ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1816/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1816/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza actelor și probelor

cauzei se rețin următoarele:

Tribunalul Alba l-a condamnat

pe inculpatul T.H.A., prin sentința penală nr. 266 din 14 septembrie 2007, la

pedepsele de:

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de închiriere de mărfuri pirat, prevăzută de art. 139

9

alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76

lit. c) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen.

- 6 (șase) luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul

a programelor de calculator, în varianta instalării acestora, prevăzută de art.

139

9

din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 74 lit. a),

76 lit. d) C. pen. și cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în cea mai grea de un an

închisoare și în baza art. 81 C. pen., fost suspendată condiționat executarea

pedepsei pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare conform art. 82

C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2)

C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art.

64 lit. a) și c) C. pen., și

în baza art. 71

alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii

pe durata

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

S-a atras atenția

inculpatului T.H.A. asupra

prevederilor art.

83 și 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării

pedepsei.

A fost

admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă M.

C. și în baza art. 14 raportat la art.

346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul T.H.A.

la plata sumei de 1.800 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data

efectuării plății, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

A fost obligat inculpatul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

În

data de 20 februarie 2006 organele de poliție au efectuat un control la SC

K.V. SRL din Abrud, mai

exact la punctul de lucru al acestei societăți care este un local de tip I.C. deschis

din anul 2003. Cu ocazia controlului s-a constatat că în localul respectiv

funcționau 6 calculatoare pe care era instalat programul „Windows 98 Second

Edition” iar pe patru dintre cele 6 calculatoare era instalat și programul M.O.

La efectuarea controlului a

asistat inculpatul T.H.A. care s-a prezentat ca fiind administratorul SC K.V.

SRL și care a învederat lucrătorilor de poliție că firma sa deține licență doar

pentru două programe Windows 98 Second Edition, ce au fost achiziționate de la

SC E.C. SRL Aiud, conform facturii fiscale din 24 septembrie 2003.

Ulterior, acestei date

același program Windows 98 Second Edition a fost instalat și pe celelalte 4

calculatoare din dispoziția inculpatului T.H.A. care, deși, nu a fost niciodată

administratorul SC K.V. SRL, în perioada 1 noiembrie 2004 - 9 decembrie 2006, a

deținut funcția de director al firmei și în această calitate, dublată de faptul

că este fiul administratorului, se ocupa de activitatea I.C. și a barului,

inclusiv de ceea ce presupunea instalarea, folosirea și închirierea celor 6

calculatoare, contra cost, diferiților clienți care frecventau localul

sus-menționat.

Prin instalarea fără licență

a celor 4 programe Windows 98 Second Edition s-a cauzat părții vătămate M.C. un

prejudiciu material de 400 dolari S.U.A. iar pentru cele 4 programe M.O. un

prejudiciu de 1400 dolari S.U.A. aceleiași părți vătămate.

Această stare de fapt

rezultă din ansamblul probator administrat în cauză:

- procesul verbal de

constatare a infracțiunilor încheiat în 20 februarie  2006 cu ocazia

controlului efectuat la SC K.V. SRL;

- copia facturii fiscale din

24 septembrie 2003 cu care a fost achiziționat programul Windows 98 Second

Edition pentru 2 calculatoare;

- copia actului constitutiv

al SC K.V. SRL din Abrud din care rezultă că nu inculpatul T.H.A. are calitatea

de administrator;

- copia carnetului de muncă

al inculpatului T.H.A. din care rezultă că acesta a avut funcția de director al

SC K.V. SRL Abrud în perioada 1 noiembrie 2004 - 9 decembrie 2006;

- adresa din data de 17 mai 2006

emisă de reprezentantul părții vătămate M.C., în România, cabinetul de

avocatură B. și A. din București din care rezultă valoarea prejudiciului cauzat

părții vătămate prin infracțiunile deduse judecății și procura specială prin

care ulterior reprezentantul părții vătămate în România a devenit Cabinet de

avocatură P.M. din București.

- declarațiile martorilor J.A.,

T.C. și S.D.C.

În cauză a fost audiată și

martora T.D.M., mama inculpatului și care a declarat că inculpatul nu a

instalat personal și nici nu a dat dispoziție altor angajați pentru instalarea

programelor de calculator.

Instanța a înlăturat

declarația acestei martore ca nesinceră și subiectivă; această martoră fiind

mama inculpatului a dorit în mod evident să-l disculpe pe acesta dar totodată a

făcut afirmații total nesincere și în contradicție cu restul probelor. Astfel,

martora a susținut că cele 2 programe Windows 98 Second Edition achiziționate

de la firma din Aiud erau înregistrate pe CD, iar acestea nu au fost niciodată

multiplicate și instalate pe celelalte calculatoare, ori aceste susțineri sunt

infirmate de procesul-verbal de control întocmit de lucrătorii de poliție în 20

februarie 2006, ocazie cu care au fost identificate pe lângă cele 2 programe

instalate legal, alte 4, tot Windows 98 Second Edition care au fost instalate

prin multiplicare, fără a exista licență.

În ceea ce-l privește pe

inculpat acesta a fost de acord să dea declarații, a recunoscut în faza de

urmărire penală, săvârșirea celor două infracțiuni dar în faza de cercetare

judecătorească a revenit nejustificat susținând că nu s-a ocupat niciodată de

activitatea firmei K.V. în ceea ce privește sala de I.C. și programele de

calculator, întrucât nu are cunoștințe în acest domeniu. Inculpatul nu a fost

în măsură să justifice revenirea asupra declarațiilor de la urmărirea penală și

nici să motiveze de ce la procuror a susținut că ar fi administratorul SC K.

SRL Abrud.

În drept, fapta inculpatului

T.H.A. care, fiind fiul administratorului SC K.V. SRL Abrud și ocupându-se de

activitatea I.C. ce funcționa în cadrul firmei, a instalat fie personal, fie a

dispus altor angajați să instaleze 4 programe Windows 98 Second Edition și 4

programe Microsoft Office, fără a deține licențe, constituie infracțiunea prevăzută

de art. 139 19 din Legea nr. 8/1996 modificată, iar faptele aceluiași inculpat

de a pune la dispoziția diferiților clienți calculatoarele cu programele

sus-menționate, chiar dacă nu deținea funcția de administrator și de a încasa

suma reprezentând contravaloarea acestui serviciu, constituie infracțiunea prevăzută

de art. 139

6

alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată.

Din probele administrate în

cauză a rezultat că programele pirat au fost instalate pe cele șase

calculatoare ulterior lunii septembrie 2003.

Legea nr. 8/1996 a suferit,

în perioada 23 iunie 2004 - 14 iulie 2006, mai

multe modificări, prin Legea nr. 285/2004, O.U.G. nr. 123/2005 și Legea

nr. 329/2006 însă în

cauză, față de caracterul continuu al

infracțiunilor se va reține ca dată a comiterii acestora, data constatării lor

care coincide cu data efectuării controlului, 20 februarie 2006. Ulterior,

acestei date a survenit modificarea adusă Legii nr. 8/1996 de către Legea nr. 329/2006

care nu a modificat prevederile art. 139

6

alin. (4) dar a modificat art.

139

9

prin înlăturarea limitelor amenzii.

Tribunalul a apreciat că

vinovăția inculpatului a fost dovedită, întrucât legea nu prevede existența

unui subiect activ special cu calitatea de administrator, ci incriminează

faptele oricărei persoane.

În speță, inculpatul era

fiul administratoarei firmei și în această calitate ținea locul mamei sale în

activitatea societății K.V., în relațiile cu

ceilalți

angajați și în relațiile cu clienții, iar în perioada noiembrie 2004

decembrie

2006 a deținut și funcția de director.

Reținând vinovăția inculpatului

T.H.A. tribunalul i-a aplicat acestuia pedepse individualizate în raport de

criteriile prevăzută de art. 72 C. pen., fiind la prima confruntare cu legea

penală, a reținut incidența art. 74 lit. a) și art. 76

lit. c)

C. pen. și față de limitele de pedeapsă a aplicat

inculpatului pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 139

6

alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art.

13 C. pen. și pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 139

9

din aceeași lege.

Constatând că infracțiunile

comise de inculpat au atras răspunderea civilă delictuală a acestuia,

Tribunalul a admis acțiunea civilă formulată de M.C. și în baza art. 14

raportat la art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 C. civ., a obligat

inculpatul T.H.A. la plata sumei de 1800 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei

la data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale.

Împotriva hotărârii

pronunțate de prima instanță a declarat apel inculpatul.

Apelul a fost declarat în

termen.

În motivarea apelului

inculpatul a susținut că fapta nu există, deoarece inculpatul nu a fost

administratorul societății, și, nu este întrunit conținutul constitutiv al

infracțiunii, sub aspectul laturii

subiective,

neintenționând să reproducă neautorizât pe sisteme de calcul

programe de

calculator și neînchiriind mărfuri pirat.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin decizia penală nr. 23/ A din 6 martie 2008, a respins, ca nefondat, apelul

formulat de inculpatul T.H.A. împotriva sentinței penale nr. 266/2007 a Tribunalului

Alba.

Nemulțumit și de această

hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recursul de față și prin

care reia motivele invocate în apel.

Recursul este nefondat.

Curtea, reexaminând

probatoriul cauzei, în raport de criticile aduse de inculpatul recurent, precum

și din oficiu, și toate acestea raportate la prevederile art. 139

6

alin.

(4) din Legea nr. 8/1996 cu modificările la zi și ale art. 139

9

din

aceeași lege, constată că temeinic, s-a reținut vinovăția penală a

făptuitorului, aceste infracțiuni consumându-se întocmai, după cum o cer

textele enunțate.

Așa fiind, legea necerând o

anume calitate, pentru făptuitor, apărarea recurentului în sensul că, societatea

comercială era a mamei sale și el doar o înlocuia pe aceasta, corect a fost înlăturată.

Apoi nu poate fi omis faptul că, întreaga sa comportare, a fost a unui

administrator de fapt, dar și considerentul că nici în momentul încheierii

procesului-verbal de constatare, a infracțiunilor (a se vedea dosar urmărire

penală) decât organele de poliție, inculpatul nu a ridicat nici un fel de obiecție

și tot el, a aplicat și ștampila societății, pe care o deținea ca un real

administrator. Deci, evident aceste critici sunt pro causa.

În consecință, vinovăția penală

a recurentului fiind reținută fondat, opiniile și obiecțiile actuale ale sale,

vor fi înlăturate, fiind doar simple apărări, fără a avea temei de fapt dar și

de drept.

Se mai constată că, atât pedeapsa

rezultantă (ce nu cuprinde spor) precum și pedepsele componente, au fost

stabilite, prin recunoașterea de circumstanțe atenuante personale, dar și cu

aplicarea legii penale mai favorabile, în raport de succesiune modificărilor legii

speciale aplicabile în speță dar și de datele descoperirii infracțiunilor

comise.

În același timp se reține că

și modalitatea de executare dispusă, suspendarea condiționată a executării pedepsei,

prevăzută de art. 81 C. pen., va contribui la reinserția socială a recurentului

și la asigurarea prevenției generale.

Față de toate cele

analizate, recursul declarat de inculpat se apreciază, ca nefondată și ca atare

va fi respins, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul inculpat T.H.A. împotriva deciziei penale nr. 23/

A din 6 martie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 mai 2008.