ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 810/2009

Asupra recursului de față;

Prin sentința penală nr. 167 din 24 martie 2008 a Tribunalului Maramureș s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatei C.D.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. și condamnarea aceleiași inculpate în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 ore din 23 martie 2007.

Totodată în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului B.N.  pentru infracțiunile prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) și art. 197 alin. (1) C. pen. și condamnarea aceluiași inculpat, în baza art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 81, art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 ore din 23 martie 2007.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate inculpaților a fost suspendată executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a și b C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ. inculpații au fost obligați să plătească în solidar părții civile P.I. 12000 lei daune morale, fiind respinse restul pretențiilor.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut în fapt că inculpații se cunosc de mai mulți ani, între ei existând o relație de amiciție.

În luna iulie 2005 inculpata C.D.A. a plecat pentru a munci în Italia și a revenit în țară la 31 ianuarie 2006.

Începând cu luna februarie 2006 inculpata C.D.A. s-a întâlnit în repetate rânduri cu prietena și fosta sa colegă de școală, partea vătămată P.I. căreia i-a spus că lucrează la Roma, unde îngrijește o femeie și câștigă lunar 900 euro.

Cu prilejul discuțiilor purtate în perioada februarie – aprilie 2006, atât la locuința inculpatei, cât și la locuința părții vătămate P.I., inculpata i-a spus părții vătămate că i-ar putea rezolva și ei un loc de muncă în Italia ca menajeră și astfel va avea posibilitatea să câștige suma de 900 euro lunar.

Partea vătămată a fost de acord cu atât mai mult cu cât aceasta avea o soră care lucra în Italia de aproximativ 3 ani și pe care o rugase să-i găsească un loc de muncă acolo.

Deoarece partea vătămată nu avea venituri inculpata i-a spus că un prieten al său o va sprijini să ajungă la locul de muncă din Roma, urmând ca, ulterior, după ce va începe să muncească să îi restituie suma reprezentând costul transportului său în Italia.

La începutul lunii mai 2006 inculpata a prezentat părții vătămate pe inculpatul B.N., spunându-i că acesta este persoana care o va sprijini să ajungă la locul de muncă din Roma. Inculpata C.D.A. a anunțat-o la telefon la 8 mai 2006, pe partea vătămată să-și pregătească bagajul, întrucât în după amiaza zilei respective urma să plece cu o mașină spre Italia.

În cursul zilei arătate în fața locuinței părinților părții vătămate din comuna S., județul M. a oprit un autoturism marca D.N. condus de inculpatul B.N. din care a coborât doar inculpata C.D.A., care a intrat în locuința familiei P. și le-a spus părinților părții vătămate și acesteia că a venit să o ducă în Italia cu mașina.

Părinții părții vătămate au condus-o pe fiica lor până la mașina care aștepta în fața porții de acces în gospodărie ocazie cu care au observat că la volan se afla un bărbat de circa 50 de ani cu care însă nu au discutat nimic, acesta necoborând din mașină.

Cu același prilej inculpata i-a asigurat pe numiții P.I. și P.M. că partea vătămată nu va merge singură cu acel bărbat până în Italia, întrucât din municipiul Sighetu Marmației urmează să plece încă două tinere.

Inculpata și partea vătămată au urcat în mașină, iar în aceeași localitate – S. – inculpata a coborât pentru a merge la domiciliul său.

Partea vătămată și-a continuat deplasarea până în localitatea Sighetu Marmației doar cu inculpatul.

Pe drum inculpatul a fost sunat pe telefonul mobil de către martorul C.P. cu care a stabilit să se întâlnească în parcarea blocului în care locuia inculpatul, pentru ca acesta să-i predea niște documente.

Urmare convorbirii telefonice purtate inculpatul s-a deplasat la locul stabilit pentru întâlnire, respectiv parcarea din fața blocului unde locuia, fiind așteptat de martorul C.P. însoțit de șoferul său B.C., care erau acolo de câteva minute.

Discuțiile au durat circa 20 de minute timp în care inculpatul și martorul C.P. au semnat documente.

În acest interval de timp partea vătămată s-a aflat în mașina inculpatului, purtând diverse convorbiri telefonice, lucru ce rezultă din declarațiile martorilor C.P., B.C. și D.V.

După ce întrevederea dintre inculpatul B.N. și martorul C.P. a luat sfârșit, aceștia s-au urcat în autoturisme diferite și au plecat inițial spre Borșa și de acolo mai departe înspre Vatra Dornei.

Așa cum a rezultat din declarațiile martorilor arătați coroborate cu declarațiile inculpatului B. N., acesta nu a urcat nici un moment împreună cu partea vătămată în apartamentul său ci a plecat direct spre Vatra Dornei.

După ce a ajuns la Vatra Dornei, inculpatul a cazat-o pe partea vătămată P.I. la o pensiune aparținând SC I. Iași, unde aceasta a rămas până în noaptea de 9/10 mai 2006, când în jurul orei 02,00 a fost urcată de către inculpatul B.N. în autocarul cu destinația Roma – Italia care a ieșit din România prin P.C.T.F. Nădlac la data de 10 mai 2006.

Partea vătămată P.I. a ajuns la Roma la data de 11 mai 2006, în jurul orelor 16,00 - 18,00 și a coborât în locul unde a parcat autocarul, ocazie cu care și-a auzit numele strigat de către două tinere, dintre care una s-a prezentat ca fiind „M."

După aceasta, partea vătămată și cele două tinere s-au deplasat la o adresă necunoscută din Roma, unde au intrat într-un apartament în care partea vătămată a mai întâlnit două tinere de origine română, cu vârste cuprinse între 22-24 ani.

Odată ajunsă în apartament, partea vătămată P.I. a fost întrebată de tânăra pe nume „M." dacă știe pentru ce a venit în Italia și cine a trimis-o acolo, iar aceasta a răspuns că a fost trimisă de prietena ei C.D.A. și de B.N., pentru a lucra ca menajeră, mai precis pentru a avea grijă de o persoană în vârstă și pentru a-i face curățenie, însă „Marina " i-a spus că a fost trimisă în Italia pentru a se prostitua la stradă, fără însă a-i da detalii referitoare la tarifele practicate, locul unde urma să iasă în stradă ori cine urma să încaseze sumele astfel obținute.

Partea vătămată P.I. a început să plângă și i-a spus  „M." că refuză să iasă la stradă și că dorește să se întoarcă acasă în România.

În aceste condiții, tânăra „M.", în prezența părții vătămate, i-a contactat, pe inculpații B.N. și C.D.A. întrebându-i de ce au trimis-o pe P.I. în Italia dacă știau că aceasta nu dorește să se prostitueze, însă C.D.A. i-a răspuns „M." că P.I. a știut încă de acasă că urma să se prostitueze în Italia.

După aceea, partea vătămată P.I. i-a solicitat tinerei pe nume „M." să-i dea telefonul său mobil pentru a o contacta pe sora ei, P.L., aflată în Italia, pentru a o va sprijini să se întoarcă acasă în România.

La insistențele părții vătămate și având în vedere că aceasta refuza să iasă la stradă, „M." i-a împrumutat victimei telefonul mobil, după ce în prealabil a setat ascunderea numărului de pe care se efectua convorbirea.

În continuare, victima P.I. a contactat-o pe sora sa P.L., aflată la muncă în zona orașului Padova din Italia, căreia i-a spus că a ajuns la Roma și ar vrea să se întoarcă acasă, după care a început să plângă, spunându-i martorei,că-i va povesti ce s-a întâmplat.

Întrucât dorea să o ajute pe sora sa, P.I., însă aceasta nu i-a dat detalii cu privire la locul unde se afla iar numărul telefonului de pe care a contactat-o era ascuns, martora P.L. a contactat-o telefonic pe inculpata C.D.A. pe postul fix de la domiciliul acesteia din S., ocazie cu care i-a solicitat un număr de telefon la care poate să o contacteze în Italia pe sora sa, iar inculpata i-a dictat un număr de telefon cu privire la care i-a spus că aparține unei prietene la care trebuie să se găsească și sora ei, Irina.

Ulterior, martora P.L.. a apelat numărul de telefon primit de la inculpata C.D.A., ocazie cu care partea vătămată i-a relatat că prin promisiuni false cu un loc de muncă bine plătit la Roma ca menajeră, C.D.A. a convins-o să plece în Italia, iar când a ajuns, a fost așteptată de niște tinere care i-au spus că trebuie să se prostitueze.

Întrucât se afla la circa 600 de km de Roma, martora P.L. a contactat-o telefonic pe martora N.A., care, la data respectivă, lucra ca menajeră la o familie de italieni în Roma, și i-a cerut să o cazeze pe sora ei P.I. circa 2-3 zile până când aceasta va găsi o mașină cu care să plece spre România, lucru cu care aceasta a fost de acord, după ce în prealabil a avut consimțământul familiei la care lucra și locuia.

La data de 13 mai 2006, partea vătămată P.I. a fost condusă de către „M." până la adresa indicată de martora P.L., iar după ce „M." a sunat la interfonul de la adresa respectivă, aceasta a fugit, lăsând-o singură în fața ușii pe partea vătămată.

După ce martora N.A. i-a deschis ușa imobilului și a

poftit

-o în interior, partea vătămată P.I. a început să plângă și i-a spus martorei că a fost trimisă la prostituție de către consăteanca lor C.D. și de un prieten al acesteia pe nume „N.”.

Cu ajutorul martorei N.A. care a găsit un autoturism care se deplasa înspre România și care a achitat contravaloarea transportului, partea vătămată P.I. a reușit să revină în România la data de 16 mai 2006 intrând prin P.C.T.F. Petea cu autoturismul condus de către D.I.S.

După ce victima P.I. a ajuns acasă le-a spus părinților săi ce i s-a întâmplat, iar apoi au contactat-o telefonic pe C.D.A. căreia i-au reproșat că împreună cu B.N. au trimis-o în Italia pentru a practica prostituția, nu a lucra ca menajeră.

În aceste condiții, la data de 17 mai 2006, martora P.M. a condus-o pe fiica ei, P.I., care acuza dureri în zona genitală, la un cabinet de obstetrică-ginecologie din cadrul Ambulatoriului de Specialitate al Spitalului Municipal Sighetu Marmației, pentru a fi consultată.

La data de 22 mai 2006, după efectuarea tratamentului, partea vătămată s-a prezentat la același cabinet medical pentru a fi examinată, ocazie cu care s-a constatat că aceasta nu era virgo intactă la data examinării și prezenta leziuni himenale până la bază, mai vechi de 10 zile în dreptul orelor 3 și 9.

În raportat cu starea de fapt expusă anterior instanța de fond a considerat că infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., nu există, nedovedindu-se o pluralitate constituită de făptuitori, organizată în scopul de a ființa un timp și de a pregăti, organiza și a aduce la îndeplinire săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni.

Ca urmare s-a dispus achitarea pentru inexistența faptei în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Instanța a mai considerat că în cauză s-a dovedit săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în condițiile participației penale.

Astfel, s-a constatat că faptele inculpaților C.D.A. și B.N., care, în cursul lunii mai 2006 au recrutat prin înșelăciune, au cazat și transportat pe cheltuiala lor până la Roma, în Italia pe partea vătămată P.I. în scopul exploatării sexuale a acestei persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, săvârșită de fiecare inculpat în parte în calitate de coautori, întrucât cei doi și-au adus contribuția în mod nemijlocit la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, respectiv traficarea părții vătămate.

Ca urmare, instanța a dispus condamnarea celor doi inculpați pentru infracțiunea de trafic de persoane la pedepse de câte 2 ani închisoare, sub minimul prevăzut de lege, prin recunoașterea circumstanțelor atenuante conform art. 74 lit. a) C. pen.

Referitor la infracțiunea de viol instanța a reținut că probele administrate nu au confirmat existența acesteia și ținând cont de prezumția de nevinovăție soluția adoptată a fost aceea de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. pen.

Astfel s-a arătat că acuzația de viol s-a bazat exclusiv pe declarația părții vătămate care nu se coroborează cu nici o altă probă.

În rechizitoriu s-a menționat, pornind de la declarațiile părții vătămate, că la data de 8 mai 2006, inculpatul deplasându-se cu partea vătămată în localitatea Sighetu Marmației, după ce a apărut autoturismul în parcarea din fața blocului în care locuia inculpatul, acesta i-a solicitat numitei P.I. să-l însoțească în apartament, tânăra refuzând invitația, pentru ca în cele din urmă să fie de acord. După ce au ajuns în apartamentul inculpatului B.N. acesta ar fi asigurat ușa de acces și a întreținut cu partea vătămată un raport sexual normal, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra.

Deși, urmare a raportului sexual neconsimțit victima P.I. se simțea foarte rău, inculpatul B.N. a transportat-o în aceeași noapte respectiv 8/9 mai 2006 spre localitatea Vatra Dornei, însă mai înainte de a pleca din Sighetu Marmației, inculpatul s-a întâlnit în parcarea din fața blocului unde locuia cu martorul C.I.P., partener de afacere, prieten și naș de cununie, căruia i-a înmânat niște documente.

După ce au ajuns la Vatra Dornei inculpatul a cazat-o pe partea vătămată P.I. la o pensiune aparținând SC I. – Iași, unde aceasta a rămas până în noaptea de 9/10 mai 2006, când în jurul orei 02,00 a fost urcată de inculpatul B.N. în autoturismul nr. X cu destinația Roma Italia, care a ieșit din România prin P.C.T.F. Nădlac la data de 10 mai 2006.

Susținerile părții vătămate în sensul celor arătate au fost infirmate de celelalte probe administrate.

Astfel în declarațiile sale inculpatul a precizat că nu a avut raport sexual cu partea vătămată la data de 8 mai 2006 în apartamentul său din Sighetu Marmației, unde nici nu a urcat, iar această declarație se coroborează cu cele ale martorilor C.P., B.C. și D.V.

Martorii au relatat că inculpatul a sosit în Sighetu Marmației cu autoturismul marca D.N. în care se găsea și partea vătămată, că aceștia nu au urcat în apartament și că după semnarea actelor înmânate numitului C.P., au plecat spre Vatra Dornei prin localitatea Borșa.

Partea vătămată a confirmat acest ultim aspect menționând în declarația de la urmărirea penală că „la plecarea spre Vatra Dornei ne-am întâlnit în parcarea din fața blocului cu un bărbat pe nume P., cu care B.N. a discutat ceva și au scris niște acte pe capotă”.

Pornind de la declarația părții vătămate instanța a considerat că întregul comportament al acesteia a fost în contradicție totală cu atitudinea unei persoane care ar fi fost victima unui viol, câtă vreme partea vătămată deși avea ocazia să reclame fapta a cărei victimă a fost aducând-o la cunoștința persoanelor cu care a fost în contact, chiar și cu un echipaj de poliție care s-a oprit pe șosea – conform declarațiilor martorilor C.P. și B.C., aceasta a acceptat să se deplaseze împreună cu inculpatul în Vatra Dornei și de acolo în Italia.

Pe de altă parte, ajungând în Italia și luând legătura cu sora sa P.L., prin intermediul numitei „M.” nu i-a adus la cunoștință acesteia că a fost victima infracțiunii de viol, aceasta aflând ulterior acest aspect.

S-a mai constatat că nici actele medico-legale nu au putut confirma acest fapt, prin certificatul medico-legal concluzionându-se că „leziunile himenale constatate au o vechime mai mare de 10 zile” că leziunile nu necesită îngrijiri medicale și neputându-se stabili dacă partea vătămată a fost victima unei agresiuni sexuale.

În consecință s-a considerat că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată prin probe certe, că în cauză probele sunt nesigure și contradictorii și că îndoiala profită inculpatului.

Privitor la pedepsele pentru infracțiunea de trafic de persoane, instanța a apreciat că scopul acesteia poate fi atins fără executarea lor dispunându-se conform art. 81, 82 C. pen. suspendarea condiționată a executării lor pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Sub aspectul laturii civile instanța a reținut ca întemeiată cererea părții vătămate de acordare a daunelor morale de 12.000 lei reprezentând echivalentul prejudiciului moral suferit ca urmare a infracțiunii de trafic de persoane și a dispus obligarea în solidar a inculpaților la plata acestei sume către victima infracțiunii.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin Decizia nr. 101/A din 2 octombrie 2008 a admis apelurile declarate de inculpații C.D.A. și B.N., a desființat în parte sentința primei instanțe și rejudecând a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpaților pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și a schimbat temeiul achitării acestora pentru infracțiunea de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. din art. 10 lit. a) în art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Conform art. 346 alin. (2) și (3) C. proc. pen. s-a dispus respingerea acțiunii civile formulată de partea civilă P.I.

S-a înlăturat obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare către stat, iar partea civilă a fost obligată la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate privitoare la achitarea inculpatului B.N., pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.

Totodată, a fost respins ca nefondat recursul declarat de M.P. –

D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Maramureș.

Pentru a pronunța această soluție instanța de control judiciar primind criticile din apelul inculpaților a considerat că soluția de condamnare a inculpaților pentru infracțiunea de trafic de persoane este greșită, lipsind unul din elementele constitutive ale acestei infracțiuni, că temeiul achitării pentru infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni este greșit impunându-se schimbarea lui din art. 10 lit. a) în art. 10 lit. d) C. proc. pen. și că susținerile din apelul parchetului în sensul greșitei achitări a inculpaților și solicitarea de condamnare a acestora sunt neîntemeiate.

Astfel, instanța de apel a constatat că nu a existat o înțelegere între cei doi inculpați de asociere în vederea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, că lipsește latura obiectivă a traficului de persoane, scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției nefiind probat decât prin declarațiile părții vătămate și că infracțiunea de viol profitând de neputința victimei de a se apăra nu a fost susținută de probele administrate.

În consecință s-a apreciat că nu există temei pentru pronunțarea condamnării inculpaților așa cum s-a solicitat în apelul declarat de procuror.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Cluj care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. a susținut că soluția de achitare este urmarea unei erori grave de fapt, că materialul probator al cauzei a confirmat că cei doi inculpați s-au asociat în vederea recrutării și transportării părții vătămate în Italia, în scopul exploatării sexuale și că inculpatul B.N. se face vinovat de viol declarațiile părții vătămate nefiind infirmate prin alte mijloace de probă.

S-a solicitat casarea hotărârilor atacate, rejudecarea cauzei și condamnarea inculpaților.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că soluția instanței de apel este legală și temeinică.

Probele administrate în cauză, verificate în cadrul cercetării judecătorești în fața instanței de fond și apoi de către instanța de control judiciar nu au susținut starea de fapt din rechizitoriu.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în prima jumătate a anului 2006 cei doi inculpați – C.D.A. și B.N. s-au asociat în scopul recrutării de fete prin înșelăciune, tinerele urmând a fi transportate în Italia și acolo să fie exploatate sexual în favoarea lor. Astfel s-a reținut că în perioada februarie – mai 2006 cei doi au recrutat, transportat și cazat pe partea vătămată P.I. și că în seara zilei de 8 mai 2006 profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra inculpatul B.N. a întreținut raport sexual normal cu minora.

Din declarațiile inculpaților a rezultat că între ei există o veche relație de amiciție inculpatul B.N. vizitând cu regularitate locuința părinților inculpatei C.D.A.

În anul 2005 inculpata cu ajutorul unor rude care munceau în Italia și-a găsit un loc de muncă în această țară ca îngrijitoare la o persoană în vârstă.

Deoarece dispozițiile legale impuneau persoanelor ca deplasarea în străinătate să nu depășească 3 luni de zile, cu prilejul venirii în țară inculpata C.D.A. a discutat cu partea vătămată P.I. despre posibilitatea ca și aceasta să plece la muncă în Italia.

Ca urmare a acestor discuții, constatând că partea vătămată nu dispunea de banii necesari pentru plata transportului până în Italia, de această problemă sa ocupat inculpata, urmând ca partea vătămată să restituie banii după primirea primului salariu.

De asemenea, inculpata s-a ocupat de rezervarea unui loc într-un autocar ce urma să plece din Vatra Dornei până la destinația din Italia, avansând suma de bani necesară inculpatului B.N. care a achitat costul călătoriei.

Cum cei doi inculpați se cunoșteau iar inculpatul avea o firmă de taximetrie în Vatra Dornei și efectua drumuri regulate pe ruta Sighetu Marmației Vatra Dornei inculpata a apelat la ajutorul acestuia pentru a o transporta pe partea vătămată din localitatea de domiciliu până la locul de plecare a autocarului spre Italia.

Potrivit materialului probator al cauzei, în ziua de 8 mai 2006 inculpatul B.N. s-a deplasat la domiciliul părinților părții vătămate împreună cu inculpata C.D.A. care a așteptat ca partea vătămată să urce în mașină.

Din localitatea S., inculpatul și partea vătămată s-au deplasat până în localitatea Sighetu Marmației unde acesta s-a întâlnit cu martorul C.P., semnând câteva documente în fața imobilului unde locuia inculpatul iar în acest timp de circa 20 de minute partea vătămată s-a aflat în mașina inculpatului.

După aceasta, inculpatul a plecat cu mașina spre Vatra Dornei.

Din declarațiile martorilor C.P., B.C. și D.V. rezultă că după ce inculpatul s-a întâlnit cu primul martor în parcarea din fața imobilului unde își are domiciliu, el a plecat cu mașina mai departe.

Ca atare, susținerile părții vătămate într-o primă declarație că ar fi fost dusă în apartamentul inculpatului care ar fi lăsat-o aici până a doua zi și în a doua declarație în sensul că ar fi dus-o în apartament, unde inculpatul, după ce a făcut un duș, prin constrângere și acoperindu-i gura cu un batic, a întreținut raport sexual normal nu s-au confirmat, împrejurări în care, declarațiile părții vătămate au fost considerate nesincere de instanța de fond.

Mai este de menționat că potrivit certificatului medico-legal aflat în dosar examinarea părții vătămate s-a făcut la 22 mai 2006, dată la care aceasta nu era virgo-intactă stabilindu-se că leziunile himenale avea o vechime mai mare de 10 zile iar conform raportului de expertiză medico-legală leziunile s-au putut produce prin act sexual cu o persoană de sex opus fără a se putea preciza dacă actul sexual a fost consimțit sau neconsimțit. Așa fiind nu a existat certitudinea că partea vătămată a fost agresată sexual.

Din declarațiile martorilor P.A. medic ginecolog și M.M. personal medical a reieșit că partea vătămată s-a prezentat de două ori la cabinetul medical pentru a se determina existența sau nu a unei sarcini ori a unei infecții și că prezenta comportamentul unei persoane traumatizate.

Cele două martore au reținut că partea vătămată ar fi avut mai multe raporturi sexuale, iar în legătură cu locul una a relatat că s-ar fi consumat în România și alta în străinătate.

Privitor la declarațiile părinților și sorei părții vătămate, aceștia au luat cunoștință numai de susținerile și varianta părții vătămate.

În legătură cu afirmația din rechizitoriu în sensul că actul sexual ar fi avut loc profitând de neputința victimei de a se apăra, în cauză nu s-a dovedit această imposibilitate de reacție a părții vătămate datorată unei maladii ori infirmități, unei stări psiho-fizice care să o împiedice să reacționeze ori să nu își dea seama ce se întâmplă și astfel să nu-și poată manifesta acordul sau dezacordul cu privire la actele întreprinse de făptuitor.

Ca atare, soluția primei instanța de achitare a inculpatului pentru inexistența faptei de viol, a fost în mod corect confirmată de instanța de ape.

Întrucât probele cauzei nu au confirmat infracțiunea de viol, iar soluția de achitare este justificată, critica din recursul procurorului în sensul comiterii unei erori grave de fapt nu este fondată.

Astfel, cum s-a mai arătat, cei doi inculpați, aveau o relație de amiciție de mai mult timp și, ei au discutat cu partea civilă, în legătură cu plecarea în străinătate a acesteia și despre modalitatea de a o ajuta fără ca această înțelegere să încalce dispozițiile legii penale.

Ca atare, lipsind activitatea materială specifică infracțiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen. respectiv un consens în afara oricărei îndoieli de constituire a asocierii în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura obiectivă.

Așa fiind, soluția de achitare pronunțată de prima instanță este corectă dar nu în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. ci în temeiul art. 10 lit. d) din același cod, așa cum a decis instanța de apel.

În consecință critica din recursul declarat de procurorul în sensul că hotărârea atacată ar fi urmarea unei erori grave de fapt, nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Traficul de persoane săvârșit de două sau mai multe persoane sau prin care s-a cauzat victimei o vătămate a integrității corporale sau sănătății se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Pe de altă parte, potrivit art. 2 din același act normativ, prin exploatarea unei persoane se înțelege, între altele obligarea la practicarea prostituției.

Din examinarea materialului probator al cauzei se constată că nu s-a dovedit că s-au făcut recrutarea, transportarea și cazarea părții civile în scopul menționat prin amenințare, violență, constrângere ori alte mijloace din cele prevăzute în textul legal evocat.

Probele administrate au confirmat că inculpata C.D.A. a discutat cu partea vătămată despre posibilitatea găsirii unui loc de muncă în străinătate, că i-ar fi găsit acest loc de muncă în străinătate și că a plătit costul transportului până în Italia, iar referitor la inculpatul B.N. s-a dovedit că el a condus-o pe partea vătămată cu mașina din comuna Sarasău până la Vatra Dornei de unde P.I. a plecat cu autocarul spre Italia.

Alegațiile din recursul parchetului în sensul că, la destinație partea vătămată ar fi discutat cu numita „M.” care i-ar fi spus că urma să practice prostituția în Italia, sunt fundamentate numai pe declarațiile părții civile și rudelor cesteia (părinți și sora) care știu cele relatate din spusele fiicei și surorii lor P.I.

Ca atare, lipsind probele certe de vinovăție care să facă posibilă condamnarea preconizată în recursul parchetului se constată de către Curte că soluția de achitare este corectă și că prin pronunțarea ei nu s-a comis o eroare gravă de fapt.

Prin urmare și acest motiv de recurs este neîntemeiat.

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Cluj.

Se va stabili onorariu pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpaților să fie plătit din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Cluj împotriva Deciziei penale nr. 101/A din 2 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori privind pe inculpații C.D.A. și B.N.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu intimaților inculpați, în sumă de câte 100 lei fiecare, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2009.