Însă, în condițiile în care în momentul de fată art. 139 6 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 prevede trei modalități alternative de comitere a infracțiunii, indicate fiecare separat printr-o altă teză, instanța consideră ca fiind necesară individualizarea modalității de executare a infracțiunii, motiv pentru care, în temeiul art. 334 C. proc. pen., va proceda la schimbarea încadrării juridice a uneia dintre faptele reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 139 6 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 în infracțiunea prevăzută de art. 139 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 329/2006. În sfârșit, în sarcina inculpatului S.E.C. a fost reținută și săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 139 6 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, în modalitatea în vigoare la data epuizării infracțiunii, adică în forma Legii nr. 8/1996, existentă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2004.

Potrivit acestui text de lege, constituia infracțiune și se sancționa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei, închirierea de mărfuri pirat. Prin O.U.G. nr. 123/2005 s-a modificat conținutul infracțiunii prevăzute de art. 139 6 din Legea nr. 8/1996, fapta prevăzută anterior de alin. (6) fiind preluată în conținutul infracțiunii prevăzute de alin. (4), legiuitorul stabilind că închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri pirat se sancționează cu închisoare de la 3 la 12 ani. Comparând cele două legi succesive, instanța constată că legea anterioară este mai favorabilă inculpatului, prevăzând o sancțiune mai favorabilă, atât sub aspectul naturii acesteia, cât și sub aspectul cuantumului, astfel încât, deși inițial s-a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării alin. (6), aceasta nu se impune, încadrarea juridică corectă fiind cea indicată de către procuror.

În privința tuturor infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților instanța de fond a făcut aplicarea art. 13 C. pen. Raportându-se la dispozițiile art. 139 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, așa cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 329/2006, instanța a constatat că infracțiunea incriminată prin aceste prevederi legale este o infracțiune comisivă, care se poate realiza în mai multe variante alternative, unele dintre aceste modalități fiind reprezentate de oferirea sau deținerea, în scopul distribuirii de mărfuri pirat, la punctele de lucru ale persoanelor juridice. Ținând seama de materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatei F.S.Ș., care, în calitate de administrator al SC U.G.O.D.

SRL Timișoara, a oferit și a deținut, la punctul de lucru al acestei societăți, un număr de 4012 CD-uri și DVD-uri, care reprezintă mărfuri pirat, în scopul închirierii și distribuirii acestora, întrunește, din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 139 6 alin. (2) din Legea nr. 8/1996. În primul rând, este de subliniat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 139 6 alin. (8) din Legea nr. 8/1996 prin mărfuri pirat se înțelege orice copie, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimțământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta și care este executată, direct ori indirect, total sau parțial, de pe un produs de drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe ambalajele sau copertele acestora.

Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, respectiv contractul de închiriere și certificatul de înscriere în Registrul Cinematografiei nr. 438 din 07 octombrie 2007, inculpata F.S.Ș. are calitatea de administrator al SC U.G.O.D. SRL Timișoara, care și-a desfășurat activitatea în cadrul punctului de lucru situat în Timișoara, unde s-a efectuat controlul de către organele de cercetare penală. Potrivit procesului verbal de constatare, în incinta punctului de lucru, organele de control au constatat că într-o primă încăpere, erau expuse, în vederea închirierii, mai multe DVD-uri cu filme, toate originale. în aceeași încăpere, a mai fost identificat un calculator în stare de funcționare, precum și 3 cataloage cu titluri de diferite opere, toate obiectele fiind ridicate în vederea cercetărilor.

Totodată, organele de control au mai constatat că la punctul de lucru mai exista o încăpere, în care au fost identificate nu mai puțin de 4012 CD-uri și DVD-uri, toate inscripționate și părând a fi pirat, motiv pentru care au fost ridicate în vederea expertizării, împreună cu mai multe carcase din plastic cu coperte și autocolante. Organele de urmărire penală, procedând la percheziționarea hard-disk - ului calculatorului ridicat de la punctul de lucru al SC U.G.O.D. SRL Timișoara, în baza unei autorizații emise de judecător, au constatat că în acest sistem de calcul erau instalate programe ce permit inscripționarea de CD-uri și DVD-uri, existând și o listă memorată într-un fișier Jnchirieri.xls", ce cuprindea data, numele clientului și titlul operei închiriate.

În același timp, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 4344 din 20 februarie 2006 al Oficiului Român pentru Drepturi de Autor, în urma verificării produselor ridicate de la sediul SC U.G.O.D. SRL din Timișoara, au fost identificate un număr de 4089 produse tip DVD și CD. Dintre acestea, 3179 sunt videograme stocate cu opere audiovizuale, toate produse pirat, întrucât sunt DVD-uri și CD-uri de tip înregistrabil, procurabile din comerț, prezintă doar codul fabricii care Ie-a manufacturat, nefiind inscripționate cu codul producătorului, numele distribuitorului, zona geografică de utilizare, data publicării, a dreptului de autor și a titularului acestuia, nu conțin codurile și seriile obligatorii produselor originale, nu sunt tampografiate, nu au coperte sau acestea sunt produse prin copiere.

De asemenea, prin același raport de constatare tehnico-științifică, s-a mai concluzionat că au fost identificate și un număr de 503 produse tip CD care sunt fonograme, conținând stocate opere muzicale, care sunt produse pirat, motivele care justifică această concluzie fiind identice cu cele arătate mai sus, precum și un număr de 861 produse tip CD cu programe soft (programe de calculator), care prezintă caracteristicile unor produse pirat. Nu în ultimul rând, cu ocazia efectuării constatării tehnico-științifice au fost identificate și un număr de 46 de coperte tip DVD multiplicate prin copierea unor videograme. În aceste condiții, a fost audiată inculpata, care nu a recunoscut săvârșirea faptei.

Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, inculpata a recunoscut că CD-urile și DVD-urile ridicate de organele de control îi aparțineau, dar a menționat că toate produsele existente în cea de a doua încăpere reprezentau bunurile sale personale și nu erau destinate închirierii sau comercializării și că la punctul de lucru unde-și desfășura activitatea societatea sa nu se multiplicau CD-uri sau DVD-uri, în final ea adăugând că acele cataloage descoperite reprezentau o evidență a colecției sale personale. Susținerile inculpatei sunt însă contrazise în totalitate de probele administrate în cauză. Astfel, așa cum s-a arătat deja, în hard-diskul calculatorului descoperit la punctul de lucru al SC U.G.O.D.

SRL, au fost identificate programe de calculator ce permit inscripționarea unor CD-uri sau DVD-uri, precum și un fișier intitulat „închirieri.xls". în cuprinsul acestui fișier, se poate observa că sunt trecute pe zile, numele persoanelor care au închiriat diferite opere, data închirierii, suma de bani plătită, precum și momentul restituirii, astfel că este de netăgăduit faptul că produsele din cea de a doua încăpere erau destinate închirierii, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză. Toate persoanele audiate au precizat că în momentul închirierii au fost obligate să lase drept garanție un act de identitate, operele închiriate fiind alese din mai multe cataloage care le erau puse la dispoziție la punctul de lucru al SC U.G.O.D.

SRL. În acest sens, în momentul efectuării controlului, organele de urmărire penală au identificat mai multe cărți de identitate ale unor persoane care s-a dovedit ulterior că au fost clienții centrului, precum și cele trei cataloage despre care au vorbit martorii. Astfel, martorul B.R. a precizat că a închiriat de la SC U.G.O.D. SRL mai multe filme, acestea fiind stocate pe produse DVD care nu prezentau marcaj holografic, lista produselor disponibile fiindu-i prezentată de către inculpatul S. Apoi martorul R.G. a menționat că de la aceeași societate a închiriat un CD cu jocuri pentru calculator, care nu era original, fiind ambalat într-un plic de hârtie. Martorul M.A. a învederat faptul că a închiriat de la sediul

SC U.G.O.D. SRL

5 DVD-uri inscripționate cu filme. Martorul a subliniat că filmele au fost închiriate din cea de a doua încăpere, unde inculpata susține că erau bunurile sale personale, DVD-urile fiind de tip blank și inscripționate. În același sens pot fi interpretate și declarațiile martorului P.I.M., care a precizat că a închiriat mai multe DVD-uri inscriptibile din cea de a doua încăpere, unde se găseau și alte CD-uri și DVD-uri disponibile cu filme și muzică. La rândul său, martorul C.E. a menționat că a închiriat două CD-uri cu muzică, produsele nefiind originale, în condițiile în care au fost inscripționate chiar în fața sa și au fost ambalate în plicuri de hârtie. De asemenea, martorii S.G. și L.C. au precizat că au închiriat de mai multe ori DVD-uri cu filme de la societatea în cauză, fără însă a-și aminti dacă aceste produse erau sau nu originale.

Totodată, martorul S.D. a precizat că la sediul societății i s-a prezentat un catalog cu filme, muzică și jocuri, dintre care și-a ales mai multe filme și jocuri înregistrate pe CD sau DVD. Toate acestea erau expuse spre închiriere sau vânzare în cea de a doua încăpere, și erau ambalate în plicuri de hârtie sau carcase de plastic, nefiind originale. Existența infracțiunii este confirmată și de martorii T.S.I. și V.C., care au menționat că au închiriat CD-uri și DVD-uri care nu erau originale, aceleași aspecte fiind relatate și de martorii U.D. și B.C., acestea subliniind că produsele închiriate nu prezentau marcaje holografice. Apoi martorul N.V. a menționat că produsele destinate închirierii sau vânzării erau expuse în ambele încăperi, fiind de proastă calitate, în vreme ce martorul G.A.

a precizat că și-a ales filmele pe care Ie-a închiriat din cea de a doua încăpere, unde erau expuse pe raft. Martorul a mai menționat că DVD-urile nu erau originale, fiind inscripționate și neavând marcaj holografic, numele filmului fiind trecut cu un marker. La toate aceste dovezi, instanța de fond a adăugat și adresele Uniunii Producătorilor de Fonograme din România (U.F.P.R.), M.C., E.A.I., V.U.G., B.E., S.E. și RO-ACT, R.O.A.C.T., din care rezultă că toate videogramele, fonogramele și produsele soft ridicate de la punctul de lucru al SC U.G.O.D. SRL, au fost piratate, neexistând autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de lege.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpata a acționat cu intenție directă, ea având reprezentarea faptului că prin deținerea acestor produse pirat, în vederea distribuirii și închirierii lor, aduce o atingere gravă drepturilor recunoscute de lege autorilor operelor originale, și urmărind prin săvârșirea infracțiunii un scop precis, respectiv obținerea unor foloase materiale ilicite. În ceea ce privește activitatea desfășurată de către inculpatul S.E.C. , instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 139 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, constituie infracțiune realizarea, în scopul distribuirii, fără a se urmări direct sau indirect un avantaj material, cu orice mijloace și în orice mod, de mărfuri pirat.

Inculpatul, fiind audiat, a precizat că niciodată nu a inscripționat filme, programe de calculator sau muzică la punctul de lucru al SC U.G.O.D. SRL, însă declarațiile sale sunt contrazise de probele administrate în cauză. Așa cum s-a arătat deja, în calculatorul aflat în stare de funcționare la sediul SC U.G.O.D. SRL Timișoara, existau programe utilizate pentru inscripționarea unor CD-uri și DVD-uri tip blank, inscripționare de care, potrivit dovezilor existente la dosar, se ocupa inculpatul S. În acest sens, sunt probele care deja au fost analizate mai sus. Astfel, martorul P.A. a precizat că a cumpărat de la sediul SC U.G.O.D. SRL 3 jocuri pentru calculator. în calculatorul existent la punctul de lucru al societății exista o listă a acestor jocuri, care de altfel a și fost identificată în urma percheziției hard-diskului, din care și-a ales cele 3 jocuri, pe care inculpatul S. i Ie-a inscripționat pe 3 CD-uri blank.

La rândul său, martorul C.E., așa cum s-a arătat anterior, a precizat că inculpatul S. a inscripționat în fața sa un CD cu muzică, pe care i l-a închiriat ulterior. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 139 6 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, în forma anterioară O.U.G. nr. 123/2005, constituie infracțiune și închirierea de mărfuri pirat. Inculpatul, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, a recunoscut că el s-a ocupat de închirierea CD-urilor și DVD-urilor, dar a precizat că, după părerea sa, DVD-urile erau originale, și nu a închiriat niciodată produse din cea de a doua încăpere. Declarațiile inculpatului au fost însă contrazise în totalitate de dovezile administrate în cauză.

Așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică existent la dosar, produsele închiriate de către inculpat nu erau originale, iar potrivit declarațiilor tuturor persoanelor audiate în cauză, la punctul de lucru al SC U.G.O.D. SRL Timișoara, se ocupa de închirierea mărfurilor pirat inculpatul S., iar aceste mărfuri erau închiriate și din cea de a doua încăpere, așa cum s-a arătat mai sus. în acest sens, pot fi observate declarațiile martorilor B.R., M.A., C.E., S.D., U.D., B.C. și G.A., ale căror declarații au fost deja analizate și care au menționat că inculpatul S. le prezenta un catalog cu operele disponibile pentru închiriere, iar după ce își alegeau filmele, tot inculpatul S. le încasa banii și le lua drept garanție actele de identitate.

Pentru aceste considerente, având în vedere și probele care deja au fost analizate, instanța a constatat că faptele inculpatului S.E.C., de a realiza, în scopul distribuirii, fără a urmări direct sau indirect un avantaj material, și de a închiria, mărfuri pirat, întrunesc, atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 139 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, în forma existentă după adoptarea Legii nr. 329/2006 și de art. 139 6 alin. (6) din Legea nr. 8/1996 în forma anterioară adoptării O.U.G. nr. 123/2005, putându-se reține intenția indirectă ca modalitate a vinovăției în condițiile în care inculpatul, având reprezentarea faptului că prin activitatea desfășurată poate aduce o atingere gravă regimului drepturilor de autor și chiar dacă este posibil ca el să nu fi urmărit producerea unui rezultat socialmente periculos, cu siguranță a acceptat posibilitatea apariției acestuia.

Observând condițiile de existență ale infracțiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de rezoluție infracțională și pluralitatea de acte de executare, instanța a reținut în sarcina ambilor inculpați dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen., constatând că în baza aceleiași rezoluții infracționale, în sensul că ei au avut imaginea de ansamblu a activității pe care o desfășurau și care s-a menținut în linii generale pe parcursul desfășurării întregii activități infracționale, în mod repetat au deținut, oferit, realizat și închiriat mărfuri pirat, fiecare dintre aceste acte materiale realizând conținutul legal al aceleiași infracțiuni. Având în vedere aspectele indicate mai sus, instanța a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, în formele mai favorabile arătate mai sus.

La stabilirea pedepsei aplicate inculpatei F., instanța a avut în vedere și persoana acesteia, respectiv faptul că ea nu este cunoscută cu antecedente penale, aflându-se la prima abatere de acest gen, ceea ce denotă o periculozitate mai redusă. însă, în același timp, instanța a reținut că pe tot parcursul procesului penal inculpata a adoptat o poziție nesinceră, nerecunoscând săvârșirea faptei, iar, pe de altă parte, inculpata F., în calitate de administrator al SC U.G.O.D. SRL, poate fi considerată ca autorul moral al întregii activități ilicite, ea fiind cea care i-a pus la dispoziție inculpatului S. întregul material alcătuit din mărfuri pirat, astfel încât, observând și valoarea prejudiciului cauzat de către inculpată prin fapta sa, instanța, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art. 52 C. pen.

și luând în considerare și prevederile art. 42 C. pen., a considerat necesară aplicarea unei sancțiuni de 2 ani închisoare. În privința inculpatului S. , instanța a constatat că nici acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, în același timp el nefiind altceva decât un angajat al SC U.G.O.D. SRL, astfel că implicarea sa în desfășurarea activității infracționale poate fi considerată ca fiind mai redusă. Cu toate acestea, în vederea atingerii scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. și ținând seama și de dispozițiile art. 42 C. pen., instanța a apreciat că și referitor la acest inculpat este necesară aplicarea unor sancțiuni orientate spre minimul special, respectiv 2 ani închisoare pentru realizarea de produse pirat și 6 luni închisoare pentru închirierea de produse pirat.

Observând conduita bună a inculpaților anterior săvârșirii faptelor și ținând seama de vârsta acestora, precum și de posibilitatea ca prejudiciul să fie recuperat mult mai ușor în situația în care pedeapsa va fi executată fără privare de libertate, instanța a apreciat că prezenta hotărâre de condamnare reprezintă un avertisment pentru inculpați și, chiar fără executarea pedepsei aceștia nu vor mai săvârși fapte prevăzute de legea penală, motiv pentru care, în temeiul art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor ambilor inculpați. La termenul de judecată din 06 iunie 2007 instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului S. în sensul înlăturării aplicabilității dispozițiilor art. 139 6 alin. (6) din Legea nr. 8/1996.

Într-adevăr, în forma actuală, alin. (6) al articolului menționat se referă la producerea unor consecințe deosebit de grave, text care nu-și găsește aplicarea în prezenta cauză. însă, în condițiile în care instanța a apreciat că prevederile art. 139 6 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, în forma intervenită după adoptarea Legii nr. 285/2004 și înainte de adoptarea O.U.G. nr. 123/2005 sunt mai favorabile inculpatului, a constatat că în această privință nu se mai impune schimbarea încadrării juridice, în prezent închirierea de mărfuri pirat fiind prevăzută de art. 139 6 alin. (4) din Legea nr. 8/1996. Atât inculpata F., cât și inculpatul S. au solicitat încetarea procesului penal pornit împotriva lor, întrucât, potrivit susținerilor acestora, în prezenta cauză lipsește plângerea prealabilă necesară punerii în mișcare a acțiunii penale.

La data epuizării infracțiunilor săvârșite de către inculpați, respectiv luna aprilie 2005, era în vigoare Legea nr. 8/1996 în forma survenită după adoptarea Legii nr. 285/2004. Or, potrivit dispozițiilor art. 144 din Legea nr. 8/1996, în vigoare în luna aprilie 2005, plângerea prealabilă era necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale doar în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 139, art. 140 și art. 141 din Legea nr. 8/1996, nu și pentru infracțiunile prevăzute de art. 139 6 în privința cărora funcționa principiul oficialității. În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța a reținut că părțile vătămate U.P.F.R. (U.F.P.R.), M.C., E.A.I.., V.U.G., B.E., S.E. și RO-ACT, R.O.A.C.T.

s-au constituit părți civile în cauză după cum urmează: U.F.P.R. - 5740 Euro, RO-ACT - 20.568 dolari SUA, M.C. - 4.556 dolari SUA, E.A.I. - 3732, 80 Euro, V.U.G., B.E., S.E. - 439, 52 Euro. Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, titularii drepturilor de autor pot pretinde instanțelor de judecată acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat, urmând ca la stabilirea despăgubirilor instanța să ia în considerare criterii cum ar fi consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat. Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 998, art. 999 C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara, urmând ca, în temeiul art. 1000 alin. (3) C. civ.

comitentul să răspundă pentru prejudiciul cauzat de către prepus în exercitarea funcțiilor încredințate. Față de aceste dispoziții legale și în condițiile în care, în privința acestor infracțiuni, la aprecierea despăgubirilor instanța are în vedere în special consecințele economice negative, constând în beneficiul nerealizat de către părțile civile, instanța a apreciat că într-adevăr, prin faptele lor ilicite de a deține, oferi, realiza și închiria mărfuri pirat, inculpații F.S.Ș. și S.E.C. au cauzat prejudicii patrimoniilor părților civile, prejudicii care se impun a fi reparate, motiv pentru care, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata despăgubirilor civile așa cum au fost formulate.

Totodată, la repararea prejudiciilor cauzate a fost obligată în solidar cu inculpații și partea responsabilă civilmente SC U.G.O.D. SRL Timișoara, infracțiunile fiind comise de către cei doi inculpați în exercitarea atribuțiilor lor de administrator și, respectiv, angajat al acestei societăți comerciale. B. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, precum și inculpații S.E.C. și F.S.Ș. Parchetul a criticat sentința întrucât prima instanță, combinând dispozițiile favorabile inculpaților, din cuprinsul a două legi penale, și anume Legea nr. 285/2004 și O.U.G. nr. 123/2005 a creat o a treia lege ( lex tertia ); a introdus în cauză partea responsabilă civilmente, după citirea actului de sesizare, ceea ce contravine prevederilor art. 16 c. proc.

pen. ; a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 139/6 alin. (6) din Legea nr. 8/1996, însă, nu s-a pronunțat prin încheiere asupra acesteia, ci numai prin sentință. Inculpatul S.E.C. a criticat hotărârea atacată arătând că prima instanță a combinat texte de încriminare din două legi penale, creând o a treia lege; nu a observat că împotriva inculpatului nu există formulată o plângere penală prealabilă, prevăzută de Legea nr. 8/1996 sub condiție necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; nu există constituire de parte civilă în nume propriu de către societățile ce se pretind prejudiciate, ci numai prin reprezentant, însă împuternicirea de reprezentare nu este întocmită sub cerințele speciale prevăzute de lege; procura deținută de partea civilă RO-ACT R.O.

nu este susținută de casele de film americane prejudiciate; inculpatul a avut doar calitatea de angajat al părții responsabile civilmente, nu a urmărit realizarea unui fals sau interes personal, nu a cunoscut caracterul piratat al mărfurilor (CD și DVD) închiriate de partea responsabilă civilmente; nu a realizat mărfuri piratate în scop comercial; este greșită confiscarea de la inculpat a mărfurilor piratate, întrucât acestea nu îi aparțin. Inculpata F.S.Ș. a arătat că nu este vinovată de săvârșirea vreunei infracțiuni, întrucât bunurile CD și DVD descoperite de organele de urmărire penală la sediul firmei sale, erau situate într-o încăpere personală a inculpatei, fiind în deținerea și folosința sa exclusivă pentru agrement și divertisment, iar nu în vederea sau pentru scopul comercializării.

Prin decizia penală nr. 74/A din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-au respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații F.S.S. și S.E.C., împotriva sentinței penale atacate, apreciindu-se criticile ca nefondate. C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs parchetul și inculpații, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie. în motivarea recursului parchetului au fost reiterate criticile din apel privind greșita încadrare juridică dată faptelor inculpatului S.E.C., prin combinarea dispozițiilor favorabile ale mai multor legi succesive. Recurentul-inculpat S.E.C.

a reiterat motivele de apel arătând, în esență, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor invocate în apărare, respectiv împrejurarea că nu era singurul angajat al firmei, că la data controlului era angajat de doar 12 zile; că lipsește plângerea prealabilă cerută de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, neaplicându-se în mod greșit legea mai favorabilă care prevedea această condiție pentru toate infracțiunile prevăzute de legea specială; că nu a avut cunoștință că mărfurile erau sau nu piratate și că societatea posedă sau nu drepturi de autor, nefiind în sarcina sa să verifice aceste aspecte sau să obțină aceste drepturi; alte critici au vizat latura civilă sub aspectul cuantumului pretențiilor civile și al confiscării speciale, precum și, în subsidiar, greșita dozare a pedepsei.

Pentru recurenta-inculpată F.S.Ș., apărătorul din oficiu a susținut aceleași critici ca și în apel, solicitând achitarea acesteia. Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pct. 10, 14, 18 și 20 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele: 1. Critica privind nepronunțarea asupra tuturor apărărilor formulate de inculpatul S.E.C. este neîntemeiată întrucât, din examinarea considerentelor deciziei instanței apel, se poate observa că aceasta tratează punctual toate criticile formulate de apelanți și oferă o rezolvare clară, concisă și logică a tuturor problemelor puse în discuție. În ceea ce privește solicitarea inculpatei F.S.Ș. de a fi achitată pentru fapta reținută în sarcina sa, întrucât probele nu atestă vinovăția în comiterea vreunei infracțiuni, Curtea constată că instanța de fond și cea de apel, cu respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și art. 69 C. proc.

pen., au stabilit corespunzător împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia și vinovăția inculpatei, pe baza datelor ce rezultă din constatările la fața locului, a raportului de constatare tehnico-științifică al ORDA, a relațiilor oferite de părțile civile privind inexistența autorizării sau consimțământului titularilor drepturilor recunoscute de lege pentru comercializarea produselor găsite la punctul de lucru al societății administrate de inculpată, toate acestea coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză.

Mai mult, susținerile inculpatei în sensul că bunurile piratate se aflau în deținerea și folosința sa personală, nu sunt reale întrucât, așa cum corect s-a reținut, aceasta nu a fost văzută petrecându-și timpul la sediul punctului de lucru iar, pe de altă parte, toți martori audiați au declarat că au închiriat produsele piratate din această a doua încăpere, după consultarea cataloagelor despre care inculpata susține că reprezenta evidența colecției personale. 2. Referitor la motivul de recurs al parchetului ce vizează greșita stabilire a legii mai favorabile, cu consecințe asupra încadrării juridice dată faptelor inculpatului S.E.C., Înalta Curte apreciază că și acesta este nefondat, întrucât fiind vorba despre două infracțiuni distincte, pentru fiecare dintre acestea se puteau aplica dispozițiile altei legi, considerată mai favorabilă.

Ca atare, nu se poate susține că s-au aplicat dispozițiile mai favorabile din mai multe legi succesive, creându-se o lex tertia. De altfel, instanța de fond a făcut o trecere în revistă a tuturor formelor pe care le-au îmbrăcat în timp reglementările legale respective, arătând motivat care este legea mai favorabilă aplicabilă pentru infracțiune în parte. Totodată, în ceea ce privește critica inculpatului S.E.C. privind același aspect, al neaplicării legii mai favorabile care prevede obligativitatea existenței plângerii prealabile pentru toate infracțiunile prevăzute de legea specială, Înalta Curte constată că și această problemă a fost corect rezolvată de instanțe, acestea reținând că, la momentul constatării infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, legea nu mai prevedea această condiție.

Or, cerința existenței/inexistenței plângerii prealabile este o reglementare de drept procesual, caz în care legea este de imediată aplicare, iar nu de drept substanțial, când se poate examina care este legea mai favorabilă. 4. Î n ceea ce privește celelalte apărări ale inculpatului S.E.C. vizând greșita sa condamnare întrucât nu era singurul angajat al firmei iar la data controlului era angajat de doar 12 zile sau că nu a avut cunoștință că mărfurile erau sau nu piratate și că societatea posedă sau nu drepturi de autor, nefiind în sarcina sa să verifice aceste aspecte sau să obțină aceste drepturi, Înalta Curte constată că și acestea sunt nefondate, materialul probator relevând fără echivoc că inculpatul a inscripționat și închiriat CD - uri și DVD - uri la sediul firmei, ocupându-se practic de toată activitatea firmei pe acest aspect.

Faptul că nu era singurul angajat al firmei sau că lucra de puțin timp cu carte de muncă nu este de natură a-l absolvi de răspundere penală, atâta vreme cât din declarațiile de martor reiese indubitabil că a desfășurat activitățile menționate iar, în acest context, apare ca inutilă examinarea apărărilor în sensul că nu a avut cunoștință că mărfurile erau sau nu piratate și că societatea posedă sau nu drepturi de autor. Celelalte critici vizând latura civilă sunt de asemenea nefondate, instanța de fond și cea de apel dând o corectă rezolvare laturii civile în raport de prejudiciul cauzat părților civile și de participația fiecărui inculpat, așa cum a fost expusă mai sus, iar pe de altă parte, condițiile de formă și fond ale împuternicirilor date de părțile civile sunt suficiente pentru reprezentarea procesuală a acestora.

Sub un alt aspect, dispoziția de confiscare a bunurilor și distrugere în parte a acestora este corectă, ele fiind indisponibilizate ca și corpuri delicte aflate în depozitul ORDA, astfel că este nejustificată și critica ce vizează această chestiune complementară. 5. În ceea ce privește recursul inculpatului S.E.C. ce vizează greșita individualizare a pedepselor aplicate, în raport cu contribuția sa la săvârșirea faptelor și lipsa oricărui beneficiu material, Curtea constată că și acest motiv este neîntemeiat. Sub acest aspect, apreciază că scopul preventiv și educativ al pedepsei, cerut de art. 52 C. pen. , nu poate fi atins prin aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus sau în modalitatea amenzii, având în vedere faptul că, deși firma nu era a sa și nu a realizat vreun beneficiu material personal, întreaga activitate infracțională nu putea fi derulată fără participația sa, întrucât, așa cum a reieșit din probatoriu, inculpata F.S.Ș.

nu a desfășurat nici o activitate legată de obiectul firmei, nefiind văzută decât rareori la sediul acesteia. Ca atare, având în vedere și faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea a două infracțiuni, săvârșite în concurs real, se va respinge recursul, constatând că pedepsele aplicate sunt apte să asigure reeducarea acestuia, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursurile formulate de parchet și inculpați. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții - inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpații F.S.Ș. și S.E.C., împotriva deciziei penale nr. 74/A din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2008.