ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2845/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamantul C.J.M., în calitate de asociat al

SC E.P. SRL, a chemat în judecată pe pârâta C. (N.) E. și a solicitat

excluderea acesteia din societate și încuviințarea funcționării societății

comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic.

Prin cererea

reconvențională, pârâta N.E. a solicitat excluderea din societatea comercială a

reclamantului și încuviințarea funcționării societății cu asociat unic.

Tribunalul Brașov,

prin sentința civilă nr. 1655/C din 31 octombrie 2006 a respins acțiunea

principală și cererea reconvențională ca neîntemeiate.

Instanța de fond, a

reținut că niciunul dintre motivele invocate de părți nu pot atrage sancțiunea

excluderii din societate, astfel cum prevede art. 222 alin. (1) lit. d) din

Legea nr. 31/1990, neînțelegerile grave putând avea ca efect dizolvarea

societății în condițiile art. 227 lit. e) din același act normativ.

Curtea de Apel

Brașov, prin Decizia nr. 97/Ap din 26 iunie 2007, a respins ca nefondate

apelurile declarate de părți, considerând că nu poate constitui fraudă inabilitatea,

neglijența sau dezinteresul în derularea afacerilor, iar lipsa affectio

societatis constituie o cauză de dizolvare a societății comerciale.

Reține, instanța de

apel, că pârâta N.E. nu a abuzat de prerogativele drepturilor izvorâte din

mandatul managerial, faptele sale încadrându-se în instituții neregăsite între

cauzele de excludere a unui asociat din societatea cu răspundere limitată.

În privința faptelor

reclamantului C.J.M., instanța de apel a reținut că nu s-a făcut dovada unui

prejudiciu adus societății, a folosirii semnăturii în interes propriu sau a

fraudării intereselor sociale, neînțelegerile dintre asociați fiind o cauză de

dizolvare a societății comerciale.

Împotriva deciziei

astfel pronunțate, părțile au declarat recurs.

Reclamantul a criticat

hotărârea curții de apel în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ.

Recurentul susține că

instanța de apel este contradictorie când motivează că nu s-a probat frauda în

dauna societății și nici că pârâta s-a folosit de semnătura socială, față de

facturile emise de SC E.P. SRL către SC M.P.C. SRL, deși frauda consta în

privarea societății comerciale de veniturile obținute din activitatea de

panificație, iar prejudiciul a fost identificat de expertiză.

Instanța de apel în

mod greșit a considerat că, desfășurarea simultană a aceluiași obiect de

activitate la două societăți nu atrage excluderea, cu atât mai mult cu cât

frauda comisă de pârâta N.E. a fost pe deplin demonstrată.

Pârâta-reclamantă își

întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Critica deciziei

atacate are în vedere aplicarea greșită a legii ce se circumscrie fundamentului

societății cu răspundere limitată „affectio societatis” în lipsa căruia

obiectul de activitate nu se mai poate realiza, faptelor ce au prejudiciat

societatea - respectiv paralizarea activității, aprobarea concediilor de odihnă

angajaților ce nu beneficiau de acest drept, învestirea în funcția de director

general, neînregistrarea unor contracte de muncă, încheierea unor contracte de

vânzare a unor bunuri neevaluate, încheierea unui contract de comodat a unui

spațiu comercial, achiziționarea unor bunuri ce nu aveau legătură cu obiectul

de activitate.

Instanța de apel a

făcut o greșită interpretare și aplicare a legii când a analizat actele

contabile ale societății, acte din care rezultă înregistrarea unor pierderi de

86.509,15 lei și costuri nejustificate.

Recursul

reclamantului este nefondat și va fi respins.

Prevederile art. 222

din Legea nr. 31/1990 modificată, reglementează cazurile de excludere din

societatea cu răspundere limitată, a asociatului care, printre altele se

amestecă fără drept în administrație ori contravine dispozițiilor art. 80 și 82

(adică întrebuințează capitalul social, bunurile sau creditul societății în

folosul său sau al unei alte persoane sau iau parte, fără consimțământul

celorlalți asociați, ca asociați cu răspundere nelimitată în alte societăți

concurente sau având același obiect de activitate) sau care comite fraudă în

dauna societății sau se servește de semnătura socială sau capitalul social în

folosul lui sau al altora.

Din această

perspectivă instanțele de fond au analizat judicios raporturile juridice și au

considerat că niciunul nu poate fi încadrat în prevederile art. 222 din Legea nr.

31/1990.

Nu se poate afirma că

decizia curții de apel conține motive contradictorii sau străine de natura

pricinii: facturile pentru care reclamantul solicită excluderea, sunt din data

de 1 iunie 2005 după data modificării actului constitutiv - actul adițional din

22 februarie 2005 - prin care obiectul de activitate al SC E.P. SRL nu îl mai

constituie fabricarea de produse de panificație și patiserie și a altor produse

alimentare, ci fabricarea de elemente de dulgherie și tâmplărie pentru

construcții (filele 13 și 20 fond).

Astfel, vânzarea unor

utilaje nefolositoare societății - cât timp prețul vânzării nu a fost

considerat neserios - nu creează un prejudiciu. Recurentul este în eroare când

susține că societatea comercială a fost privată de veniturile din activitatea

de panificație patiserie. Acest domeniu de activitate a fost desființat

anterior înstrăinării utilajelor astfel încât datele comparative expuse în

expertiza contabilă sunt nepertinente motivelor de recurs.

În privința

activității concurențiale instanțele de fond au caracterizat faptele în raport

cu prevederile susmenționate (art. 82), condiția excluderii fiind aceea a

participării asociatului la o societate cu răspundere nelimitată. Însă SC

M.P.C. SRL a fost constituită ca o societate cu răspundere limitată, așa încât

chiar dacă la constituire nu ar fi avut consimțământul celuilalt asociat,

condiția necesară excluderii nu a fost îndeplinită.

Recursul pârâtei este

fondat și va fi admis.

Neînțelegerile

intervenite între asociații SC E.P. SRL, odată cu divorțul acestora au

determinat acțiuni evidente de împiedicare a participării celor doi asociați la

administrarea societății iar existența unor hotărâri judecătorești relevă

atitudinea ostilă cu efecte negative în desfășurarea activității.

Instanțele de fond,

deși au sesizat gravitatea neînțelegerilor dintre asociați, au apreciat faptele

reclamantului mult mai concesiv decât rigurozitatea prevederilor legale o

impune, concluzionând asupra elementelor ce conduc la dizolvarea societății,

fără a avea în vedere că instituția retragerii sau excluderii din societate

relevă scopul Legii nr. 31/1990 de salvare a unei entități juridice constituită

intuitu personae.

Este greu de acceptat

concluzia instanței de apel relativă la inexistența prejudiciului în condițiile

acordării unor drepturi, care înfrâng prevederile imperative ale legislației

muncii. Acordarea concediilor de odihnă unor angajați care nu beneficiau de

acest drept sau remunerarea ilegală a unor persoane ce nu aveau contracte de

muncă înregistrate, vădesc atitudinea reclamantului față de respectarea actelor

normative și se oglindesc negativ în balanța contabilă a societății comerciale.

Nerelevantă este

concluzia potrivit căreia aceste operațiuni nu au adus nici un profit

reclamantului, cât timp societatea este prejudiciată.

Interzicerea

accesului în sediul societății comerciale sau la actele contabile, dublate de

încheierea unor acte de vânzare-cumpărare ce nu respectau formalitățile cerute

de lege, sunt elemente care vădesc voința autorului lor de a eluda actele

normative ce reglementează buna funcționare a activității unei societăți

comerciale.

Pe de altă parte,

este surprinzătoare caracterizarea de către curtea de apel a contractului de

comodat. Acest contract este esențialmente gratuit astfel încât este

nejustificată concluzia potrivit căreia prejudiciul nu a fost dovedit. Numai

cuantumul prejudiciului nu s-a probat, însă această situație excede cadrului

procesual.

Finis mercatorum est

lucrum reprezintă scopul societății comerciale de a încheia acte juridice

care-i sunt profitabile, altfel motivul pentru care ea a fost înființată

(beneficiul) nu mai este atins; iar instanța era obligată să sesizeze

beneficiul nerealizat (lucrum cessans) rezultat din actul gratuit încheiat.

Aplicând greșit

dispozițiile art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 raporturilor juridice

născute între părți după divorțul acestora, instanța de apel a pronunțat o

hotărâre ce va fi modificată.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va

admite recursul pârâtei, va modifica Decizia nr. 97/Ap din 26 iunie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, va admite apelul aceleiași părți declarat

împotriva sentinței civile nr. 1655/C din 31 octombrie 2006, pronunțată de

Tribunalul Brașov, va schimba în parte sentința în sensul că va admite cererea

reconvențională va exclude pe reclamantul C.J.M. din SC E.P. SRL; va autoriza

funcționarea societății comerciale cu asociat unic și va menține restul

dispozițiilor sentinței.

În temeiul acelorași

prevederi legale, va respinge recursul reclamantului declarat împotriva Deciziei

nr. 97/Ap din 26 iunie 2007 a Curții de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta N.E. împotriva Deciziei nr. 97/Ap din 26 iunie 2007 a Curții

de Apel Brașov, secția comercială.

Modifică decizia și

admite apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței civile nr. 1655/C din

31 octombrie 2006 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ.

Schimbă în parte

sentința instanței de fond în sensul că admite cererea reconvențională a

pârâtei, dispune excluderea asociatului C.J.M. din SC E.P. SRL Cristian,

județul Brașov și autoriză continuarea activității societății cu unic asociat N.E.

Menține restul

dispozițiilor sentinței.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul C.J.M. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2008.