ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3254/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3254/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 449/PI din 24

septembrie 2007 pronunțată

de Tribunalul Timiș în dosarul nr.

614/30/2006, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a

faptelor reținute în sarcina inculpatului

S.E.C.

din infracțiunile prevăzute de art. 139

6

alin. (1) și (

6) din

Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., în

infracțiunile prevăzute de art. 139

6

alin. (1) lit. a) și alin. (6)

din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 139

6

alin. (2) din Legea nr. 8/1996,

cu aplicarea art. 13 și art.

41 alin. (2) C. pen. a fost

condamnată inculpata F.S.Ș. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere de mărfuri-pirat.

În baza

art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la

art. 64 lit. a)-c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

în baza

art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate

inculpatei pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile

prevăzute de art. 82 C. pen.

În baza

art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor

nerespectării dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen.

În baza

art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate

inculpatei pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza

art. 139

6

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul S.E.C. la o

pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de realizare de

mărfuri-pirat.

În baza

art. 139

6

alin. (6) din Legea nr. 8/1996 (în forma existentă înainte

de adoptarea O.U.G. nr. 123/2005), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 13 C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de închiriere de mărfuri-pirat.

În baza

art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, urmând ca

aceasta să fie pedeapsa rezultantă ce va fi executată.

În baza

art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la

art. 64 lit. a)-c) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza

art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate

inculpatului pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în condițiile

prevăzute de art. 82 C. pen.

În baza

art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor

nerespectării dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen.

În baza

art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate

inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza

art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. și cu aplicarea art. 998,

art. 999, art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ. a obligat inculpații, în

solidar între ei și în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC U. SRL

Timișoara, la plata sumelor de 5740 Euro în lei, la data executării daune

materiale, către partea civilă U.P.F.R.; 20.568 dolari SUA în lei, la data

executării către partea civilă RO-

ACT, R.O.A.C.T.;

4.556 dolari SUA în lei, la

data executării, către partea civilă M.C.;

3732, 80 Euro în lei, la data executării, către partea civilă E.A.I. și 439, 52

Euro în lei, la data executării, către părțile civile V.U.G., B.E. și S.E.

În baza

art.163 C. proc. pen. raportat la art. 139 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 8/1996

s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor

mobile și imobile ale inculpaților și părții responsabile civilmente până la

concurența sumei de 9912,32 Euro și 25.124 dolari SUA.

În baza

art. 118 lit. a) C. pen. raportat la art. 139 alin. (14) lit. c) din Legea nr.

8/1996 s-a confiscat de la inculpați un număr de 4012 CD-uri și DVD-uri,

corpuri delicte la dosarul cauzei și aflate la Oficiul Român pentru Drepturi de

Autor București, și s-a dispus distrugerea acestora.

Î

n baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de

la inculpați un compact disc

marca BENQ fără serie, având inscripția

3321/P/05 - 13 iulie 2005, o unitate de inscripționare DVD - ReWritable marca

LG având seria 501 ZCUK 082422, un nard disk marca Maxtor - Dimond Max Plus 9 -

80 GB ATA /133 HDD seriile Y 22N20KC și 6y080l0422611 și 3 cataloage de culoare

neagră, toate corpuri delicte la dosarul cauzei.

În baza

art. 191 C. proc. pen. a obligat fiecare dintre inculpați, în solidar cu partea

responsabilă civilmente, la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru

a hotărî astfel, tribunalul a constatat următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr.

809/P/2005 emis la data de 18 iulie 2006, au fost

trimiși în judecată, în stare

de libertate, inculpata F.S.Ș. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 139

6

alin. (2) din Legea nr.

8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004 și O.U.G. 123/2005, cu aplicarea

art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen., și inculpatul S.E.C. pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 139

6

alin. (1) și (6) din Legea nr.

8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004 și O.U.G. 123/2005, cu aplicarea

art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen.

Î

n fapt, s-a reținut în sarcina inculpatei F.S.Ș.

că, în

calitate de administrator al

SC U.G.O.D. SRL Timișoara, a deținut, în scopuri

comerciale, produse

pirat, în vederea distribuirii a unor produse purtătoare de drepturi de autor

sau drepturi conexe.

Î

n sarcina inculpatului S.E.C. s-a reținut că, în

calitate

de angajat al SC U.G.O.D. SRL Timișoara, a multiplicat,

distribuit și închiriat produse pirat.

Analizând

materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal,

respectiv procesele verbale de constatare, predare-primire, de percheziție

(filele 5, 6, 11, 79-101 UP), declarațiile martorilor P.A., R.G., M.A., P.I.M.,

C.E., S.G., L.C., S.D., T.S.I.

, V.C., U.D.,

B.C., N.V.,

G.A. (filele 21, 22, 24, 26-28, 30-37, 38-40, 43, 46, 50,

53, 57, 71 UP și 96, 135-137, 211 dosar), raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 4344 din 20 februarie 2006 al Oficiului Român pentru

Drepturi de Autor (filele 105-205 UP), plângerile părților civile (filele

206-209, 213, 216, 220 UP), declarațiile inculpaților (filele 230, 231, 234,

238-240, 243 UP și 66, 67, 115 dosar), instanța de fond a reținut următoarea

situație de fapt:

La data

de 12 aprilie 2005, ofițeri din cadrul poliției judiciare din I.P.J Timiș -

S.I.F. - și inspectori din cadrul Uniunii Producătorilor de Fonograme din

România au verificat modul de respectare al legislației în domeniul drepturilor

de autor și a drepturilor conexe, la punctul de lucru al

SC U.G.O.D. SRL din Timișoara, unde funcționa un

centru

de închiriere al CD-urilor și la care administrator era inculpata F.S.Ș., care

deținea certificat de înscriere în registrul cinematografiei, nr. 438/2004.

În

incinta punctului de lucru, organele de control au constatat că se aflau expuse

CD-uri și DVD-uri, atât originale, cât și produse fără marcaj holografic. De

asemenea, au mai constatat că în încăpere era instalat un

calculator în stare de funcționare, un număr de 3

cataloage conținând liste

cu titluri de diferite opere, având un număr

de 27, 37, respectiv 10 file, mai multe contracte de abonament, cărți de

identitate originale, carcase din plastic, atât cu coperte, cât și fără,

ambalaj pe tambur, toate fiind inscripționate și părând a fi piratate, mai

multe autocolante pentru DVD-uri, un număr de 1000 bucăți DVD-uri

neinscripționate, în carcase din plastic, ambalate în 5 cutii a câte 200

bucăți.

De la

punctul de lucru au fost ridicate cataloagele, abonamentele, cărțile de

identitate și de alegător, unitatea centrală de calculator și un număr de 4012

bucăți CD-uri și DVD-uri inscripționate cu diferite titluri.

Totodată,

în baza autorizației de percheziție nr. 16/2005 emisă de Judecătoria Timișoara,

a fost efectuată o percheziție a memoriei hard-discului existent în sistemul de

calcul ridicat de la punctul de lucru mai sus menționat, unde au fost

descoperite instalate programe ce permit inscripționarea de discuri optice,

CD-uri și DVD-uri, precum și o listă memorată în fișierul „închirieri

xls".

În urma

verificării acestor DVD-uri și CD-uri de către ORDA București, prin

procesul-verbal de constatare tehnico-științifică nr.

4344 din 20 februarie 2006 au fost identificate 4089 produse tip DVD și

CD, din care

3179 sunt videograme, stocate cu opere audiovizuale și că

toate aceste produse tip CD și DVD sunt produse pirat. Un număr de 503 produse

tip

CD sunt fonograme și sunt produse

pirat, iar un număr de 861 produse tip

CD sunt produse soft care, de

asemenea, sunt produse pirat. Au mai fost identificate 46 coperte tip DVD,

multiplicate prin copiere (xerografiere color), ale unor videograme.

În

condițiile în care, din momentul reținerii activității presupus infracționale a

inculpaților și până în momentul soluționării prezentei cauze, în ceea ce

privește infracțiunile prevăzute de Legea nr. 8/1996 au intervenit mai multe

modificări legislative, instanța a apreciat că, în primul rând, trebuie

determinată legea aplicabilă inculpaților.

În

acest sens, potrivit dispozițiilor art. 13 C. pen. în cazul în care de la

săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit

una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Inculpata

F.S.Ș. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 139

6

alin. (2) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., situație în care toate instituțiile care reglementează răspunderea

penală urmează să-și producă efectele din momentul epuizării infracțiunii,

moment care, în cauza de față, este situat în luna aprilie 2005, când organele

de cercetare penală au efectuat controlul la sediul SC U.G.O.D. SRL Timișoara.

Inițial,

în momentul adoptării sale, Legea nr. 8/1996 nu a incriminat activitatea de

deținere a unor mărfuri pirat. Abia prin Legea nr. 285/2004, intrată în vigoare

în cursul lunii septembrie 2004, legiuitorul român a incriminat, prin

dispozițiile art. 139

6

alin. (2) din Legea nr. 8/1996, activitatea

de deținere, în scopuri comerciale, de mărfuri pirat, în magazine specializate

în distribuirea de produse purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi

conexe, stabilind că această infracțiune se pedepsește cu închisoarea de la 2

la 5 ani.

Ulterior,

legiuitorul a intervenit din nou, stabilind prin O.U.G.

nr. 123/2005, intrată în vigoare în cursul lunii septembrie 2005, că

aceeași

activitate se sancționează cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau

cu amenda cuprinsă între 2000 lei și 20.000 lei.

În

sfârșit, prin Legea nr. 329/2006, intrată în vigoare în luna august 2006,

legiuitorul a stabilit că aceeași deținere, în scopul distribuirii, de mărfuri pirat

sau în scopul utilizării lor prin comunicare publică, se sancționează cu

închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

Procedând

la compararea celor trei acte normative succesive prin raportare la criteriul

sancțiunilor aplicabile, instanța de fond a apreciat că, în privința inculpatei

F.S.Ș., legea cea mai favorabilă

este

modificarea adusă dispozițiilor art. 139

6

alin. (2) din Legea nr.

8/1996 prin

Legea nr.3 29/2006, acesta urmând să fie textul la care

instanța se va raporta în momentul analizării situației inculpatei F.

În

privința inculpatului S., situația este diferită. în primul rând, acesta a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 139

6

alin. (1) din Legea nr. 8/1996. Acest articol a fost introdus în Legea nr.

8/1996 prin Legea nr. 285/2004, legiuitorul stabilind astfel că se sancționează

cu închisoare de la 3 la 5 ani realizarea, în scopuri comerciale, cu orice

mijloace și în orice mod, de mărfuri pirat.

Ulterior,

în cursul lunii septembrie 2005, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 123/2005, care

a modificat conținutul infracțiunii prevăzute de art. 139

6

alin. (1)

din Legea nr. 8/1996, în varianta simplă legiuitorul stabilind trei modalități

alternative de comitere a infracțiunii. Una dintre acestea

prevedea că reprezintă infracțiune și realizarea,

în scopul distribuirii, fără a

se urmări, direct sau indirect, un

avantaj material, cu orice mijloace și în orice mod, de mărfuri pirat,

stabilindu-se și sancțiunea aplicabilă individualizată în închisoarea de la 2

la 5 ani sau amendă de la 2.500 la 25.000 lei. La această infracțiune,

legiuitorul a stabilit și o variantă calificată, stabilind prin dispozițiile

alin. (3) că fapta arătată la alin. (1) este mai gravă dacă a fost săvârșită în

scopuri comerciale, în acest caz pedeapsa fiind cuprinsă între 3 și 12 ani

închisoare.

În

sfârșit, prin Legea nr. 329/2006 legiuitorul a intervenit din nou, stabilind că

varianta simplă a infracțiunii prevăzute de art. 139

6

alin. (1) din

Legea nr. 8/1996 se sancționează cu închisoarea de la 2 la 5 ani sau cu amenda.

Comparând

textele legale succesive indicate mai sus, instanța constată că legea mai

favorabilă inculpatului este cea intrată in vigoare în luna august 2006, respectiv

Legea nr. 329/2006. în această privință este evident că activitățile

desfășurate de inculpatul S. se circumscriu actului de conduită interzis prin

art. 139

6

alin. (1) din Legea nr. 8/1996, el neurmărind un avantaj

material pentru propria persoană, fiind doar un angajat al SC U.G.O.D. SRL

Timișoara.

Însă,

în condițiile în care în momentul de fată art. 139

6

alin. (1) din

Legea nr. 8/1996 prevede trei modalități alternative de comitere a

infracțiunii, indicate fiecare separat printr-o

altă teză, instanța consideră ca

fiind necesară individualizarea

modalității de executare a infracțiunii, motiv

pentru care, în temeiul art. 334 C. proc. pen., va proceda la

schimbarea încadrării

juridice a uneia dintre faptele reținute în

sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 139

6

alin.

(1) din Legea nr. 8/1996 în

infracțiunea

prevăzută de art. 139

6

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 așa

cum

a fost modificat prin Legea nr. 329/2006.

În

sfârșit, în sarcina inculpatului S.E.C. a fost reținută și săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 139

6

alin. (6) din Legea nr. 8/1996,

în modalitatea în vigoare la data epuizării infracțiunii, adică în forma Legii

nr. 8/1996, existentă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2004.

Potrivit acestui text de lege, constituia infracțiune și se sancționa cu

închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 5.000 lei la 30.000 lei,

închirierea de mărfuri pirat.

Prin O.U.G. nr.

123/2005 s-a modificat conținutul infracțiunii prevăzute

de

art. 139

6

din Legea nr. 8/1996, fapta prevăzută anterior de alin.

(6) fiind

preluată în conținutul

infracțiunii prevăzute de alin. (4), legiuitorul stabilind că

închirierea

sau oferirea spre închiriere de mărfuri pirat se sancționează cu închisoare de

la 3 la 12 ani.

Comparând cele două legi succesive, instanța

constată că legea anterioară este mai favorabilă inculpatului, prevăzând o

sancțiune mai favorabilă, atât sub aspectul naturii acesteia, cât și sub

aspectul cuantumului, astfel încât, deși inițial s-a pus în discuție, din oficiu,

schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării alin. (6), aceasta nu se

impune, încadrarea juridică corectă fiind cea indicată de către procuror.

În privința

tuturor infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților instanța

de fond a făcut aplicarea art. 13 C. pen.

Raportându-se la

dispozițiile art. 139

6

alin. (2) din Legea nr. 8/1996, așa

cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 329/2006, instanța a

constatat că infracțiunea incriminată prin aceste prevederi legale este o

infracțiune comisivă, care se poate realiza în mai multe variante alternative,

unele dintre aceste modalități fiind reprezentate de oferirea

sau deținerea,

în scopul distribuirii de mărfuri pirat, la punctele de lucru ale

persoanelor

juridice.

Ținând seama de

materialul probator administrat în cauză, instanța a

constatat

că fapta inculpatei F.S.Ș., care, în calitate de administrator al SC U.G.O.D. SRL

Timișoara, a oferit și a deținut, la punctul de lucru al acestei societăți, un

număr de 4012 CD-uri și DVD-uri, care reprezintă mărfuri pirat, în scopul

închirierii și distribuirii acestora, întrunește, din punct de vedere obiectiv,

elementele constitutive ale

infracțiunii

prevăzute de art. 139

6

alin. (2) din Legea nr. 8/1996.

În primul rând,

este de subliniat faptul că, potrivit dispozițiilor art. 139

6

alin. (8) din Legea nr. 8/1996 prin mărfuri pirat se înțelege orice

copie, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimțământul

titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta și care

este executată, direct ori indirect, total sau parțial, de pe un produs de

drepturi de autor sau de drepturi conexe ori de pe ambalajele sau copertele

acestora.

Așa cum rezultă din înscrisurile existente la

dosar, respectiv contractul de închiriere și certificatul de înscriere în

Registrul

Cinematografiei nr. 438 din 07

octombrie 2007, inculpata F.S.Ș. are

calitatea de administrator al SC

U.G.O.D. SRL Timișoara, care și-a desfășurat activitatea în cadrul punctului de

lucru situat în Timișoara, unde s-a efectuat controlul de către organele de

cercetare penală.

Potrivit

procesului verbal de constatare, în incinta punctului de lucru, organele de

control au constatat că într-o primă încăpere, erau expuse, în

vederea închirierii, mai multe DVD-uri cu filme, toate originale. în

aceeași încăpere, a mai fost identificat un calculator în stare de funcționare,

precum și 3 cataloage cu titluri de diferite opere, toate obiectele fiind

ridicate în vederea cercetărilor. Totodată, organele de control au mai

constatat că la punctul de lucru mai exista o încăpere, în care au fost

identificate nu mai puțin de 4012 CD-uri și DVD-uri, toate inscripționate și

părând a fi pirat, motiv pentru care au fost ridicate în vederea expertizării,

împreună cu mai multe carcase din plastic cu coperte și autocolante.

Organele de urmărire penală, procedând la

percheziționarea hard-disk - ului calculatorului ridicat de la punctul de lucru

al SC U.G.O.D. SRL Timișoara, în baza unei autorizații emise de judecător, au

constatat că în acest sistem de calcul erau instalate programe ce permit

inscripționarea de CD-uri și DVD-uri, existând și o listă memorată într-un

fișier Jnchirieri.xls", ce cuprindea data, numele clientului și titlul

operei închiriate.

În același timp, potrivit raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 4344 din 20 februarie 2006 al Oficiului

Român pentru Drepturi de Autor, în urma

verificării

produselor ridicate de la sediul SC U.G.O.D. SRL din Timișoara, au fost

identificate un număr de 4089 produse tip DVD și CD. Dintre acestea, 3179 sunt

videograme stocate cu opere audiovizuale, toate produse pirat,

întrucât

sunt DVD-uri și CD-uri de tip înregistrabil, procurabile din comerț,

prezintă doar codul fabricii care Ie-a

manufacturat, nefiind inscripționate cu

codul producătorului, numele

distribuitorului, zona geografică de utilizare, data publicării, a dreptului de

autor și a titularului acestuia, nu conțin

codurile

și seriile obligatorii produselor originale, nu sunt tampografiate, nu

au

coperte sau acestea sunt produse prin copiere.

De asemenea, prin același raport de constatare

tehnico-științifică,

s-a mai concluzionat

că au fost identificate și un număr de 503 produse tip

CD care sunt

fonograme, conținând stocate opere muzicale, care sunt produse pirat, motivele

care justifică această concluzie fiind identice cu cele arătate mai sus, precum

și un număr de 861 produse tip CD cu

programe

soft (programe de calculator), care prezintă caracteristicile unor

produse

pirat.

Nu în ultimul rând, cu ocazia efectuării

constatării tehnico-științifice au fost identificate și un număr de 46 de

coperte tip DVD multiplicate prin copierea unor videograme.

În aceste condiții, a fost audiată inculpata,

care nu a recunoscut săvârșirea faptei. Atât în cursul urmăririi penale, cât și

în cursul judecății, inculpata a recunoscut că CD-urile și DVD-urile ridicate

de organele de control îi aparțineau, dar a menționat că toate produsele

existente în cea de a doua încăpere reprezentau bunurile sale personale și nu

erau destinate închirierii sau comercializării și că la punctul de lucru

unde-și desfășura activitatea societatea sa nu se multiplicau CD-uri sau

DVD-uri, în final ea adăugând că acele cataloage descoperite reprezentau o

evidență a colecției sale personale.

Susținerile inculpatei sunt însă contrazise în

totalitate de probele administrate în cauză.

Astfel, așa cum s-a arătat deja, în hard-diskul

calculatorului descoperit la punctul de lucru al SC U.G.O.D. SRL, au fost

identificate

programe de calculator ce

permit inscripționarea unor CD-uri sau DVD-uri,

precum și un fișier

intitulat „închirieri.xls". în cuprinsul acestui fișier, se poate observa

că sunt trecute pe zile, numele persoanelor care au închiriat diferite opere,

data închirierii, suma de bani plătită, precum și momentul restituirii, astfel

că este de netăgăduit faptul că produsele din cea de a doua încăpere erau

destinate închirierii, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor audiați

în cauză.

Toate persoanele audiate au precizat că în

momentul închirierii au fost obligate să lase drept garanție un act de

identitate, operele închiriate fiind alese din mai multe cataloage care le erau

puse la dispoziție la punctul de lucru al SC U.G.O.D. SRL. În acest sens, în

momentul efectuării controlului, organele de urmărire penală au identificat mai

multe cărți de identitate ale unor persoane care s-a dovedit ulterior că au

fost clienții centrului, precum și cele trei cataloage despre care au vorbit

martorii.

Astfel, martorul B.R. a precizat că a închiriat

de la SC U.G.O.D. SRL mai multe filme, acestea fiind stocate pe produse DVD

care nu prezentau marcaj holografic, lista produselor disponibile fiindu-i

prezentată de către inculpatul S.

Apoi martorul R.G. a menționat că de la aceeași

societate a închiriat un CD cu jocuri pentru calculator, care nu era original,

fiind ambalat într-un plic de hârtie.

Martorul M.A. a

învederat faptul că a închiriat de la sediul

SC U.G.O.D. SRL

5 DVD-uri inscripționate cu filme. Martorul a subliniat că filmele au fost

închiriate din cea de a doua încăpere, unde inculpata susține că erau bunurile

sale personale, DVD-urile fiind de tip blank și inscripționate.

În același sens pot fi interpretate și

declarațiile martorului P.I.M., care a precizat că a închiriat mai multe

DVD-uri inscriptibile din cea de a doua încăpere, unde se găseau și alte CD-uri

și DVD-uri disponibile cu filme și muzică.

La rândul său, martorul C.E. a menționat că a

închiriat două CD-uri cu muzică, produsele nefiind originale, în condițiile în

care au fost inscripționate chiar în fața sa și au fost ambalate în plicuri de

hârtie.

De asemenea, martorii S.G. și L.C. au precizat

că au închiriat de mai multe ori DVD-uri cu filme

de la societatea în cauză,

fără însă a-și aminti dacă aceste produse

erau sau nu originale.

Totodată, martorul S.D. a precizat că la sediul

societății i s-a prezentat un catalog cu filme, muzică și jocuri, dintre care

și-a ales mai multe filme și jocuri înregistrate pe CD sau DVD. Toate acestea

erau expuse spre închiriere sau vânzare în cea de a doua încăpere, și erau

ambalate în plicuri de hârtie sau carcase de plastic, nefiind originale.

Existența infracțiunii este confirmată și de

martorii T.S.I.

și V.C., care au menționat

că au închiriat CD-uri și DVD-uri

care nu erau originale, aceleași

aspecte fiind relatate și de martorii U.D. și B.C., acestea subliniind că

produsele închiriate nu prezentau marcaje holografice.

Apoi martorul N.V. a menționat că produsele

destinate închirierii sau vânzării erau expuse în ambele încăperi, fiind de

proastă calitate, în vreme ce martorul G.A. a precizat că și-a ales filmele pe

care Ie-a închiriat din cea de a doua încăpere, unde erau expuse pe raft.

Martorul a mai menționat că DVD-urile nu erau originale, fiind inscripționate

și neavând marcaj holografic, numele filmului fiind trecut cu un marker.

La toate aceste dovezi, instanța de fond a

adăugat și adresele Uniunii Producătorilor de Fonograme din România (U.F.P.R.),

M.C., E.A.I., V.U.G., B.E., S.E. și RO-ACT, R.O.A.C.T., din care rezultă că

toate videogramele,

fonogramele și

produsele soft ridicate de la punctul de lucru al SC U.G.O.D.

SRL, au

fost piratate, neexistând autorizarea sau consimțământul titularului

drepturilor recunoscute de lege.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a

reținut că inculpata a acționat cu intenție directă, ea având reprezentarea

faptului că prin deținerea acestor produse pirat, în vederea distribuirii și

închirierii lor, aduce o atingere gravă drepturilor recunoscute de lege

autorilor operelor originale, și urmărind prin săvârșirea infracțiunii un scop

precis, respectiv obținerea unor foloase materiale ilicite.

În ceea ce

privește activitatea desfășurată de către inculpatul S.E.C.

, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 139

6

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, constituie infracțiune realizarea, în

scopul distribuirii, fără a se urmări direct sau indirect un avantaj material,

cu orice mijloace și în orice mod, de mărfuri pirat.

Inculpatul, fiind audiat, a precizat că

niciodată nu a inscripționat

filme,

programe de calculator sau muzică la punctul de lucru al SC U.G.O.D.

SRL,

însă declarațiile sale sunt contrazise de probele administrate în cauză.

Așa cum s-a arătat deja, în calculatorul aflat

în stare de funcționare la sediul SC U.G.O.D. SRL Timișoara, existau programe

utilizate pentru inscripționarea unor CD-uri și DVD-uri tip blank,

inscripționare de care, potrivit dovezilor existente la dosar, se ocupa

inculpatul S.

În acest sens, sunt probele care deja au fost

analizate mai sus. Astfel, martorul P.A. a precizat că a cumpărat de la sediul

SC U.G.O.D. SRL 3 jocuri pentru calculator. în calculatorul existent la punctul

de lucru al societății exista o listă a acestor jocuri, care de altfel a și

fost identificată în urma percheziției hard-diskului, din care și-a ales cele 3

jocuri, pe care inculpatul S. i Ie-a inscripționat pe 3 CD-uri blank.

La rândul său, martorul C.E., așa cum s-a

arătat anterior, a precizat că inculpatul S. a inscripționat în fața sa un CD

cu muzică, pe care i l-a închiriat ulterior.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 139

6

alin. (6) din Legea

nr. 8/1996, în forma

anterioară O.U.G. nr. 123/2005, constituie infracțiune și

închirierea de

mărfuri pirat.

Inculpatul, atât

în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată,

a

recunoscut că el s-a ocupat de închirierea CD-urilor și DVD-urilor, dar a

precizat că, după părerea sa, DVD-urile erau originale, și nu a închiriat

niciodată produse din cea de a doua încăpere.

Declarațiile inculpatului au fost însă

contrazise în totalitate de

dovezile

administrate în cauză. Așa cum rezultă din raportul de constatare

tehnico-științifică

existent la dosar, produsele închiriate de către inculpat nu erau originale,

iar potrivit declarațiilor tuturor persoanelor audiate în cauză, la punctul de

lucru al SC U.G.O.D. SRL Timișoara, se ocupa de închirierea mărfurilor pirat

inculpatul S., iar aceste mărfuri erau închiriate și din cea de a doua

încăpere, așa cum s-a arătat mai sus. în acest sens, pot fi observate

declarațiile martorilor B.R., M.A., C.E., S.D., U.D., B.C. și G.A., ale căror

declarații au fost deja analizate și care au menționat că inculpatul S. le

prezenta un catalog cu operele disponibile pentru închiriere, iar după ce își

alegeau filmele, tot inculpatul S. le încasa banii și le lua drept garanție

actele de identitate.

Pentru aceste

considerente, având în vedere și probele care deja au

fost

analizate, instanța a constatat că faptele inculpatului S.E.C., de a realiza,

în scopul distribuirii, fără a urmări direct sau indirect un avantaj material,

și de a închiria, mărfuri pirat, întrunesc, atât sub aspect obiectiv cât și

subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 139

6

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, în forma existentă

după adoptarea Legii nr. 329/2006 și de art. 139

6

alin. (6) din Legea nr. 8/1996

în

forma anterioară adoptării O.U.G. nr. 123/2005, putându-se reține intenția

indirectă

ca modalitate a vinovăției în condițiile în care inculpatul, având

reprezentarea faptului că prin activitatea desfășurată poate aduce o atingere

gravă regimului drepturilor de autor și chiar dacă este posibil ca el să nu fi

urmărit producerea unui rezultat socialmente periculos, cu siguranță a acceptat

posibilitatea apariției acestuia.

Observând condițiile de existență ale

infracțiunii continuate, respectiv unitatea de subiect activ, unitatea de

rezoluție infracțională și pluralitatea de acte de executare, instanța a

reținut în sarcina ambilor inculpați dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.,

constatând că în baza aceleiași rezoluții infracționale, în sensul că ei au

avut imaginea de ansamblu a activității pe care o desfășurau și care s-a

menținut în linii generale pe parcursul desfășurării întregii activități

infracționale, în mod repetat au deținut, oferit, realizat și închiriat mărfuri

pirat, fiecare dintre aceste acte materiale realizând conținutul legal al

aceleiași infracțiuni.

Având în vedere aspectele indicate mai sus,

instanța a dispus condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor

reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, în formele mai favorabile

arătate mai sus.

La stabilirea pedepsei aplicate inculpatei F.,

instanța a avut în vedere și persoana acesteia, respectiv faptul că ea nu este

cunoscută cu antecedente penale, aflându-se la prima abatere de acest gen, ceea

ce denotă o periculozitate mai redusă. însă, în același timp, instanța a

reținut că pe tot parcursul procesului penal inculpata a adoptat o poziție

nesinceră, nerecunoscând săvârșirea faptei, iar, pe de altă parte, inculpata F.,

în calitate de administrator al SC U.G.O.D. SRL, poate fi considerată ca

autorul moral al întregii activități ilicite, ea fiind cea care i-a pus la

dispoziție inculpatului S. întregul material alcătuit din mărfuri pirat, astfel

încât, observând și valoarea prejudiciului cauzat de către inculpată prin fapta

sa, instanța, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este

stabilit prin dispozițiile art. 52 C. pen. și luând în considerare și

prevederile art. 42 C. pen., a considerat necesară aplicarea unei sancțiuni de

2 ani închisoare.

În privința inculpatului S. , instanța a

constatat că nici acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, în același

timp el nefiind altceva decât un angajat al SC U.G.O.D. SRL, astfel că

implicarea sa în desfășurarea activității infracționale poate fi considerată ca

fiind mai

redusă. Cu toate acestea, în

vederea atingerii scopului pedepsei prevăzut

de art. 52 C. pen. și

ținând seama și de dispozițiile art. 42 C. pen., instanța a apreciat că și

referitor la acest inculpat este necesară aplicarea unor

sancțiuni orientate spre minimul special,

respectiv 2 ani închisoare pentru

realizarea de produse pirat și 6 luni

închisoare pentru închirierea de produse pirat.

Observând

conduita bună a inculpaților anterior săvârșirii faptelor și

ținând seama de vârsta acestora, precum și de posibilitatea ca

prejudiciul să fie recuperat mult mai ușor în situația în care pedeapsa va fi

executată fără privare de libertate, instanța a apreciat că prezenta hotărâre

de condamnare reprezintă un avertisment pentru inculpați și, chiar fără

executarea pedepsei aceștia nu vor mai săvârși

fapte prevăzute de legea

penală, motiv pentru care, în temeiul art. 81 C.

pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor ambilor

inculpați.

La termenul de judecată din 06 iunie 2007

instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în

sarcina inculpatului S. în sensul înlăturării aplicabilității dispozițiilor

art. 139

6

alin. (6) din Legea nr. 8/1996. Într-adevăr, în forma

actuală, alin. (6) al articolului menționat se referă la producerea unor

consecințe deosebit de grave, text care nu-și găsește aplicarea în prezenta

cauză. însă, în condițiile în care instanța a apreciat că prevederile art. 139

6

alin. (6) din Legea nr. 8/1996, în forma

intervenită

după adoptarea Legii nr. 285/2004 și înainte de adoptarea O.U.G.

nr.

123/2005 sunt mai favorabile inculpatului, a constatat că în această privință

nu se mai impune schimbarea încadrării juridice, în prezent închirierea de

mărfuri pirat fiind prevăzută de art. 139

6

alin. (4) din Legea nr. 8/1996.

Atât inculpata F., cât și inculpatul S. au

solicitat încetarea procesului penal pornit împotriva lor, întrucât, potrivit

susținerilor acestora, în prezenta cauză lipsește plângerea prealabilă necesară

punerii în mișcare a acțiunii penale.

La data epuizării infracțiunilor săvârșite de

către inculpați, respectiv

luna aprilie

2005, era în vigoare Legea nr. 8/1996 în forma survenită după

adoptarea

Legii nr. 285/2004. Or, potrivit dispozițiilor art. 144 din Legea nr. 8/1996,

în vigoare în luna aprilie 2005, plângerea prealabilă era necesară pentru

punerea în mișcare a acțiunii penale doar în cazul infracțiunilor prevăzute de

art. 139, art. 140 și art. 141 din Legea nr. 8/1996, nu și pentru infracțiunile

prevăzute de art. 139

6

în privința cărora funcționa principiul

oficialității.

În ceea ce privește latura civilă a procesului

penal, instanța a reținut că părțile vătămate U.P.F.R. (U.F.P.R.), M.C., E.A.I..,

V.U.G., B.E., S.E. și RO-ACT, R.O.A.C.T. s-au constituit părți civile în cauză

după cum urmează: U.F.P.R. - 5740 Euro, RO-ACT - 20.568 dolari SUA, M.C. -

4.556 dolari SUA, E.A.I. - 3732, 80 Euro, V.U.G., B.E., S.E. - 439, 52 Euro.

Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (1) din

Legea nr. 8/1996, titularii drepturilor de autor pot pretinde instanțelor de

judecată acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat, urmând

ca la stabilirea despăgubirilor instanța să ia în considerare criterii cum ar

fi consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat.

Pe de altă parte,

în conformitate cu prevederile art. 998, art. 999 C. civ.,

orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel

din vina căruia s-a ocazionat a-l repara, urmând ca, în temeiul art. 1000 alin.

(3) C. civ. comitentul să răspundă pentru prejudiciul cauzat de către prepus în

exercitarea funcțiilor încredințate.

Față de aceste dispoziții legale și în

condițiile în care, în privința acestor infracțiuni, la aprecierea

despăgubirilor instanța are în vedere în special consecințele economice

negative, constând în beneficiul nerealizat de către părțile civile, instanța a

apreciat că într-adevăr, prin faptele lor ilicite de a deține, oferi, realiza

și închiria mărfuri pirat, inculpații F.S.Ș. și S.E.C. au cauzat prejudicii

patrimoniilor părților civile, prejudicii care se impun a fi reparate, motiv

pentru care, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc.

pen., a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata despăgubirilor

civile așa cum au fost formulate. Totodată, la repararea prejudiciilor cauzate

a fost obligată în solidar cu inculpații și partea responsabilă civilmente SC

U.G.O.D. SRL

Timișoara, infracțiunile fiind

comise de către cei doi inculpați în exercitarea

atribuțiilor lor de

administrator și, respectiv, angajat al acestei societăți comerciale.

B. Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul

Timiș, precum și inculpații S.E.C. și F.S.Ș.

Parchetul a criticat sentința întrucât prima

instanță, combinând dispozițiile favorabile inculpaților, din cuprinsul a două

legi penale, și anume Legea nr. 285/2004 și O.U.G. nr. 123/2005 a creat o a

treia lege

(

lex tertia

); a introdus

în cauză partea responsabilă civilmente, după citirea actului de sesizare, ceea

ce contravine prevederilor art. 16 c. proc. pen.

; a pus în discuție

schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 139/6 alin. (6) din

Legea nr. 8/1996, însă, nu s-a pronunțat prin încheiere asupra acesteia, ci

numai prin sentință.

Inculpatul S.E.C.

a criticat hotărârea atacată arătând

că prima instanță a

combinat texte de încriminare din două legi penale, creând o a treia lege; nu a

observat că împotriva inculpatului nu există formulată o plângere penală

prealabilă, prevăzută de Legea nr. 8/1996 sub condiție necesară pentru punerea

în mișcare a acțiunii penale; nu există constituire de parte civilă în nume

propriu de către societățile ce se pretind prejudiciate, ci numai prin

reprezentant, însă împuternicirea de reprezentare nu este întocmită sub

cerințele speciale prevăzute de lege; procura deținută de partea civilă RO-ACT R.O.

nu este susținută de casele de film americane prejudiciate; inculpatul a avut

doar calitatea de angajat al părții responsabile civilmente, nu a urmărit

realizarea unui fals sau interes personal, nu a cunoscut caracterul piratat al

mărfurilor (CD și DVD) închiriate de partea responsabilă civilmente; nu a

realizat mărfuri piratate în scop comercial; este greșită confiscarea de la

inculpat a mărfurilor piratate, întrucât acestea nu îi aparțin.

Inculpata F.S.Ș. a arătat că nu este vinovată

de săvârșirea vreunei infracțiuni, întrucât bunurile CD și DVD descoperite de

organele de urmărire penală la sediul firmei sale, erau situate într-o încăpere

personală a inculpatei, fiind în deținerea și folosința sa exclusivă pentru

agrement și divertisment, iar nu în vederea sau pentru scopul comercializării.

Prin decizia penală nr. 74/A din 24 aprilie

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-au respins apelurile

declarate de Parchetul

de pe lângă

Tribunalul Timiș și inculpații F.S.S. și

S.E.C., împotriva sentinței

penale atacate, apreciindu-se criticile ca nefondate.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal,

au declarat recurs parchetul și inculpații, criticându-le pentru nelegalitate

și netemeinicie. în motivarea recursului parchetului au fost reiterate

criticile din apel privind greșita încadrare juridică dată faptelor

inculpatului S.E.C., prin combinarea dispozițiilor favorabile ale mai multor

legi succesive.

Recurentul-inculpat S.E.C. a reiterat motivele

de apel arătând, în esență, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

aspectelor invocate în apărare, respectiv împrejurarea că nu era

singurul angajat al firmei, că la data

controlului era angajat de doar 12 zile;

că lipsește plângerea

prealabilă cerută de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale pentru

infracțiunile reținute în sarcina sa, neaplicându-se în mod greșit legea mai

favorabilă care prevedea această condiție pentru toate infracțiunile prevăzute

de legea specială; că nu a avut cunoștință că mărfurile erau sau nu piratate și

că societatea posedă sau nu drepturi de

autor,

nefiind în sarcina sa să verifice aceste aspecte sau să obțină aceste

drepturi;

alte critici au vizat latura civilă sub aspectul cuantumului pretențiilor

civile și al confiscării speciale, precum și, în subsidiar, greșita dozare a

pedepsei.

Pentru

recurenta-inculpată F.S.Ș., apărătorul din

oficiu a

susținut aceleași critici ca și în apel, solicitând achitarea acesteia.

Examinând decizia

recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pct. 10, 14, 18 și

20 C. proc. pen., Înalta Curte constată

următoarele:

apărărilor formulate de inculpatul S.E.C. este neîntemeiată întrucât, din

examinarea considerentelor deciziei instanței apel, se poate observa că aceasta

tratează punctual toate criticile formulate de apelanți și oferă o rezolvare

clară, concisă și logică a tuturor problemelor puse în discuție.

În ceea ce privește solicitarea inculpatei F.S.Ș.

de a fi achitată pentru fapta reținută în sarcina sa, întrucât probele nu atestă

vinovăția în comiterea vreunei infracțiuni, Curtea constată că instanța de fond

și cea de apel, cu respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și art. 69 C.

proc. pen., au stabilit corespunzător împrejurările comiterii faptei,

încadrarea juridică dată acesteia și vinovăția inculpatei, pe baza datelor ce

rezultă din constatările la fața locului, a raportului de constatare

tehnico-științifică al ORDA, a relațiilor oferite de părțile civile privind

inexistența autorizării sau consimțământului titularilor drepturilor

recunoscute de lege pentru comercializarea produselor găsite la punctul de

lucru al societății administrate de inculpată, toate acestea coroborate cu

declarațiile martorilor audiați în cauză. Mai mult, susținerile

inculpatei în sensul că bunurile piratate se

aflau în deținerea și folosința sa personală, nu sunt reale întrucât, așa cum

corect s-a reținut, aceasta nu a

fost văzută petrecându-și timpul la

sediul punctului de lucru iar, pe de altă parte, toți martori audiați au

declarat că au închiriat produsele piratate din această a doua încăpere, după

consultarea cataloagelor despre care inculpata susține că reprezenta evidența

colecției personale.

2.

Referitor la motivul de recurs al parchetului ce vizează greșita

stabilire a legii mai favorabile, cu consecințe

asupra încadrării juridice dată

faptelor inculpatului S.E.C., Înalta

Curte apreciază că și acesta este nefondat, întrucât fiind vorba despre două

infracțiuni distincte, pentru fiecare dintre acestea se puteau aplica

dispozițiile altei legi, considerată mai favorabilă. Ca atare, nu se poate

susține că s-au aplicat dispozițiile mai favorabile din mai multe legi

succesive, creându-se o lex tertia.

De altfel, instanța de fond a făcut o trecere

în revistă a tuturor formelor pe care le-au îmbrăcat în timp reglementările

legale respective,

arătând motivat care

este legea mai favorabilă aplicabilă pentru infracțiune

în parte.

Totodată, în ceea ce privește critica

inculpatului S.E.C. privind același aspect, al neaplicării legii mai favorabile

care prevede obligativitatea existenței plângerii prealabile pentru toate

infracțiunile prevăzute de legea specială, Înalta Curte constată că și

această problemă a fost corect rezolvată de

instanțe, acestea reținând că,

la momentul constatării infracțiunilor

reținute în sarcina inculpaților, legea nu mai prevedea această condiție. Or,

cerința existenței/inexistenței plângerii prealabile este o reglementare de

drept procesual, caz în care legea este de imediată aplicare, iar nu de drept

substanțial, când se poate examina care este legea mai favorabilă.

n ceea ce privește celelalte apărări ale

inculpatului S.E.C.

vizând greșita sa condamnare întrucât

nu era singurul angajat al firmei iar la data controlului era angajat de doar

12 zile sau că nu a avut cunoștință că mărfurile erau sau nu piratate și că

societatea posedă sau

nu drepturi de

autor, nefiind în sarcina sa să verifice aceste aspecte sau să obțină aceste

drepturi, Înalta Curte constată că și acestea sunt nefondate, materialul

probator relevând fără echivoc că inculpatul a inscripționat și închiriat CD -

uri și DVD - uri la sediul firmei, ocupându-se practic de toată activitatea

firmei pe acest aspect. Faptul că nu era singurul angajat al firmei sau că

lucra de puțin timp cu carte de muncă nu este de natură a-l absolvi de

răspundere penală, atâta vreme cât din declarațiile de martor reiese

indubitabil că a desfășurat activitățile

menționate

iar, în acest context, apare ca inutilă examinarea apărărilor în

sensul

că nu a avut cunoștință că mărfurile erau sau nu piratate și că societatea

posedă sau nu drepturi de autor.

Celelalte critici vizând latura civilă sunt de

asemenea nefondate, instanța de fond și cea de apel dând o corectă rezolvare

laturii civile în

raport de prejudiciul

cauzat părților civile și de participația fiecărui inculpat,

așa cum a

fost expusă mai sus, iar pe de altă parte, condițiile de formă și fond ale

împuternicirilor date de părțile civile sunt suficiente pentru reprezentarea

procesuală a acestora.

Sub un alt aspect, dispoziția de confiscare a

bunurilor și distrugere în parte a acestora este corectă, ele fiind

indisponibilizate ca și corpuri delicte aflate în depozitul ORDA, astfel că

este nejustificată și critica ce vizează această chestiune complementară.

ce vizează greșita individualizare a pedepselor aplicate, în raport cu

contribuția sa la săvârșirea faptelor și lipsa oricărui beneficiu material,

Curtea constată că și acest motiv este neîntemeiat. Sub acest aspect,

apreciază că scopul preventiv și educativ al

pedepsei, cerut de art. 52 C. pen.

, nu poate fi atins prin aplicarea

unor pedepse într-un cuantum mai

redus sau

în modalitatea amenzii, având în vedere faptul că, deși firma nu

era a

sa și nu a realizat vreun beneficiu material personal, întreaga

activitate infracțională nu putea fi derulată

fără participația sa, întrucât, așa

cum a reieșit din probatoriu,

inculpata F.S.Ș. nu a desfășurat nici o activitate legată de obiectul firmei,

nefiind văzută decât rareori la sediul acesteia.

Ca atare, având în vedere și faptul că

inculpatul se face vinovat de săvârșirea a două infracțiuni, săvârșite în

concurs real, se va respinge recursul, constatând că pedepsele aplicate sunt

apte să asigure reeducarea acestuia, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Pentru toate

aceste considerente, având în vedere și faptul că nu

există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu,

conform

dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte,

în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursurile formulate de parchet și inculpați.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții - inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpații F.S.Ș.

și S.E.C.,

împotriva deciziei penale nr. 74/A din 24 aprilie

2008 a Curții

de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 300 lei fiecare,

reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 15 octombrie 2008.