ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1160/2012

Deliberând, Asupra recursului penal de față constată și reține următoarele: Prin sentința penală nr. 481 din 30.09.2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în Dosar nr. 3454/100/2011, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a admis acțiunile civile formulate de părțile civile M.C. și A.I., reprezentate de S.C.A. „M.G. și M. P." și respectiv, de părțile civile E.A. Inc., B.E. și S.E., reprezentate prin av. B.N. și în consecință: A fost obligat inculpatul P.D.R la plata următoarelor sume: - 504 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și 50 euro, despăgubiri pentru daune morale către partea civilă M.C.; - 695 RON, reprezentând despăgubiri pt. daune materiale către partea civilă E.A.

Inc. A fost obligat inculpatul H.G.I. la plata următoarelor sume: - 933 euro, reprezentând despăgubiri pt. daune materiale și 50 euro, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă M.C. A fost obligat inculpatul P.M.F la plata următoarelor sume: - 3135 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și 300 euro, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă M.C.; - 11.925 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și 1000 euro, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă A.I.; - 5.708 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale către partea civilă E.A. - 594 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale către părțile civile B.E. și S.E.

A fost obligat inculpatul D.D.M la plata sumei de 530 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și 50 euro, despăgubiri pentru daune morale către partea civilă M.C.. În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A.I.M.R. și în consecință: A fost obligat inculpatul P.D.R la plata către partea civilă A.I.M.R. a sumei de 14.728 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale. A fost obligat inculpatul H.G.I. la plata către partea civilă A.I.M.R. a sumei de 16.770 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.I.M.R. împotriva inculpaților P.M.F.

și D.D.M., ca neîntemeiată. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata către stat a câte 250 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 200 RON în cazul inculpatului P.D.R s-a plătit din fondurile Ministerului Justiției către apărătorul desemnat din oficiu, d-na av. I.D. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 201 din 22 martie 2011 a Tribunalului Maramureș, definitivă prin decizia penală nr. 114/A din 26 mai 2011 a Curții de Apel Cluj a fost condamnat inculpatul P.D.R la următoarele pedepse: - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 139 6 alin. (1) lit. a) raportat la art. 139 6 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.; - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 139 6 alin. (2) raportat la art. 139 6 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.; - 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 139 6 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.; -8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În temeiul art. 33 lit. b) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani. În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. suspendă executarea acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit. De asemenea, a fost condamnat inculpatul H.G.I. la următoarele pedepse: - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 139 6 alin. (1) lit. a) raportat la art. 139 6 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.; - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 139 6 alin. (2) raportat la art. 139 6 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.; - 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În temeiul art. 33 lit. b) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani. În temeiul art. 71 alin. (1) C. proc. pen., i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării acestei pedepse accesorii pe durata termenului de încercare stabilit.

Prin aceeași sentință penală, a fost condamnat inculpatul P.M.F la pedeapsa amenzii în cuantum de 1000 RON, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., precum și inculpatul D.D.M. la pedeapsa amenzii în cuantum de 800 RON, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul P.D.R a sumei de 20.913 RON și de la inculpatul H.G.I. a sumei de 2.309 RON, reprezentând bunuri dobândite prin săvârșirea infracțiunii. În temeiul art. 118 lit. a), b) C. pen. s-a dispus confiscarea și distrugerea următoarelor bunuri aflate în custodia I.P.J.

Maramureș - Serviciul de Investigare a Fraudelor: - de la inculpatul P.D.R; un hard-disk marca Western Digital capacitate 250 GB; un player MP3 marca Packard Bell și un nr. de 81 suporturi optice; - de la inculpatul H.G.I.: un hard-disk marca Western Digital capacitate 250 GB și un nr. de 2 suporturi optice; - de la inculpatul P.M.F.; un hard-disk, marca SAMSUNG capacitate 80 GB și un nr. de 327 suporturi optice; - de la inculpatul D.D.M.; un hard-disk, marca Western Digital capacitate 80 GB și un nr. de 75 suporturi optice. În temeiul art. 109 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpați, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, a celorlalte bunuri ridicate de la aceștia conform proceselor verbale de percheziție din data de 08 mai 2009, bunuri aflate în custodia I.P.J.

Maramureș - Serviciul de Investigare a Fraudelor. În temeiul art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen. s-au disjuns acțiunile civile formulate de părțile civile și s-a stabilit termen de judecată la data de 12 aprilie 2011. Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a reținut următoarele: Partea civilă M.C. a solicitat obligarea inculpatului P.D.R la plata sumei de 504 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, respectiv contravaloarea a două programe Windows XP Pro reproduse neautorizat și a sumei de 50 de euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale. De asemenea, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului D.D.M. la plata sumei de 530 euro, despăgubiri pentru daune materiale și 50 euro, despăgubiri pentru daune morale, a inculpatului P.M.F.

a sumei de 3.135 euro despăgubiri pentru daune materiale și la 300 euro, despăgubiri pentru daune morale și a inculpatului H.G.I. a sumei de 933 euro, despăgubiri pentru daune materiale și 50 euro, despăgubiri pentru daune morale, în toate cazurile sumele reprezentând contravaloarea unor programe ce erau instalate, stocate sau reproduse în mod neautorizat de către inculpați. De asemenea, partea civilă A.I. a solicitat obligarea inculpatului P.M.F. la plata sumelor de 11.925 euro, despăgubiri pentru daune materiale și 1.000 euro, despăgubiri pentru daune morale, de asemenea reprezentând prejudicii cauzate de instalarea, stocarea sau reproducerea unor programe de calculator. Părțile civile E.A..

Inc., B.E. și S.E. au solicitat obligarea inculpatului P.D.R la plata sumei de 695 RON și a inculpatului P.M.F. la plata sumei de 594 RON, în ambele cazuri sumele reprezentând contravaloarea unor programe pentru calculator instalate sau rulate de aceștia. Partea civilă A.I.M.R. a solicitat obligarea inculpatului P.D.R la plata sumei de 14.728 RON, a inculpatului H.G.l. a sumei de 16.770 RON, a inculpatului P.M.F. a sumei de 17.221 RON și a inculpatului D.D.M. a sumei de 13.738 RON, reprezentând contravaloarea fonogramelor reproduse neautorizat și descoperite în posesia acestora. În raport de dispozițiile art. 998 C. civ., instanța a reținut că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ condițiile existenței unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între acestea, precum și stabilirea vinovăției persoanei care a săvârșit fapta.

În ceea ce privește despăgubirile solicitate de părțile civile M.C., A.I., E.A. Inc., B.E. și S.E., instanța reține că fapta ilicită imputată fiecăruia dintre inculpați consta în instalarea, stocarea, rularea sau executarea unor programe pentru calculator, în mod neautorizat, faptă incriminată prin dispozițiile art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare. Prin sentința penală nr. 201 din 22 martie 2011 a Tribunalului Maramureș, fiecare dintre inculpații P.D.R, H.G.l., P.M.F. și D.D.M. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, astfel încât existența faptelor, caracterul ilicit al acestora și persoanele care le-au săvârșit au fost stabilite cu putere de lucru judecat.

În ceea ce privește prejudiciile cauzate prin faptele comise de inculpați și a caracterului cert al acestora, instanța a reținut că prin rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 9534 din 07 iulie 2009, 9563 din 04 august 2009; 9564 din 04 august 2009 și 9565 din 04 august 2009, toate întocmite de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.) s-a constatat că pe sistemele de calcul deținute de inculpați au fost instalate, stocate sau rulate programe de calculator, inclusiv jocuri sau alte aplicații software, pentru care aceștia nu dețineau licență. Practic, fiecare dintre programele pentru calculator indicate de părțile civile au fost descoperite conform rapoartelor de constatare tehnico-științifice menționate fie efectiv instalate pe sistemele de calcul deținute de inculpați, fie stocate pe hard-disk-urile acestor computere, denumirile acestora și modalitatea de reproducere fiind indicate în anexele rapoartelor.

În consecință, constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale sub aspectul existenței unor fapte ilicite, a vinovăției persoanelor care le-au săvârșit, a unor prejudicii certe și confirmate prin probele științifice administrate în cauză, precum și a existenței legăturii de cauzalitate dintre acestea, instanța a admis acțiunile civile formulate de părțile civile M.C., A.I., E.A. Inc., B.E. și S.E., inclusiv sub aspectul daunelor morale solicitate, sumele precizate constituind o reparație echitabilă și suficientă pentru prejudiciul cauzat. În ceea ce privește pretențiile civile formulate de A.I.M.R.

instanța a reținut următoarele: La termenul de judecată din data de 20 septembrie 2011, inculpatul H.G.I., prin apărător ales, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a A.I.M.R., cu motivarea că această asociație nu poate avea calitate procesual activă și nu poate emite pretenții întrucât ea nu este nici titulara vreunui drept de autor și nici nu a făcut dovada că gestionează aceste drepturi ale vreuneia din părți. În raport de criticile formulate de inculpat, instanța reține că A.I.M.R. constituie un organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe în sensul art. 124 din Legea nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare, reprezentând interesele mai multor case de producție muzicală, respectiv U.M.

România, N.D.I., N.M.E., R., A.A., C.M., M.S., M.P.M. & E., aspecte ce pot fi regăsite și pe pagina web a acestei asociații. De asemenea, conform art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încălcarea dreptului de autor și a drepturilor conexe poate fi solicitată de către organismele de gestiune colectivă, în numele și pentru titularii acestor drepturi. În consecință, în raport de dispozițiile legale evocate, instanța a reținut că A.I.M.R. are calitate procesuală activă, excepția invocată de inculpat fiind neîntemeiată. Sub aspectul îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, instanța a reținut că pretențiile formulate de partea civilă A.I.M.R.

vizează repararea prejudiciilor cauzate prin reproducerea ilegală a unor fonograme sau deținerea acestora în vederea distribuirii lor, fapte incriminate prin dispozițiile art. 139 6 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 8/1996. Ori, prin sentința penală nr. 201 din 22 martie 2011 a Tribunalului Maramureș a fost stabilită existența infracțiunii prevăzute de art. 139 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 numai în ceea ce îi privește pe inculpații P.D.R și H.G.I., reținându-se că aceștia au realizat în vederea distribuirii în scop comercial a unor mărfuri pirat, prin imprimarea fără drept a unor opere audio-vizuale pe suporturi optice. În ceea ce îi privește pe inculpații P.M.F. și D.D.M.

deși în posesia acestora au fost descoperite un număr însemnat de opere audio-vizuale reproduse fără drept, aceștia nu au fost trimiși în judecată și nu au fost condamnați pentru săvârșirea vreunei fapte de reproducere în vederea distribuirii a unor mărfuri pirat sau deținere a acestora în același scop. În consecință, instanța a reținut că una dintre condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte ilicite, a fost stabilită în raport de obiectul judecății, numai în ceea ce îi privește pe inculpații P.D.R și H.G.I., nu și a inculpaților P.M.F. și D.D.M., astfel încât pretențiile formulate împotriva acestora din urmă au fost respinse ca neîntemeiate.

Potrivit mențiunilor rapoartelor de constatare tehnico-științifice nr. 9534 din 07 iulie 2009 și 9563 din 04 august 2009 întocmite de O.R.D.A., în posesia inculpaților P.D.R și H.G.I. au fost descoperite, fie instalate pe sisteme de calcul, fie imprimate pe suporturi optice un număr de 8.274 și respectiv 4.540 opere muzicale pirat. În raport de ansamblul probator administrat în cauză, prin sentința penală nr. 201 din 22 martie 2011 a Tribunalului Maramureș a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat că inculpații P.D.R și H.G.I. au reprodus fără drept operele muzicale descoperite în posesia lor, în vederea comercializării lor, operațiune pe care au și realizat-o.

Astfel, prin săvârșirea faptelor cu caracter ilicit, inculpații au adus atingere dreptului patrimonial recunoscut de art. 105 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, respectiv cel al producătorului de înregistrări sonore de a autoriza reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor înregistrări sonore, sumele solicitate cu titlu de despăgubiri fiind stabilite prin raportare la valoarea produselor originale. În consecință, în temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., instanța a admis acțiunile civile formulate de părțile civile M.C. și A.I., reprezentate de S.C.A. „M.G. și M.P." și respectiv, de părțile civile E.A. Inc., B.E. și S.E., reprezentate prin avocat B.N.

și în consecință: Instanța a obligat inculpatul P.D.R la plata următoarelor sume: - 504 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și 50 euro, despăgubiri pentru daune morale către partea civilă M.C.; - 695 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale către partea civilă E.A. Inc. Instanța a obligat inculpatul H.G.I la plata următoarelor sume: - 933 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și 50 euro, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă M.C. Instanța a obligat inculpatul P.M.F la plata următoarelor sume: - 3.135 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și 300 euro, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă M.C.; - 11.925 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și 1000 euro, despăgubiri pentru daune morale, către partea civilă A.I.; - 5.708 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale către partea civilă E.A.

- 594 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale către părțile civile B.E. și S.E. Instanța a obligat inculpatul D.D.M. la plata sumei de 530 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și 50 euro, despăgubiri pentru daune morale către partea civilă M.C. În temeiul art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A.I.M.R. și în consecință: Instanța a obligat inculpatul P.D.R la plata către partea civilă A.I.M.R. a sumei de 14.728 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale. Instanța a obligat inculpatul H.G.I. la plata către partea civilă A.I.M.R. a sumei de 16.770 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

Instanța a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă A.I.M.R. împotriva inculpaților P.M.F. și D.D.M., ca neîntemeiată. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., instanța a obligat inculpații la plata către stat a câte 250 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care, 200 RON în cazul inculpatului P.D.R s-a plătit din fondurile Ministerului Justiției către apărătorul desemnat din oficiu, d-na avocat I.D. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații P.M.F. și H.G.I., solicitând desființarea sentinței penale atacate și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună respingerea pretențiilor părților civile.În motivarea apelurilor s-a arătat că soluționarea laturii civile se face potrivit dispozițiilor civile, iar soluția instanței de fond în ceea ce privește obligarea inculpaților la plata daunelor materiale și morale față de partea civilă M.C.

este netemeinică și nelegală. Pentru îndeplinirea răspunderii civile delictuale se cer îndeplinite cumulativ anumite condiții și anume săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, existența unui prejudiciu, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul astfel suferit și existența vinovăției. Instanța de fond nu a analizat aceste cerințe în mod distinct pentru fiecare inculpat în parte ci a analizat în mod global,instanța orientându-se doar după faptul că inculpații au recunoscut învinuirile ce li se aduc, fără să analizez faptele prin prisma materialului probator. Prin decizia penală nr. 218 din 6 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații P.M.F.

și H.G.I., împotriva sentinței penale nr. 481 din 30 septembrie 2011 a Tribunalului Maramureș. S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj - suma de câte 300 RON onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Au fost obligați inculpații să plătească în favoarea statului suma de câte 600 RON cheltuieli judiciare, din care 300 RON reprezentând onorariu avocațial. Pentru a pronunța această soluție Curtea a avut în vedere următoarele considerente: Astfel, latura penală a fost soluționată definitiv prin sentința penală nr. 201 din 22 martie 2011 a Tribunalului Maramureș, inculpații solicitând a fi judecați în procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc.

pen., recunoscând faptele săvârșite așa cum au fost descrise în actul de sesizare. Ori, câtă vreme aceștia au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 139 9 din Legea nr. 8/1996 inculpatul P.M.F., și respectiv pentru art. 139 6 alin. (1) lit. a) raportat la art. 139 6 alin. (3) din Legea nr. 8/1996,139 6 alin. (2) rap. la art. 139 alin. (3) din Legea 8/1996 și 139/9 din Legea 8/1996, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și 33 lit. b) C. pen. inculpatul H.G.I., reținându-se în sarcina lor că au instalat, stocat, rulat sau executat programe pentru calculator, în mod neautorizat, instanța de fond în mod corect a procedat la soluționarea laturii civile a cauzei, prin obligarea acestora la plata daunelor materiale și morale solicitate de părțile civile M.C., E.A.

Inc., A.I., B.E. și S.E. și A.I.M.R. Instanța de fond a analizat în detaliu îndeplinirea în cauză a condițiilor răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 C. civ. și în mod corect i-a obligat pe cei doi inculpați la plata prejudiciului cauzat părților civile prin faptele lor, având în vedere și probele care stau la baza dovedirii acestor prejudicii, respectiv rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 9534 din 07 iulie 2009, 9563 din 04 august 2009; 9564 din 04 august 2009 și 9565 din 04 august 2009, toate întocmite de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.), prin care s-a constatat că pe sistemele de calcul deținute de inculpați au fost instalate, stocate sau rulate programe de calculator, inclusiv jocuri sau alte aplicații software, pentru care aceștia nu dețineau licență.

Practic, fiecare dintre programele pentru calculator indicate de părțile civile au fost descoperite conform rapoartelor de constatare tehnico-științifice menționate fie efectiv instalate pe sistemele de calcul deținute de inculpați, fie stocate pe hard-disk-urile acestor computere, denumirile acestora și modalitatea de reproducere fiind indicate în anexele rapoartelor. Împotriva acestei soluții a declarat recurs în termen legal inculpatul P.M.F. care a solicitat casarea sentinței și respingerea pretențiilor civile, întrucât instanța de fond a admis în întregime atât daunele materiale cât și daunele morale solicitate fără să existe dovezi că inculpatul a comercializat acte materiale și de asemenea nu a analizat condițiile existenței răspunderii materiale delictuale.

Înalta Curte, analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente: Sub aspectul îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, Înalta Curte apreciază că instanța a reținut în mod corect că pretențiile formulate de partea civilă A.I.M.R. vizează repararea prejudiciilor cauzate prin reproducerea ilegală a unor fonograme sau deținerea acestora în vederea distribuirii lor, fapte incriminate prin dispozițiile art. 139 6 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 8/1996. Actele cauzei relevă neechivoc că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale sub aspectul existenței unor fapte ilicite, a vinovăției persoanelor care le-au săvârșit, a unor prejudicii certe și confirmate prin probele științifice administrate în cauză, precum și a existenței legăturii de cauzalitate dintre acestea, instanța a admis acțiunile civile formulate de părțile civile M.C., A.I., E.A.

Inc., B.E. și S.E., inclusiv sub aspectul daunelor morale solicitate, sumele precizate constituind o reparație echitabilă și suficientă pentru prejudiciul cauzat. Partea civilă M.C. a solicitat obligarea inculpatului P.D.R la plata sumei de 504 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, respectiv contravaloarea a două programe Windows XP Pro reproduse neautorizat și a sumei de 50 de euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale. De asemenea, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului D.D.M. la plata sumei de 530 euro, despăgubiri pentru daune materiale și 50 euro, despăgubiri pentru daune morale, a inculpatului P.M.F. a sumei e 3.135 euro despăgubiri pentru daune materiale și la 300 euro, despăgubiri pentru daune morale și a inculpatului H.G.I.

a sumei de 933 euro, despăgubiri pentru daune materiale și 50 euro, despăgubiri pentru daune morale, în toate cazurile sumele reprezentând contravaloarea unor programe ce erau instalate, stocate sau reproduse în mod neautorizat de către inculpați. De asemenea, partea civilă A.I. a solicitat obligarea inculpatului P.M.F. la plata sumelor de 11.925 euro, despăgubiri pentru daune materiale și 1.000 euro, despăgubiri pentru daune morale, de asemenea reprezentând prejudicii cauzate de instalarea, stocarea sau reproducerea unor programe de calculator. Părțile civile E.A. Inc., B.E. și S.E. au solicitat obligarea inculpatului P.D.R la plata sumei de 695 RON și a inculpatului P.M.F. la plata sumei de 594 RON, în ambele cazuri sumele reprezentând contravaloarea unor programe pentru calculator instalate sau rulate de aceștia.

Partea civilă A.I.M.R. a solicitat obligarea inculpatului P.D.R la plata sumei de 14.728 RON, a inculpatului H.G.I. a sumei de 16.770 RON, a inculpatului P.M.F. a sumei de 17.221 RON și a inculpatului D.D.M. a sumei de 13.738 RON, reprezentând contravaloarea fonogramelor reproduse neautorizat și descoperite în posesia acestora. Toate constituirile de parte civilă formulate în cauză au fost probate temeinic iar considerentele care au stat la baza acordării lor relevă pe deplin aceste aspecte față de considerentele ce vor fi expuse: Prejudicii cauzate unei persoane, constând în suferințe de ordin psihic și material impun și recomandă acordarea de daune morale și materiale. Normele eticii si echității interzic în principiu acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, deoarece daunele morale sunt în principiu incompatibile cu un echivalent bănesc.

Este însă justificată acordarea unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilități de viață socială au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane. Aceste compensații sunt destinate să creeze condiții de viață care să aline într-o oarecare măsură suferințele psihice ale victimei. Dauna morală fost denumită pe rând în doctrina dreptului "orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane" (Rene Savatier, "La theorie des obligations. Vision juridique et economique" Dalloz, Paris, 1969, p. 344) sau "prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale și care se manifestă prin suferința fizică sau morală pe care le resimte victima" (Pierre Tercier "Contribution a l'etude du tort moral et de sa reparation en droit suisse", Editions Universitaires, Fribourg, Suisse, 1971, p 14). Prejudiciile morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui interes personal nepatrimonial.

Ele nu sunt susceptibile de evaluare bănească. Astfel sunt: moartea, atingerile aduse integrității fizice, sănătății sau altor atribute ale personalității, cum ar fi, spre pildă, onoarea și reputația care poate avea natura unui prejudiciu moral. Daunele morale sunt, deci, consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice si sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual. Raportându-ne la teoria daunelor prezentată anterior, Înalta Curte apreciază că recurentul P.M.F.

a dat o interpretare excesivă și subiectivă modului de calcul al daunelor acordate în cauză în raport de actele si lucrările dosarului iar susținerile acestuia în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale sau că nu s-ar justifica acordarea de daune morale sunt neîntemeiate. Instanța de fond a interpretat corect daunele materiale și morale acordate, a avut în vedere toate înscrisurile doveditoare depuse la dosarul cauzei; și a aplicat în mod corect și obiectiv regulile care guvernează răspunderea civilă delictuală atât în momentul în care l-a obligat pe acesta la daune materiale cât și în momentul în care a dispus plata la daune morale.

Recurentul inculpat nu a reușit să facă dovada în vreun mod a susținerilor sale, acordarea daunelor trebuie să aibă la bază regula și principiul proporționalității care în opinia Înaltei Curți au fost respectate pe deplin așa încât nu poate fi primită nici una din apărările acestuia sub aspectul criteriilor de apreciere care au stat la baza soluționării laturii civile. Față de toate aceste aspecte Înalta Curte apreciază că motivele recurentului sunt subiective, excesive, hotărârea recurată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul formulat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.F. împotriva deciziei penale nr. 218/A din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2012.