ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1318/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 324/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în

dosarul nr. 1378/107/2007 a fost condamnat inculpatul V.I., la pedeapsa de 3

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de închiriere de mărfuri pirat,

prevăzută de art. 139

6

alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată, cu

aplicarea art. 13 C. pen. și art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. și art. 76 lit.

c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni, în

condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit.

a) – c) C. pen. și s-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra

prevederilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a

executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.

S-a constatat că prejudiciile cauzate părților vătămate E.A.I., V.U.G.,

B.E., S.E. și M.C. au fost recuperate în întregime.

Inculpatul a fost obligat la 440 lei

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținu, în esență,

că în data de 8 iunie 2006,

organele de poliție au efectuat un control la punctul de lucrul din Ocna Mureș

al SC M. SRL, al cărei administrator este inculpatul V.I. Cu această ocazie s-a

constatat că punctul de lucru era dotat cu 7 calculatoare pe care erau

instalate 7 programe Microsoft Windows XP Home Edition și un număr de 118

jocuri, calculatoare ce erau închiriate contra cost clienților ce frecventau

localul.

S-a constatat că inculpatul nu avea licență decât pentru 4 programe

Microsoft Windows XP Home Edition iar, celelalte 3 programe și 118 jocuri

pentru care firma nu avea licență au fost instalate de un angajat, numitul D.A.A.

din dispoziția inculpatului V.I., care apoi se ocupa de închirierea

calculatoarelor din localul respectiv, diverșilor clienți.

Față de numitul D.G. în faza de urmărire penală s-a constatat incidența

art. 143

1

alin. (3) din Legea nr. 8/1996 modificată și s-a dispus

încetarea urmăririi penale pentru această infracțiune.

S-a reținut că fapta inculpatului V.I. de a pune la dispoziția

clienților, contra cost, prin intermediul Internet Cafe-ului din cadrul SC M. SRL,

a unor programe și jocuri pentru calculator instalate fără licență, constituie

infracțiunea de închiriere de programe pentru calculator instalate fără

consimțământul titularului dreptului de autor, prevăzută de art. 139

6

alin. (4) din Legea nr. 8/1996 modificată. Față de data comiterii faptei 8

iunie 2006, și de modificarea adusă Legii nr. 8/1996 prin Legea nr. 329/2006

intrată în vigoare la data de 14 iulie 2007, s-a făcut aplicarea art. 13 C.

pen.

Față de atitudinea sinceră a inculpatului, de împrejurarea că acesta se

află la prima confruntare cu legea penală și că a contribuit la repararea

prejudiciului cauzat, instanța de fond a aplicat inculpatului circumstanțele

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen. în condițiile art. 76 lit.

c) C. pen., aplicându-i pedeapsa arătată.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel inculpatul V.I., pe

care a criticat-o sub aspectul individualizării pedepsei și a susținut

aplicarea art. 18

1

C. pen.

Prin decizia penală nr. 11/A/2008 din 24 ianuarie 2008 Curtea de Apel

Alba lulia a respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs inculpatul

V.I.

În motivele de recurs s-a invocat cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 18 C. proc. pen. și s-a

solicitat, în temeiul art. 385

15

pct. 2

lit. b) C. proc. pen.,

admiterea recursului, casarea deciziei recurate și achitarea inculpatului în

temeiul art. 11pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

raportat

la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., cu aplicarea unei sancțiuni cu

caracter

administrativ având în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei cât și

aspectul că inculpatul nu avea cunoștințe de specialitate, neștiind că acele

calculatoare operează cu programe pentru care nu avea licență de exploatare.

Recursul este nefondat.

Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată

că primele instanțe au stabilit o corectă stare de fapt, bazată pe

interpretarea judicioasă a probelor administrate respectiv, procesul verbal din

data de 8 iunie 2006 și anexele acestuia privind controlul efectuat de organele

de poliție la punctul de lucru din Ocna Mureș al SC M. SRL, adresele părților

vătămate privind calculul prejudiciului, facturile fiscale cu care au fost

cumpărate cele 4 programe Microsoft Windows XP Home Edition, declarația

martorului D.A.A. și declarația inculpatului. Se reține astfel că primele

instanțe nu au comis nicio eroare de fapt, starea de fapt reținută fiind în

concordanță cu probele administrate.

De altfel, inculpatul nu a contestat starea de fapt reținută de primele

instanțe, ci a solicitat să se reaprecieze gradul de pericol social al faptei

în sensul reținerii art. 10 lit. b

1

) C. pen.

Instanța de recurs constată că și acest aspect a fost analizat de instanța

de apel. Astfel, în mod corect s-a reținut că fapta inculpatului de a

închiria în mod continuu 4 programe și 118 jocuri

pe calculator, fără a avea

licența necesară, cauzând titularilor

dreptului de autor un prejudiciu total de 11.644,88 RON, realizând în același

timp venituri pentru societatea sa, prezintă gradul de pericol social necesar

pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 139

6

alin. (4) din

Legea nr. 8/1996 modificată.

Examinând în concret fapta inculpatului, aceasta este agravată de caracterul

continuu și de scopul urmărit de inculpat, acela al obținerii unor venituri

pentru firma sa, fără efectuarea unor cheltuieli necesare obținerii licențelor.

Apărarea inculpatului, în sensul că nu

avea cunoștințe de specialitate,

neștiind că acele calculatoare

operează cu programe pentru care nu avea licență de exploatare, urmează să fie

înlăturată. Inculpatul nu poate să invoce în apărarea sa necunoașterea legii,

iar pe de altă parte, chiar împrejurarea că pentru 4 programe instalate avea

licența de exploatare, dovedește faptul că inculpatul avea cunoștință de

condițiile în care puteau fi exploatate cele 3 programe și cele 118 jocuri pe

calculator.

În concluzie, instanța de recurs reține că, față de gravitatea faptei

comise, de atingerea adusă valorilor apărate de lege, nu sunt incidente în

cauză dispozițiile art. 18

1

C. pen.

Fată de aceste considerente, Înalta Curte constată că decizia recurată

este temeinică și legală și întrucât nu există nici un motiv de

casare a acesteia, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge recursul inculpatului V.I., ca

nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi

obligat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva

deciziei penale nr. 11/A/2008 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Alba lulia, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 9 aprilie 2008.