ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1054/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1054/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința penală nr. 50 din 30 ianuarie 2009 a
Tribunalului Maramureș, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C.
proc. pen. a fost
achitat inculpatul R.M. pentru
săvârșirea infracțiunilor
prev.
de
art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 39/2003 și art. 248 C. pen.
Î
n baza
art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost
achitat același inculpat pentru săvârșirea
infracțiunii
prev.
de
art. 26
rap .la art. 270 din Legea nr. 86/2006
Î
mpotriva
acestei sentințe a declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureș.
Prin decizia penală nr. 74/A din 7 iulie
2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost admis apelul, desființată
în parte sentința și condamnat inculpatul R.M. la 2 ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii
prev. de
art. 26 C. pen. rap. la
art. 270
din Legea nr. 86/2006 și la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii
prev.
de
art. 248 C. pen., urmând ca inculpatul
să execute pedeapsa cea mai
grea, de
2 ani închisoare.
S-a făcut aplic. art. 81, art. 82 C. pen.
și s-a dispus suspendarea
condiționată a
executării pedepsei pe un termen de încercare de 4
ani.
Împotriva acestei decizii au declarat
recurs Parchetul de pe
lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial
Cluj, precum
și inculpatul R.M.
Prin decizia
nr. 4147 din 11 decembrie 2009 a Înaltei Curți de
Casație
și Justiție, secția penală,
a fost admis recursul
Parchetului, casate ambele hotărâri pronunțate anterior și rejudecând, s-a
schimbat încadrarea juridică din art. 26 rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006
în art. 26 rap. la art. 270 și art. 274 din Legea nr. 86/2006, texte în baza
cărora a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare, reținând art. 74 lit.
a) și art. 76 lit. a) C. pen.
A fost
condamnat același inculpat la 5 luni închisoare pentru
săvârșirea
infracțiunii
prev. de
art. 248 C. pen., cu
reținerea circumstanțelor atenuante
prev. de
art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu
aplic.
art. 74
lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. a fost
condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.
pen. s-au contopit pedepsele
susmenționate,
urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai
grea, de 2 ani
închisoare.
S-au înlăturat disp. art. 81, art. 82 C.
pen. și s-a făcut aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit.
b) C. pen.
A fost respins ca nefondat recursul
inculpatului.
Împotriva acestei decizii a formulat
contestație în anulare condamnatul R.M., invocând cazurile
prev.
de
art. 386 lit. c) și d) C. proc. pen.
Se critică astfel condamnarea sa pentru
săvârșirea infracțiunilor
prev. de
art. 270 și art. 274 din Legea nr. 86/2006, respectiv art. 248 C. pen.,
susținând că nu a fost complice la introducerea în țară a unor bunuri de
contrabandă, ci dimpotrivă a contribuit la prinderea grupului de infractori.
De asemenea, se critică soluția de
condamnare pentru infracțiunea
prev. de
art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Se mai arată
că a fost condamnat de două ori pentru aceeași
faptă, respectiv
infracțiunea
prev. de
art. 248 C. pen.: o
dată la 1 an închisoare jar prin decizia contestată la 5 luni închisoare.
În fine, se critică modul în care a fost
individualizată executarea pedepsei, în condițiile în care autorii ar fi
beneficiat de suspendarea condiționată, iar el în calitate de complice ar fi
fost condamnat cu executarea pedepsei în regim de detenție.
În ce privește cazul de contestație
prev.
de
art. 386 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte reține
că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare îndreptată
împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ
condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv:
contestația să fie făcută în
termenul
prevăzut de lege; motivul invocat să fie dintre cele
prev. de
art. 386
C. proc. pen. ;în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi
care sunt la dosar.
Examinând contestația în anulare formulată
de petiționar, Curtea constată că motivele invocate de către acesta nu se
încadrează în art. 386 lit. c) C. proc. pen., căci, deși se susține că instanța
de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal
(cu referire expresă la existența unei
cauze de nepedepsire), în realitate se invocă inexistența
participației și prin aceasta însăși nevinovăția,
chestiune ce ține de
fondul cauzei.
În ce privește existența a două hotărâri
definitive pentru aceeași faptă, Curtea constată că pedepsele la care face
referire condamnatul au fost aplicate prin deciziile instanțelor de apel și
recurs, pronunțate în același ciclu procesual, iar nu prin hotărâri definitive
pronunțate în cauze distincte, situație în care nu este
incident cazul de contestație invocat de condamnat.
În fine, referitor la celelalte critici
formulate de către contestator (greșita condamnare pentru infracțiunea
prev.
de
art. 7 din Legea nr. 39/2003, greșita individualizare
a executării pedepsei), acestea nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de
contestație prevăzute expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, urmează a
respinge ca inadmisibilă contestația formulată, cu obligarea contestatorului la
plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.
pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în
anulare formulată de contestatorul R.M. împotriva deciziei penale nr. 4147
din 11 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția
penală, pronunțată în dosar nr. 2747/100/2007.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei
cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie
2010.