ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1054/2010

Asupra contestației în anulare de față; Prin sentința penală nr. 50 din 30 ianuarie 2009 a Tribunalului Maramureș, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 248 C. pen. Î n baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap .la art. 270 din Legea nr. 86/2006 Î mpotriva acestei sentințe a declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureș. Prin decizia penală nr. 74/A din 7 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost admis apelul, desființată în parte sentința și condamnat inculpatul R.M.

la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 și la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 248 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-a făcut aplic. art. 81, art. 82 C. pen. și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, precum și inculpatul R.M. Prin decizia nr. 4147 din 11 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admis recursul Parchetului, casate ambele hotărâri pronunțate anterior și rejudecând, s-a schimbat încadrarea juridică din art. 26 rap.

la art. 270 din Legea nr. 86/2006 în art. 26 rap. la art. 270 și art. 274 din Legea nr. 86/2006, texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare, reținând art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. A fost condamnat același inculpat la 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 248 C. pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele susmenționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

S-au înlăturat disp. art. 81, art. 82 C. pen. și s-a făcut aplic. art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. A fost respins ca nefondat recursul inculpatului. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare condamnatul R.M., invocând cazurile prev. de art. 386 lit. c) și d) C. proc. pen. Se critică astfel condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 270 și art. 274 din Legea nr. 86/2006, respectiv art. 248 C. pen., susținând că nu a fost complice la introducerea în țară a unor bunuri de contrabandă, ci dimpotrivă a contribuit la prinderea grupului de infractori. De asemenea, se critică soluția de condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Se mai arată că a fost condamnat de două ori pentru aceeași faptă, respectiv infracțiunea prev. de art. 248 C. pen.: o dată la 1 an închisoare jar prin decizia contestată la 5 luni închisoare. În fine, se critică modul în care a fost individualizată executarea pedepsei, în condițiile în care autorii ar fi beneficiat de suspendarea condiționată, iar el în calitate de complice ar fi fost condamnat cu executarea pedepsei în regim de detenție. În ce privește cazul de contestație prev. de art. 386 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte reține că pentru a fi admisibilă în principiu o contestație în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., respectiv: contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege; motivul invocat să fie dintre cele prev. de art. 386 C. proc. pen. ;în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosar. Examinând contestația în anulare formulată de petiționar, Curtea constată că motivele invocate de către acesta nu se încadrează în art. 386 lit. c) C. proc. pen., căci, deși se susține că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal (cu referire expresă la existența unei cauze de nepedepsire), în realitate se invocă inexistența participației și prin aceasta însăși nevinovăția, chestiune ce ține de fondul cauzei.

În ce privește existența a două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, Curtea constată că pedepsele la care face referire condamnatul au fost aplicate prin deciziile instanțelor de apel și recurs, pronunțate în același ciclu procesual, iar nu prin hotărâri definitive pronunțate în cauze distincte, situație în care nu este incident cazul de contestație invocat de condamnat. În fine, referitor la celelalte critici formulate de către contestator (greșita condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, greșita individualizare a executării pedepsei), acestea nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de contestație prevăzute expres și limitativ în art. 386 C. proc. pen. Pentru aceste considerente, urmează a respinge ca inadmisibilă contestația formulată, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul R.M. împotriva deciziei penale nr. 4147 din 11 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosar nr. 2747/100/2007. Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2010.