ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1318/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 324/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 1378/107/2007 a fost condamnat inculpatul V.I., la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de închiriere de mărfuri pirat, prevăzută de art. 139 6 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, în condițiile art. 82 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

și s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni. S-a constatat că prejudiciile cauzate părților vătămate E.A.I., V.U.G., B.E., S.E. și M.C. au fost recuperate în întregime. Inculpatul a fost obligat la 440 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținu, în esență, că în data de 8 iunie 2006, organele de poliție au efectuat un control la punctul de lucrul din Ocna Mureș al SC M. SRL, al cărei administrator este inculpatul V.I. Cu această ocazie s-a constatat că punctul de lucru era dotat cu 7 calculatoare pe care erau instalate 7 programe Microsoft Windows XP Home Edition și un număr de 118 jocuri, calculatoare ce erau închiriate contra cost clienților ce frecventau localul.

S-a constatat că inculpatul nu avea licență decât pentru 4 programe Microsoft Windows XP Home Edition iar, celelalte 3 programe și 118 jocuri pentru care firma nu avea licență au fost instalate de un angajat, numitul D.A.A. din dispoziția inculpatului V.I., care apoi se ocupa de închirierea calculatoarelor din localul respectiv, diverșilor clienți. Față de numitul D.G. în faza de urmărire penală s-a constatat incidența art. 143 1 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată și s-a dispus încetarea urmăririi penale pentru această infracțiune. S-a reținut că fapta inculpatului V.I. de a pune la dispoziția clienților, contra cost, prin intermediul Internet Cafe-ului din cadrul SC M. SRL, a unor programe și jocuri pentru calculator instalate fără licență, constituie infracțiunea de închiriere de programe pentru calculator instalate fără consimțământul titularului dreptului de autor, prevăzută de art. 139 6 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată.

Față de data comiterii faptei 8 iunie 2006, și de modificarea adusă Legii nr. 8/1996 prin Legea nr. 329/2006 intrată în vigoare la data de 14 iulie 2007, s-a făcut aplicarea art. 13 C. pen. Față de atitudinea sinceră a inculpatului, de împrejurarea că acesta se află la prima confruntare cu legea penală și că a contribuit la repararea prejudiciului cauzat, instanța de fond a aplicat inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. în condițiile art. 76 lit. c) C. pen., aplicându-i pedeapsa arătată. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel inculpatul V.I., pe care a criticat-o sub aspectul individualizării pedepsei și a susținut aplicarea art. 18 1 C. pen.

Prin decizia penală nr. 11/A/2008 din 24 ianuarie 2008 Curtea de Apel Alba lulia a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.I. În motivele de recurs s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. și s-a solicitat, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea recursului, casarea deciziei recurate și achitarea inculpatului în temeiul art. 11pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei cât și aspectul că inculpatul nu avea cunoștințe de specialitate, neștiind că acele calculatoare operează cu programe pentru care nu avea licență de exploatare.

Recursul este nefondat. Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că primele instanțe au stabilit o corectă stare de fapt, bazată pe interpretarea judicioasă a probelor administrate respectiv, procesul verbal din data de 8 iunie 2006 și anexele acestuia privind controlul efectuat de organele de poliție la punctul de lucru din Ocna Mureș al SC M. SRL, adresele părților vătămate privind calculul prejudiciului, facturile fiscale cu care au fost cumpărate cele 4 programe Microsoft Windows XP Home Edition, declarația martorului D.A.A. și declarația inculpatului. Se reține astfel că primele instanțe nu au comis nicio eroare de fapt, starea de fapt reținută fiind în concordanță cu probele administrate.

De altfel, inculpatul nu a contestat starea de fapt reținută de primele instanțe, ci a solicitat să se reaprecieze gradul de pericol social al faptei în sensul reținerii art. 10 lit. b 1 ) C. pen. Instanța de recurs constată că și acest aspect a fost analizat de instanța de apel. Astfel, în mod corect s-a reținut că fapta inculpatului de a închiria în mod continuu 4 programe și 118 jocuri pe calculator, fără a avea licența necesară, cauzând titularilor dreptului de autor un prejudiciu total de 11.644,88 RON, realizând în același timp venituri pentru societatea sa, prezintă gradul de pericol social necesar pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 139 6 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată.

Examinând în concret fapta inculpatului, aceasta este agravată de caracterul continuu și de scopul urmărit de inculpat, acela al obținerii unor venituri pentru firma sa, fără efectuarea unor cheltuieli necesare obținerii licențelor. Apărarea inculpatului, în sensul că nu avea cunoștințe de specialitate, neștiind că acele calculatoare operează cu programe pentru care nu avea licență de exploatare, urmează să fie înlăturată. Inculpatul nu poate să invoce în apărarea sa necunoașterea legii, iar pe de altă parte, chiar împrejurarea că pentru 4 programe instalate avea licența de exploatare, dovedește faptul că inculpatul avea cunoștință de condițiile în care puteau fi exploatate cele 3 programe și cele 118 jocuri pe calculator.

În concluzie, instanța de recurs reține că, față de gravitatea faptei comise, de atingerea adusă valorilor apărate de lege, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 18 1 C. pen. Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că decizia recurată este temeinică și legală și întrucât nu există nici un motiv de casare a acesteia, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului V.I., ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva deciziei penale nr. 11/A/2008 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2008.